395 matches
-
localitate învecinată și se întorceau spre casă. La un moment dat, la apropierea de o curbă, bărbatul s-a dezechilibrat și a fost proiectat pe asfalt, unde a căzut în cap și a decedat pe loc. Șoferul mașinii a rămas înmărmurit când și-a văzut prietenul zăcând într-o baltă de sânge și a sunat de urgență la 112. Medicii sosiți la fața locului nu au putut decât să constate decesul bărbatului. În cauză se va întocmi dosar penal pentru ucidere
Un buzoian a murit după ce a căzut în cap by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/47884_a_49209]
-
e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a renunța la vreuna dintre ele când o angoasă nouă se ivește la orizont, face din Radu Vancu un poet profund, cu un imaginar autonom. Ceea ce
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
a fost oponentul absolut, căruia cu greu îi poți găsi un egal în epocă: un Vasile Paraschiv sau un Grigore Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur sunt întîmplările fabulești al căror protagonist a fost, genul de evenimente care înmărmuresc prin irealitatea lor crasă, chiar dacă s-au petrecut aievea. Și fiindcă s-au petrecut cu adevărat, ele sunt de fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia prin viziuni metafizice de inițiat obscur, nici strălucirea interpretativă a lui Heinrich Zimmer, spre a face psihologie abisală în marginea unor povești anodine, și nici tonul sibilinic al lui Vasile Lovinescu, spre a înmărmuri prin substratul ocult al unor basme banale. Într-un cuvînt, Culianu face teoria șamanilor fără a fi el însuși șaman. E limitarea inerentă de care e atins un cercetător care face din religie un obiect de analiză, și nu o
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
trage curelușa poșetei peste umăr până când simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. Gândul că și-a părăsit bunica nu o mai doare. S-a dezlipit și de dalele, pe care părea a fi înmărmurită. Reface drumul în arc de cerc, se prelinge ca o dâră de culoare incertă, de la un exponat la alt exponat... A făcut deja de două ori turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofee vechi, militare. Nimic de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să sfârșească pe cei aflați în pragul morții. Când descoperă ea însăși tulburătoarea taină, Maria fuge de-acasă, fuge chiar de pe insulă, refugiindu-se într-un oraș de la poalele Alpilor, pentru a nu se mai întoarce decât spre a asista înmărmurită la agonia fără sfârșit a accabadorei. Și abia suferința ei, pe care o privește acum neputincioasă, o face să-nțeleagă ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar dă naștere ispitei surde de-a săvârși pentru ea aceeași lucrare iubitoare
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
a biruit, fără îndoială, iubirea! Fără iubire și bunătate ușile vieții s-ar fi închis la marginea lumii, dincolo de care poate că artistul Gabriel Cotabiță făcuse deja o jumătate de pas. Incredibil! S-a întors! Cei ce îl iubesc au înmărmurit când s-a prăbușit, și extrem de puțini dintre ei au sperat în minune. Mai ieri putea să i se cânte sfâșietorul prohod al conducerii pe drumul despărțirii de lume, pentru ca într-un sfârșit de octombrie, dar nu de timp cu
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
înhațe. Deodată, un pui mai slăbuț, de oboseală, neputându-și ține echilibrul, căzuse din copac chiar la rădăcina acestuia. Căzuse peste o moviliță și pentru că nu putea deosebi ce este, ciripind își chemă frații. Aceștia curioși, se uitară atenți și înmărmuriseră. Acolo, la rădăcina copacului, în colbul de jos, mama lor odihnea somnul de veci. Era atăt de slabă, iar zborurile lungi făcură ca inimioara ei micuță să se oprească. Puii își priveau mama ca pentru prima dată. Se uitau la
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
prin tot ringul dar mai sprințarul nostru mijlociu evită, lasă bărbia în piept, eschivează mereu, nepierzând însă din ochi bărbia adversarului. Și lovitura câștigătoare vine în ultima repriză, croșeul lui Păltinișan. Puncheurul mai masiv se clatină, întreaga sală - publicul lui - înmărmurește văzându-l căzut într-un genunchi, numărat de arbitrul Rainea. Din colțul violet, antrenorul profită de momentul de pauză și îi strigă mijlociului, îndemnându-l la calm. Roș-albastrul se ridică furibund, reluându-și atacul, hotărât să termine odată cu acest adversar
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
religie! Acolo să puneți întrebări! Dacă așa a dorit, tatăl tău, să moară, tu nu ești vinovat! Băiatul sări plin de supărare! ― Nu, nu doamna învățătoare! Nu el a vrut să moară! Constantin, el l-a împușcat pe tata! Doina, înmărmuri! Atâta suferință, atât de multă ură simți în glasul băiatului, încât rămase amuțită. Copilul își dădu seama că a făcut o gafă. Ar fi dorit să retragă cuvintele spuse, dar era prea târziu. Doina înțelese. Copilul știe ceva ce nimeni
