499 matches
-
sud-coreene. Televiziunea publică - singura existentă în Coreea de Nord - a difuzat două fotografii ale lui Jang Song-Thaek, unde poate fi văzut cum este smuls din scaun de doi bărbați în uniformă, în timpul a ceea ce pare a fi o adunare politică, sub privirile înmărmurite ale înalților demnitari. Alte imagini, publicate de televiziunea nord-coreeană, îl arată pe liderul Kim Jong-un în timp ce privește nonșalant adunarea de pe un podium și înconjurat de alți oficiali de rang înalt a partidului, între care Kim Yong-Nam, președintele țării (titlu onorific
Imagine inedită: Unchiul lui Kim Jong-un, liderul nord coreean, eliminat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55046_a_56371]
-
să afle că denunțătorul în dosarul ”mită la Hidroelectrica” este șeful de cabinet al ministrului de Finanțe, Daniel Chițoiu, și spune că are unele dubii cu privire la acest dosar. ”Sunt șocat. Când am auzit că dl. Vulpescu este denunțătorul, am rămas înmărmurit. Eu am niște dubii, este țara în care arestăm oameni după discuții în restaurant. Am înțeles că fapta (darea și luarea de mită - n.r), nu s-a produs. Nu s-au dat banii, a fost o discuție într-un
Ștefănescu: Am fost șocat să aflu că denunțătorul este Remus Vulpescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34555_a_35880]
-
vorbe degenerează progresiv. El nu are răbdare, e obosit, are de scris un articol, ea e tenace și nu ține seama de nimic. Își aruncă vorbe din ce în ce mai grele, până la amenințări, ajung la gesturi brutale sub ochii unor spectatori ironici sau înmărmuriți. Aparent învinsă, soția își ia revanșa arborând o figură de martir în drumul către casă, în timp ce el ascultă un cântec portughez în care se repetă la nesfârșit cuvîntul saudade, sugerându- i nu numai singurătate „ci nostalgie, ci absență, ci regret
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
părăsind livrescul și ingeniozitatea, se lasă în lumea argentiniană, așa cum - cu lupte între cuțitași - o imaginează el. Est modus in rebus.Există un autor pe care îl admir, dar care, din când în când, trântește câte o prostie de rămâi înmărmurit. Nu atât prostia mă izbește, cât naturalețea ei. O dă ca pe o evidență. Nu-mi permit asemenea îndrăzneli. Nu spun că Borges nu-i grozav. Spun că pentru mine nu-i grozav. Știu, scrie foarte bine, e subtil, erudit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
cuviință. În preajma Crăciunului am fost ultima dată la București, la adunarea generală a Acad[emiei] de [t]iin[e] Soc[iale] și Pol[itice]. Cu acest prilej am auzit despre respingerea docenței dșumițtale de către Consiliu. Am rămas pur și simplu înmărmurit. Cum adică, noi, câțiva oameni albiți în muncă cinstită și necurmată, am proclamat un zevzec? Și judecata noastră pe conștiință să fie la cheremul unor neisprăviți? N-aș fi crezut ca uneltirile ticăloase să ajungă așa de departe și mai
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
gotice, liniștea, frigul, neliniștile din mine. În fața mea, în locul altarului dărîmat de un abulic locuitor al cetății, undeva prin secolul al optsprezecelea, se pare, fortul Saint-André. Luminat. Și copacii înverziți dansînd în ritmul sălbatic impus de mistral. Sub ochii noștrii înmărmuriți. Și cerul înstelat cercetat de privirea mea uimită. Peretele dărîmat, biserica deschisă spre înaltul unui albastru întunecat. Grandios spectacol. Profund. Simplu. Și stelele, și fortăreața luminată, și mistralul care șuieră. Poarta se închide în urma noastră. Viața e un dar.
