240 matches
-
substanță și profunzimea necesară filosofiei: Mă privește cu ochi mari de copil furios."432 Figurile de stil, ce surprind acest aspect, sunt dintre cele mai plate și previzibile ("...rezemată de bara vitrinei, urmărindu-ne cu aceeași privire de căprioară blondă, înjunghiată"433), deoarece e doar unul din multele personaje feminine pe care însuși scriitorul le descrie ca șabloane: femei "în rochii văratice, sprintene și luminoase ca niște afișe colorate..."434. Nu are nimic special. Tradițional, ochiul, organul privirii, este "în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii lumea ca pe o scroafă, Și să pui mâna pe lumea înjunghiată Și o mușcătură din măruntaiele lumii s-o lași la afumat Prin propriile măruntaie, prin cele de fier (Fiul vrea să se strecoare spre colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a energiei sale sexuale. 198 "Amintirea crimei lui Argos, al cărei cânt era încă ascultat, îl făcu să se mai gândească. El văzu dintr-o dată imaginea unui Egist prins în capcană în culoarul întunecos. El se văzu pe el însuși înjunghiat ca un porc, cu sângele împrăștiat pe o tufă înflorită. O socoti pe Penelopa lui definitiv pierdută. Ea căpătă în aceeași clipă toată frumusețea lumii" (Giono, Oeuvres romanesques, Pléiade, I, p. 8). 199 "Întoarcerea din insulă în insulă! Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt capăt de sat, mă afund în câmp, ca să nu-i aud țipetele (binecunoscutul țipăt al porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt atât de sfâșietoare, încât le auzi de la kilometri distanță, știe tot satul că la noi se taie porcul. Puțin mai târziu, mi se rupe inima din nou văzându-l mort, cu gâtul tăiat, cu rictusul acela oribil. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de către făptaș singur, fără complici, în condițiile unei stări de intoxicare prealabilă cu alcool. De multe ori victima este o persoană cunoscută dinainte, cu care individul a avut relații. Inexistența armelor de foc face fapta mai barbară, victima fiind deseori înjunghiată, cu plăgi multiple (prin comparație, în SUA 70% din victime au fost ucise cu o armă de foc). Date fiind pedepsele mari și frica inspirată celorlalți deținuți, criminalii beneficiază în închisori de un regim aparte. Cei mai mulți dintre ei sînt considerați
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie, un "puternic miros argotic" (G. Călinescu), erotica însăși fiind un ceremonial de basm, miracol sau nostalgie a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ne-am fi spus adevărat/ ce-aveam de gând de la început..."). Nu se ascunde nici preferința pentru o poezie dură, a suferinței, dar și a revoltei. Repetiția termenului "strofe", în Autograf, atrage atenția asupra caracterului inedit al poeziei propuse: "strofe înjunghiate, bătute în pari/ scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul;/ strofe scrise lângă hoți și tâlhari/ care-njură de sfinți și dau cu cuțitul.// Strofe de iarbă cu izuri amare,/ v-ați plimbat dezbrăcate prin tristeți de închisoare". Dialogul permanent cu literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este numit locote-nent-general al regatului. Renegat de supușii săi catolici, Henric al III-lea nu are altă alternativă decît să se împace cu Henric de Navarra și să-și unească armata cu armata acestuia din urmă pentru a asedia capitala. Înjunghiat (la l august 1589) de Jacques Clement, un călugăr fanatic, înainte de a muri, Henric al III-lea îl desemnează drept moștenitor legal pe Henric de Navarra. Filip al II-lea, care se mulțumise pînă atunci să subvenționeze Liga, hotărăște să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
plin atac, când doar țelul Îi e În minte, respectiv dezertorul legat de stâlp... Să vă mai zgârâi. Până să ajungă salam, porcul parcurge În abator un drum cumplit. Cu nările „gâdilate“ de mirosul sângelui „Înainte mergătorului“, cu imaginea aceluia Înjunghiat și despicat... Cândva, În respectul unei tradiții nu fără „miez“, el trecea În lumea drepților pe nesimțite: alergat prin ogradă până la epuizare, primea lovitura de grație ca pe un fel de izbăvire din „tortură“... Dar eu, ca și voi, ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
considera că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia călcată În picioare, din crucifixul Înțepat sau din icoana Înjunghiată țâșnește sânge - simbolul vieții. După cum relatează Evanghelia, la fel s-ar fi Întâmplat și la moartea lui Cristos : „Și venind la Isus, au văzut că murise [...]. Dar unul dintre ostași l-a Împuns cu sulița În coastă și a ieșit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legendă de acest tip a circulat În tot spațiul bizantin, fiind vehiculată de cronici și relatări grecești, rusești și românești din secolele VIII-XVIII. Legenda s-a bucurat de un succes deosebit În spațiul românesc. Aceasta se datorează faptului că „icoana Înjunghiată” - considerată sfântă și făcătoare de minuni - a fost adusă În 1515, de Neagoe Vodă Basarab, „den Țarigrad” la biserica Mănăstirii Argeș. Transferul s-a produs Înainte de 15 august 1517, data târnosirii bisericii. Iată legenda povestită de un contemporan, Gavriil Protul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de nori, care sta pe tronul său de aur, marmură și fildeș, cu chipul său „blând și maiestuos” în același timp, așa cum îl descrie Pausanias. Elis era cetate care oferea acest sacrificiu, cel mai important dintre toate prin mulțimea animalelor înjunghiate și prin fastul său. Organizatorii jocurilor celebrau după aceea sacrificii pe altarele gemene, așezate în diferite părți ale Altisului, consacrate lui Zeus și Poseidon, Herei și Athenei, lui Hermes și Apollo, Grațiilor și lui Dionysos, Artemidei și lui Alpheios, lui