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
nerevenind niciodată să te ating ne-au rămas povești nespuse și-acum îmi ard buzele de cuvinte adunate-n amintiri îndepărtate miroase a iarnă și nu vreau împovărare de timp fără margini voiam să știi că te-adoram dar am înmărmurit plângându-te de-atunci de când plecată ești Referință Bibliografică: Nespuse / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NESPUSE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384588_a_385917]
-
aceea limpede și blândă din piscină, îi delecta simțurile și gândurile... Se îndreptau spre Poiana Polistoaca, ocolind culmile abrupte ale culmii Susaiului de pe munții Baiului. Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
-l dai. Am șase încercări, doar un singur caracter, Una din ele este drumul sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
Absolutul, Brăzdând Sobrietate în Artă, infinit... Și-o Demnitate Sacră, ce munții ii doboară, Topindu-i rând pe rând, ca-ntr-un imens decor, Ce-n Marea Năzuinței se nasc a mia oară Sub falnica simțire a Vocii de Tenor... Înmărmurești ca stânca, când Gongul te surprinde, Trăgându-te-n Poveste... Incontrolabil Val... Ca mlaștina-nsetată, cu totul te cuprinde Și 'neacă străduința de a răzbi la mal... Înoți de data asta în Marea de Speranță, Trăind sfios și mândru-n
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit! Și vântul chiar uitase să mai bată Când expirând parfum de liliac Tot aerul s-a-nfierbântat deodată Și-l auzeai pulsând tic tac, tic tac! Ce languroasă dulcea mea felină Te-ntinzi precum lumina-n răsărit Născând o vară, risipești o
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
spre marea mea surprindere, aflu într-o oră de dirigenție, ceva cu totul și cu totul uimitor: - Doina, mi-a spus tovarășul Grubea că ai făcut o teză excepțională și că dovedești un adevărat cap de intelectual. Eu am rămas înmărmurită în fata dirigintei și nu-mi venea să-mi cred urechilor, fiind ferm convinsă că lucrarea mea era departe de a fi foarte bună, darmite strălucită. Și totuși, la ora de istorie, aceleași au fost și cuvintele profesorului, așa că nu
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania. Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate colțurile Iudeii, Galileei, Samarei și chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță călătoare De primăvară mai
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
acum îmi dau seama, în același sacou de un alb imperial, pe care l-a purtat în acel octombrie al sfințirii Capelei icoanelor pe sticlă de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana Țapului, cartier al stațiunii balneare Bușteni, de sub genele înmărmurite în mister ale Munților Bucegi, ale Sfinxului și Dochiei din Carpații noștri Meridionali, punct încărcat cu energii pozitive tămăduitoare, descuind porți magice către tărâmuri și dimensiuni spirituale bănuite doar de inițiați. Totul, sub aura Numărului lui Dumnezeu: 26. Adică exact
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei, ale tale și ale lui Lee, nu? am întrebat. —Absolut! Stephen a înmărmurit cu cheia într-o mână și cu lacătul în cealaltă. N-aș fi vrut să mai aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-l știu pe-aici, pe lîngă La Paloma. Ca să prindă curaj, deh, atîta tot. Și să știți că nu mi-a mai adresat o vorbă și nu m-a mai salutat pe stradă, de parcă eram nevăzut. Ce părere aveți? — SÎnt Înmărmurit. Ce-mi mai puteți spune despre familia Fortuny? Vă amintiți bine de ei? — Erau alte vremuri, Îngăimă el nostalgic. Adevărul e că eu Îl cunoșteam chiar pe Fortuny bunicul, care a Întemeiat magazinul de pălării. Despre fiu, ce să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o greșeală, domnule. Kerry a luat nota de plată ca s-o examineze cu un ochi critic. — Nici o greșeală, a zis, scuturând grav din cap, și, rupând bonul În patru, i-a Înmânat bucățelele de hârtie chelnerului, care, uluit, a Înmărmurit și nu și-a mai recăpătat graiul până la ieșirea lor. — N-o să ne dea În urmărire? Nu, a zis Kerry. La Început va crede că suntem fiii patronului sau cam așa ceva, după aia se va uita Încă o dată la bon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați, Contesă. Sunt un necioplit. N-am educație... Eu am lucrat pe șantier, nevastă-mea n-are facultate, a fost casnică... mediul m-a stricat. Și comunismul. Poate că e târziu să mă mai schimb. - Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pretenar cu Yazaki, regizorul japonez de comedii muzicale...“. Auzi la el, pretenar, chiar așa mi-a spus. Ditamai omul, Îmbrăcat la costum, cu cravată, un om În toată firea, cu ochelari, și-mi spune: „Am auzit că sunteți pre-te-nar“. Eram Înmărmurit! Tipul ăsta nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]