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
atât de importantă, nu-mi mai era necesară. Stam și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
p. 340, ed. 1983). Sorin Titel urmărește acest efect al hazardului, adică al coincidențelor semnificative, până la limita neverosimilității, limită de care e foarte conștient: ,o potriveală de-a dreptul neverosimilă (iar noi am vrea să ne întrebăm, împreună cu stupefiatul și înmărmuritul ofițer, care sunt la urma urmei limitele verosimilității!), de parcă natura ar fi vrut, dinadins, să facă o glumă de tot hazul" (p. 307). Ivo Filipovac e martorul acestui fapt cu totul neobișnuit de a se întâlni, a se confrunta cu
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
mi se pare uluitor că sînt amîndouă aici. Culorile bogate, pastelate din robele apostolilor se regăsesc în acelea ale personajelor care îl privesc pe Isus răstignit. Lîngă Fecioara Maria, care își înlănțuie mîinile de piedestalul crucii, Tomas d’Aquino, martor înmărmurit... Ninge. Cu fulgi mari care anulează marginea dintre realitate și poveste. Păcatul din noi nu poate fi acoperit, însă. Străbat Piața Domului și merg spre Scala. În față, deși este 15.30, iar spectacolul începe la ora 17.00, poliție
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Beiul a tăcut o clipă, uitându-se cu afecțiune la cățel. De parcă ar fi simțit ce se întâmplă, cățelul a început să sară, a întins botul și l-a lins pe față. - Îți dau trei sute de lire... Fawwaz a rămas înmărmurit și i-au trebuit câteva clipe ca să se dumirească. - Nu-i drept, domnule! E păcat! Vasăzică un câine... (nu-i venea în minte numele rasei, așa că a continuat)... un câine de rasă ca ăsta costă doar trei sute de lire... Mă
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
Acasă > Poezie > Sonete > ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ - SONET STRĂIN Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n brațe, Înlocuite doar de ce-i murit. Mă scrie mâna ta pe un caiet, Ce
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
căderea întunericului și se plimba pe străzi încercând să înțeleagă de ce lui i se întâmplase acel lucru. Pentru prima dată în viață își puse întrebarea: Dar dacă nu voi mai fi fotbalist ce altceva voi face în viață?” Și rămase înmărmurit, nu avea nici un plan B, pusese toată miza pe cariera lui sportivă. În acea perioadă Ioniță fostul său atrenor de la juniori ce nu mai antrena echipa de juniori ci o echipă din divizia C, îi făcu o propunere: ,,Liviu de
CUMPĂNA DIN NOAPTE (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342715_a_344044]
-
să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându-se de mâini și porniră să plângă sfâșietor. Oamenii adunați priveau înmărmuriți durerea fetelor. Abia ajuns în clipa asta, băietanul nu-și mai putu ține cumpătul. Pe loc slobozi un strigăt prelung de deznădejde... * În dimineața lui 1 Decembrie, pe nepotul bătrânei Lumânărese, trezit din visul ce-l purtase prin colbul vremii
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte o carte de joc. Sub lumina becului, albul chipurilor le strălucea nelumesc... Referință Bibliografică: CARTOFORII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
odată povara asta de pe mine!” Bărbatul uită de lădiță, în aceste momente fiind preocupat de dispariția Elenei. Derutat, ieși pe poartă și deodată își zări soția în fânar ridicându-se încet și frecându-se la ochi. Rămase o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu mine aici? Te-ai întors de mult, dragule? - Liniștește-te, iubito! - o mângâie Pătru ca să n-
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
Toate Articolele Autorului Se opresc mereu,mereu, deasupra casei mele Carul Mare, Carul Mic, și alte mii de stele Luna stă în loc și ea tăcând sub geana nopții Eu mai construiesc un vis și-l leg de stâlpul porții. Greierii înmărmuriți stau din cântat o clipă, E-o tăcere de granit pe-a timpului aripa. Par stejarii nemișcați statui fără suflare, Cerul parcă s-a ascuns și noaptea-i tot mai mare. Cade roua pe pamant și-mi picura pe buze
MAI CONSTRUIESC UN VIS de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383866_a_385195]
-
sufletului meu ne jucam, ne sărutam peste valurile lacului, Ochii mei citeau simțirea ta, spărgeau liniștea aprinsă acolo pe marginea lacului. Melancolie a sufletului, foc nestins, dezmierdare de fețe, atingere de buze... De ani întregi am așteptat sărutul acelor ochi înmărmurit în liniștea umbrei tale, am așteptat mult mi s-a aprins buza ispita a tot întețit dorința noastră! ÎN OCHII TĂI (Në sytë e tu) Văd în ochii tăi cum joacă luxuriant soarele și luna dansul dragostei În ochii tăi
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
sărut de ghiocei Cântecul ascuns în mine primăveri vrea să erupă Fildeș interzis de pian mă incită și mă doare Alb și negru ne e jocul, ca o simfonie-n culpă Ultimul acord, te stingi sub capac cu-nfiorare... Te ascult înmărmurită, cum vibrezi în bronz de clopot Mîinile împreunate mă ridică înspre-Acel Ce ne-a alungat din moarte, către viața dând în clocot Pe sub ploile de stele, faci prin lacrimi un tunel... Mă avânt cu tine-n noaptea care nu mai
EU NU VREAU SĂ MĂ-NȚELEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382818_a_384147]
-
și-acum un prea-târziu. Lucifer, superbul nebun, s-a ridicat deja în picioare și, cu o hotărâre de nedescris, a reușit să... să ce?! Doamne, nu pot să privesc! Nici să spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e motivul vizitei dumneavoastră, dacă nu vă interesează nici o carte? — Motivul vizitei mele, care este una de curtoazie, e să vă avertizez că am fost Încunoștințat că aveți legături cu unii răufăcători, În particular homosexuali și vagabonzi. L-am privit Înmărmurit. — Poftim? Individul Își aținti privirea Într-a mea. — Vorbesc de pederaști și de tîlhari. Să nu-mi spuneți că nu știți despre ce vorbesc. — Mă tem că n-am nici cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuvintele pe care gândirea le lăsase În urmă. Apoi, mintea Îi reveni din panorama de ipoteze pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să se fi Întors la Florența ca să fie ucis tocmai atunci când una din lucrările lui reapărea În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase obiectele de valoare, ca să ia o hârtie. Dar poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt, ajutat de Dante, urnea căruța. Dar ce-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]