173 matches
-
chem poliția, ai înțeles? - Marioară, nu ești tu? Îngână Vasile și căzu în genunchi. - Nu mă Căpitane, eu sunt Monica, vecina ta de bloc.Uită-te atent la mine, ce dracu mă? Că doar mă cunoști. Vasile își ridică ochii înlăcrimați spre ea și-o privi atent, preț de câteva clipe. Monica îl privi curioasă și putu să-i vadă fața mai bine ca niciodată. Din aproape, puteai să observi că are o fizionomie plăcută. Avea o față lungă cu frunte
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
nopții cel negru și tăcut erai că fulgul de zăpadă de rază lunii atins un început călătorim alături buze că focul se nasc săruturi ce răscolesc amoruri tresare în inimi rază de iubire un val se-nalță pe el speranța înlăcrimată-n zori un singur pas făcut în doi realul va învinge. Referință Bibliografica: În rochia de catifea / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile
ÎN ROCHIA DE CATIFEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353631_a_354960]
-
mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu A uitat de mama ce l-a adus pe lume Și de inima ei însângerând pământul. În poem mai pulsează
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ZBOR ÎNTRERUPT Viața mea, român nescris, Se va scurge în abis Suflet gol înfrigurat Condamnat pentru păcat. Inima însângerata... Oare ai iubit vreodată ?? Ochi frumoși înlăcrimați Pentru cine plansu-v-ati ? Buze calde, fruct oprit De când nu ați mai șoptit Vorbe dulci de dragoste ? Voi urechi, străjeri ai minții, armele vi le-ați predat, M-ați lăsat pradă prostiei s-o ascult până la capăt. Cine sunt ?! Dar cine
ZBOR INTRERUPT de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354259_a_355588]
-
împărțit și el în două părți Și uită-acum să Te aducă-aminte... Noi, ce ne suntem uneori străini, Cu marginile încă ne-mpăcate, Noi Te primim, câți am rămas, puțini, În sufletele noastre vinovate... ............................................................ " Osana " azi, iar mâine-" Răstignește-L!" Azi flori înlăcrimate de finic, Mâine, cunună roșie de spini- Acesta-i Omul marelui Nimic! Referință Bibliografică: Acesta-i omul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 464, Anul II, 08 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia
ACESTA-I OMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358756_a_360085]
-
înmărmuriți auzind ceea ce i se întâmplase, se gândiră să anunțe poliția, însă știau că era de prisos dacă hoții se pierdură în noapte. Apoi încercară să-l convingă pe Radu să meargă la urgență cu ochiul său care îi era înlăcrimat și nu vedea cu el, ceva i se scurgea mereu din ochi. Radu însă refuză și nu îi lăsă să anunțe salvarea, și se chinui toată noaptea neputând să doarmă din cauza ochiului ce îl durea cumplit. Dimineața se duse la
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
nu se cade să verși lacrimi acolo, cu public. La sfârșit m-am gândit la first world problems, third world problems, la Goethe, la ce bine ar fi dacă fiecare și-ar face treaba pe bucățica lui și am plecat înlăcrimată spre casă, să mă spăl pe cap.
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
cu fotografia „demnitarului” care a chelit munții și a tulit-o ungurește, să se ascundă în canalizarea unde Attila era amiral, cică!... Sărmana Mumă! Nici nu știu cu ce s-o ajut! Se uită la mine cu doi ochi verzi-amărui înlăcrimați! Și-mi șoptește ceva devastator: “Vezi că mai la deal, dincolo de țâhla asta, exact pe marginea tarlalei cu păpușoi, te așteaptă mama ta! Du-te la ea! Eu merg până-n Bursucani, poate-și face milă careva și-mi dă niscaiva
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
seara la Digi24 despre Colectiv, audiența a fost cu 30% mai jos decât pe cel despre Gorghiu, Dragnea, Nicușor Dan și partidele lor. Mai rău decât să mori, e să mori degeaba. Or să fie procesiuni, lumânări, flori, discursuri, amintiri înlăcrimate la televizor. Folositoare celor omorâți de corupție, nepăsare și prostie, cât extinctoarele lipsă din cuptorul Colectiv. Tot ce le-ar fi putut face țărâna mai ușoară în anul ăsta era schimbarea la fețe a României. Eu, unul, am sperat în
Schimbarea la fețe a României () [Corola-blog/BlogPost/339146_a_340475]
-
celei de toate zilele, cu Margareta lui Bulgakov și îngerii albaștri ai lui Chagall. Vine Lazăr Lădariu, același, și totuși altul, cu „Vecerniile amiezii”, coborând din grădinile sale suspendate, de acolo, de pe culmile orașului, din Edenul său înmiresmat și mereu înlăcrimat în roua ierburilor de leac pentru suflet, amețit de valsul nebun al fluturilor, revers în oglindă al unicului și irepetabilului axis mundi - casa cu locul primului strigăt către lume, maica - lacrimă-n icoană, acolo unde, cum splendid mărturisește în altă
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu A uitat de mama ce l-a adus pe lume Și de inima ei însângerând pământul. În poem mai pulsează
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341445_a_342774]
-
lui Oedip Rege!” Numai gorunul, Gorunul lui Horea, de peste șase sute de ani, martor al durerilor neamului nostru, nu mai este! Poate atunci, în 12 iulie 2005, când furtuna l-a doborât la pământ, aproape de mormântul său, sufletul Iancului ar fi înlăcrimat... Se prăbușea ultimul dintre prietenii săi dragi! BIBLIOGRAFIE Revista Familia, nr. 37 și 38 , 1872. Iosif Șterca-Șuluțiu, Biografia lui Avram Iancu, Sibiu, 1897. Silviu Dragomir, Avram Iancu , București, 1924. Revista Biserica și școala, Arad, nr. 33-35, 1924. „ Tribuna nouă”, Arad
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