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
lucru cu poporul: au ucis și vor continua să ucidă În virtutea unui mod de lucru Îndelungat rodat și bazându-se pe faptul că orice crimă poate fi explicată și acoperită prin ceea ce lasă În urma ei. Așa a murit unchiul Tilu, Înjunghiat mișelește cu cuțitu’ pe la spate. Doar asta s-a spus și s-a știut și a fost prea de ajuns, și tot așa a murit și moș Victor ghemuit sub biroul său, iar Întâmplarea a făcut ca Andrei să i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
neamurile păgâne [cf. Dan. 3,7.29.31; 5,19; 6,25; 7,14]. 8Și i se vor închina ei toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului celui înjunghiat. [...] 11Și‑am văzut o altă fiară (88≅ 20Δ∴≅<), ridicându‑se din pământ; și avea două coarne, asemenea mielului, dar vorbea ca un balaur (γ⊃Πγ< 6ΞΔ∀ϑ∀ ∗β≅ ©:≅4∀ Δ<∴∑, 6∀ℜ ƒ8ς8γ4 〉Η ∗Δς6Τ<). 12Și toată stăpânirea celei dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și mulți aprobau tacit. Un fascist. Spunea că voi, românii... eh, prostii. Te rog, vreau să știu. Cu războiul, că ați trădat, chestii de astea. Da, aș fi putut să spun că înțelegeam totul din ce spunea bavarezul. Întorsul armelor, înjunghiatul pe la spate... Sigur, lumea a evoluat, valorile s-au schimbat. Azi sîntem europeni, ștergem cu buretele cele rele, ne dăm mîinile și ne lansăm în crearea celei mai mari forțe economice, dar și culturale. Eu, ca și Hans, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ipostaze ale existenței „magnificului”, un alter ego: „eu nicolae magnificul scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
spargă oasele animalelor care urmau să fie consumate. E vorba de o idee proprie civilizațiilor de vânători și de păstori, dar care a supraviețuit în religii și mitologii mai complexe. Un exemplu destul de cunoscut este acela al țapilor lui Thorr, înjunghiați și consumați seara, dar pe care zeul îi învia a doua zi, pornind de la oasele lor19. Celebră este, 15 J. Maringer, "Die Opfer der palăolithischen Menschen", p. 271. 16 Este vorba de un ritual foarte important: sufletul ursului este trimis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Genovese, punând bazele unei firme de transport ilegal de alcool provenit din Scoția, Canada și Cuba. În 1929 adunase deja suficiente "polițe" neplătite, fiind ținta unui atac din partea "rivalilor". A fost răpit în plină stradă, băgat într-o mașină, bătut, înjunghiat și aruncat pe o plajă. A avut norocul să scape cu viață, atrăgându-și ulterior numele de "Lucky" (Norocosul)! Ar fi fost altfel "un mort în plus", în perioada 1928-1931 contabilizându-se în SUA 60 de mafioți " decedați în câmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prietenului său. Instanța de judecată, după ce a ascultat martorii, a amânat procesul. Între timp, am venit de la Oradea și am avut o întrevedere la Miliția regională chiar cu procurorul în cauză care, după ce mi-a arătat niște fotografii cu Veronica înjunghiată (loviturile de cuțit arată înfricoșător!) și mi-a spus că s-au găsit urme de sânge și pe hainele lui Pavel, numai că el nu vrea să recunoască faptul că a participat la crimă. Scopul lui a fost ca să mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
clipă. Johannes rânji cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez viața și astăzi ți-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare. Nu-mi dădeam bine seama ce se întâmplă, dar mi se părea că nu mai recunosc peisajul“. Acum are loc „ruptura“, ei pătrund într-o altă dimensiune. Vor să se întoarcă, dar în acel moment aud țipăt de femeie „înjunghiată“. Se dau jos din mașină, dar nici urmă de femeie. Mașina dispare, apoi dispare și drumul. Singuri în mijlocul pădurii, zăresc în depărtare un felinar. Se îndreaptă către aceste și ajung la casa lui Nilamvara Dasa. Aici sunt uimiți datorită evenimentelor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
creionul chimic în toate rapoartele primite. (Ba l-a și admonestat sever pe sergentul major Rudolph Black pentru o asemenea "exprimare catastrofală".) Cum, indiferent de erorile gramaticale, în comuna Mărul Putred, tragicele evenimente n-au contenit și a fost găsită înjunghiată mortal și o a șasea blondă, populația era tot mai înfricoșată, așa că la fața locului s-a deplasat și eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Întrucât n-a existat nici un dubiu că oribilele fapte au fost săvârșite de către numitul Maria Spinoza
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Doctorul Ragnar Bor nu a intervenit.) Marii strategi nu s-au lăsat de aceea și sunt ei mari strategi și, după ce, încă frumoasa Kleo, inițial a fost dată doar dispărută, ulterior a fost găsită într-un tufiș de pe malul râului, înjunghiată. Cum o crimă este cu totul altceva decât un simplu ultraj, fie el și însoțit de tulburarea ordinii publice, fratele asasinului era limpede că nu se cuvenea să o ia în căsătorie pe domnișoara Lucia Bor, unica fiică a magnatului
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și - tot el - le-a susținut căderea. Acum... acel om nu mai e. Moartea i-a înfrânt tăria. Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc fără opreliști, lacrimi adunate din durerea mistuitoare a unei inimi înjunghiate. Vă trimit alături - ultima imagine a acelui ce v-a fost coleg și prieten, chipul celui care întruchipa toată nădejdea mea și speranța lui în viitor (dacă s-ar fi păstrat v-am fi pus-o alături, ca să vă aduceți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]