150 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BRAȚE NOI Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine Vor putea ridica spre cer Frunzele căzute și plângânde sub pași În semn de omagiu pentru sentimentele oamenilor Și pentru istoria nescrisă a naturii. Pentru a renaște într-o culoare nouă Am
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric, mă simt puternic, liber de toate câte sunt, că ești o Evă, ca toate, lăsată pe Pământ. Ion Părăianu Referință Bibliografică: BLESTEM / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
cerul nu pragmatic, să știți cum vă îmbrăcați în ziua aceea, ci doar ca să vedeți cât e de albastru ori ca să urmăriți curgerea norilor ori să numărați stelele? Ați auzit de curand păsările cântând și jucându-se printre crengi abia înmugurite? Ieri am văzut o pasare cardinal roșie care își cerceta minuțios aripile cu dilemă dacă e sau nu destul de frumoasă. Degeaba i-am spus că nu se poate mai frumoasă că, nemulțumită, a și zburat înspre soarele roșu, doar-doar și-
DESPRE PǍSǍRI ŞI FLUTURI ŞI VIAŢA ÎNTRE DOUǍ FACTURI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372963_a_374292]
-
232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului Îngroapă-mă-n zăpada descântată Nu mă lăsa acelor nori corsari Cu florile de gheață în altar Și candela în mâinile de fată. Din lacrimi îmi voi împleti cunună Și perlă pun înmuguritul dor Să-ți spună desuetul: te ador! Și îți livrez poeme noi din lună. Referință Bibliografică: Iubire albă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate
IUBIRE ALBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371214_a_372543]
-
invariabilă. Toată viața sa avea să-l privească pe frate-său, Manole, ca pe salvatorul lui deși, în această privință, loialitatea lor frățească se manifestase într-o ideală reciprocitate. Într-o dimineață senină de aprilie, 1946, când prin crengile pomilor înmuguriți cîntau graurii, la o poartă de gospodari din Miroslovești, o mamă murmura pentru ultima oară, cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
invariabilă. Toată viața sa avea să-l privească pe frate-său, Manole, ca pe salvatorul lui deși, în această privință, loialitatea lor frățească se manifestase într-o ideală reciprocitate. * Într-o dimineață senină de aprilie, 1946, când prin crengile pomilor înmuguriți cîntau graurii, la o poartă de gospodari din Miroslovești, o mamă murmura pentru ultima oară, cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
în jos; Rămăsese numai una, și-a luat calea codrului Devenind sora pădurii și mireasa lui Hristos... Într-o zi de primăvară o măicuță de la schit De stejarul din poveste lăcrimând se-apropia Regăsindu-l printre lacrimi ca un vis înmugurit Și pe ultima zăpadă degetul său alb scria: Crud se-arată colțul ierbii pentru cea din urmă oară, Mi se face dor de tine ca stejarului de soare Când înmugurește, suflet veșnic tânăr dând afară De sub coaja-mbătrânită de-amintiri și
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
De nu mă întâlneai poate ai fi murit Necunoscând iubirea crezând că ai iubit! ȚARA DE SUS Aici, în frunzele unui copac domnesc Adoarme cântecul dumnezeiesc Ce m-a binecuvântat cu mișcarea-i lină In anotimpul libertății, în lumină. Strigătul înmugurit veac după veac Pentru o clipă cheamă duioșia ca un leac -Iarnă ucigașă, timpul tău a trecut Fi-va dat uitării, scufundat în lut În torentul viitoarei primăveri Ce curge prin memoria ierburilor Ca seva galbenă din trup nevăzut, Ascuns
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
adânc sub pământ! Aici e țara lui Verde, Galben și Albastru Imperiul luminii e vegheat de Sihastru. ÎNVIERE În inimă e tainic zvon de primăvară Prinos din cer se cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite din trecutele, azi înmugurite căutări Îmi amintesc o palidă, tristă icoană A vremurilor noastre de prigoană Dar iată! Acum lumina se revarsă blând Și simt în pieptu-mi, zbor aprig și tumult Adânc, dogoarea îmi pătrunde până-n sânge Vibrație benefică mă învăluie și se răsfrânge
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
a remarcat la ceilalți o culoare pe chipul lor. Aceștia au spus că și el parcă s-a făcut mai curat la față. Au mai mers o bucată de drum și iată au trecut prin niște tufișuri cu lăstari tineri, înmuguriți, asta ca să scurteze un drum. Când au ieșit la loc deschis unul din ei a spus despre ceilalți că parcă nu mai aveau așa multe bube pe mâini sau pe față. S-au privit unii pe alții nedumeriți și au
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
cu toții, așa e ! Slavă lui Dumnezeu Atotputernicul.” Numai unul din ei a spus că Iisus este cel care i-a făcut sănătoși și el a trimis ploaia și șuvoiul de aer înmiresmat de i-a vindecat și ierburile acelea înalte înmugurite i-a curățat pe toți! Ceilalți s-au îndoit însă de cele ce a spus acesta fiindcă era evident cum se vindecaseră. Iar cel care spusese că Iisus i-a făcut sănătoși cine credeți că era dragi credincioși? Arhiereul Anna