de a-și mai prelungi ieșirea în oraș, în așteptarea orei la care convenise să se întâlnească cu Angela. Așa că Ana își scoase mănușa și, strecurându-și degetele în buzunărelul îngust al genții, apucă telefonul. Mijindu-și ochii și așa înlăcrimați de vântul tăios, mai degrabă ghici numele căutat în agendă și apăsă pe tasta de apelare. - Alo? Ce părere ai, mai vrei să ne mai vedem la ora 14 cum era stabilit? Că eu am ieșit ceva mai devreme prin
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
izvorau din cei de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se transforma în avalanșă. Am decis! Doamne, pentru-a câta oară decideam EU!? Ne luăm uneori
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
o iubire în amintiri pierdută, Ce-mi lasă dor jelind pe viețuirea-mi scurtă. Mă ninge fruza toamnei în ganduri care dor, Pe timp să le înaripez și apoi să mor. Să-mi picure nectar din floarea veșniciei, Pe gând înlăcrimat de clipa reveriei. Când vine toamna în veșminte de aramă, Pe gânduri mă plouă cu tristețe și teamă Că, tot mai puțini ani de viață mi-au mai rămas, Iubirii sufletești să-i dau viață-n cuvânt ars. Cu facăra
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate că le-a trecut timpul, Vuiește
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
și din Limba Română. Lili Bobu Purtând povara unei punți de lacrimi și flori, ați simțit că nu puteți supraviețui decât în Limba Română și că patria întreagă de cuvinte vă va împlini și idealul reîntregirii cu Țara-Mamă. V-ați înlăcrimat versul în așteptarea revenirii la sânul patriei. Și ați așteptat o viață. Cu dor de România, cu aceeași dragoste de-o parte și de alta a Limbii Române - Heruvimul neamului înstrăinat nădăjduind la reîntoarcerea la glie. Grigore Vieru Norodul cuvintelor
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
și din Limba Română. Lili Bobu Purtând povara unei punți de lacrimi și flori, ați simțit că nu puteți supraviețui decât în Limba Română și că patria întreagă de cuvinte vă va împlini și idealul reîntregirii cu Țara-Mamă. V-ați înlăcrimat versul în așteptarea revenirii la sânul patriei. Și ați așteptat o viață. Cu dor de România, cu aceeași dragoste de-o parte și de alta a Limbii Române - Heruvimul neamului înstrăinat nădăjduind la reîntoarcerea la glie. Grigore Vieru Norodul cuvintelor
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
am cu-ardoare!// Ce nebunie, să dansăm, să râdem,/ Să plângem, s-alergăm, să ne iubim,/ Să ne jucăm, ca doi copii să fim,/ Să ne privim în ochi și să ne spunem// Iubirea, fericirea, nemurirea/ Iar eu, cu ochii-nlăcrimați de teamă, Te-mbrățișez și îți aștept privirea”. Apare și sentimentul de „Vinovăție” când „Degeaba-mi spui că ți-este foarte bine,/ Că mă iubești, că nu-ți sunt vinovată,/ Căci când greșesc îmi cade lumea toată/ În cap, iar
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1708 din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dor de mamă Undeva, într-o căsuță, la o margine de sat Stă măicuța pe o bancă printre roșii trandafiri... Ochii ei privesc spre zare-nlăcrimați de-atâta dor Iar în poale ține-o poză ce-i trezește amintiri... Își apleacă-ncet privirea și din nou privește chipul Ce-i zâmbește dintr-o ramă veche-acum și ponosită Iar o lacrimă tresare...se desprinde cu-alte multe
OMAGIU DIVIN 16 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377623_a_378952]
-
sosit de la sine. A primit respectul prietenilor, cititorilor, al fanilor săi de pretutindeni. A primit declarații ce îmbrăcau devotament, prietenie și iubire. A primit admirația celor care o cunoșteau. A primit vorbe bune. A primit totul cu modestie, cu ochii înlăcrimați de emoție, adeseori. Oare să fi fost suficient?! Au alungat toate acestea o anumită singurătate care o înconjoară? Se pare că da! Pentru că nu-i oferă timp să o cuprindă, o tratează cu indiferență. Pentru că, are motive întemeiate să nu
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
rămas din noi. Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noi Și apusul lasă semne pașii din noroi. Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum, alcool, Cărțile de poker măsluite, și poate destinul gol. Pierdut sunt și înlăcrimat de soare, Las singurătatea să mă arunce veșnic la hotare. De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte, La cel uitat ca o pasăre mută printre cuvinte! Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am, Să urc drumul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
a rămas din noi.Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noiși apusul lasă semne pașii din noroi.Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum, alcool,Cărțile de poker măsluite, și poate destinul gol.Pierdut sunt și înlăcrimat de soare,Las singurătatea să mă arunce veșnic la hotare.De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte,La cel uitat ca o pasăre mută printre cuvinte!Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am,Să urc drumul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau singură să cresc florile inocentei copilăriei dansând ultimul vals dispar prin Poartă Sărutului luând cu ele lacrime plăpânde lasanu-mi Coloana Infinitului. zălog al iubirii profunde. Referință
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
raiul, surâde-n ochii mei,Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi de ... IV. ÎN FRAC DE FUM, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015. O umbră fără chip de nori înlăcrimată În arăbescul toamnei agale se deșiră, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră. Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]