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
amuza ideea tatei. Cum adică, să existe cineva care să ne-o ia nouă pe dinainte?! Ași! Cel mult vreun țigănuș grăbit de prin colonia de la capătul satului; numai aceia găseau primii ghiocei-firicei, pe care-i rupeau fără milă, abia înmuguriți, cu clopoțelul încă verde, fără codiță. Cu buchetele noastre nici nu se comparau! Ce-aduceam noi din pădure se încadra la cu totul altă dimensiune. Erau buchetele mari, aproape rotunde, atârnând ca niște globuri uriașe și revărsându-se peste pumn
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
care se apropia dansând. Creștea pe măsură ce se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând covorul de flori minunat colorate, așternut la picioarele ei. Deplin fericită, a ajuns la pădurea ce își deschidea bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să-și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Am în nucleul fierbinte spații în care crește un viu frământ într-o risipă de noi vibrații din altă lume, din alt pământ. Trecerea scurtă, plină de-opreliști va fi risipă spre infinit ca să rodească în noi priveliști din anotimpul înmugurit. Nu-mi pasă noapte de-a ta scânteie când știu că drumul spre veșnicii va fi o lungă cale lactee care sub pașii-mi va străluci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai departe Vin din contrarii / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
MAI DEPARTE VIN DIN CONTRARII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374664_a_375993]
-
să dau sfara. Să ieșim cu mic cu mare să ne aninam de soare și de glasuri de copii în concert cu ciocârlii și cu fluturi mii și mii. Să simțim cum râde vântul cum răsuflă iar pământul printre crengi înmugurite și picioare amorțite tot pe vise adormite. Uite am primit în dar o filă de calendar am să fac un compozit pe un verde înverzit primăvară a venit! Referință Bibliografica: Primăvară a venit ( poezie pentru copii) / Elenă Spiridon : Confluente Literare
PRIMAVARA A VENIT ( POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374700_a_376029]
-
însemnate de elemente nutritive. Abilitatea părților perene de a suporta înmugurirea și creșterea este în relație directă cu nivelul resurselor de nutriție, care sunt consumate rapid în primele stadii. Aceasta înseamnă că există o perioadă de câteva zile în care înmuguritul explodează în primăvară, când buruienile perene sunt foarte ușor distruse prin arătură. O plantă derivată de la o parte perenă care a fost separată de planta mamă poate fi controlată prin îndepărtarea vârfului de creștere la fel de lung ca atunci când el nu
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
psihologie nebuloasă. Totuși nu lipsit de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii, neglijarea pe alocuri a sintaxei, o anume prețiozitate, reproșate de unii critici, ar fi fost introduse
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
cer omul meu de zăpadă împreună cu Zâna-Primăvară. Când au ajuns lângă mine, m-am bucurat foarte mult. Deodată, Zâna-Primăvară, care era îmbrăcată într-o rochie verde, plină de floricele înmiresmate și fluturași colorați, cu o coroană de frunze și crenguțe înmugurite și cu un singur ghiocel pe cap, mi-a grăit: Fetițo, din păcate, omul tău de zăpadă nu se va mai putea întoarce, deoarece a venit primăvara. Însă vei putea face altul iarna viitoare! Dar mai este multă vreme până
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ dezmorțit, trezit în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plin de teamă Văd apusu-nsângerat, Nimenea nu te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de față. ȘTIAM EU! a urlat ea triumfătoare, văzând că n-am negat. Vată? Demachiant? Am clătinat din cap. —N-ai ajuns încă la faza în care te demachiezi când ești cu el, a oftat Brigit. A, visurile dragostei abia înmugurite! I-ai gătit, a continuat ea. Te-a scos din oraș pentru un weekend, te sună în fiecare zi la serviciu, de fiecare dată când îi deschizi ușa zâmbești cu gura până la urechi și n-ai mai avut nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe spate, ascultă marea și simți răcoarea vîntului care intra pe fereastră. Îi simți părul mătĂsos desfăcut pe brațul său și trupurile lor erau puternice și Încordate, și-și lăsĂ mîna pe sînii ei, simțind cum i se-ntăresc sfîrcurile, Înmugurite rapid sub degetele sale. — O, Roger, spuse ea. Te rog. Hai, te rog. — Taci. — Asta e? O, e minunată. — Taci. — O să fie bună cu mine. Nu-i așa? Și o să-ncerc să fiu și eu bună cu ea. Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de femeie în tine. Tu ești o hartă. Harta unei insule de smarald, ieșită din ocean. Am urmat cu degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]