489 matches
-
urle ca din gură de șarpe: Futu-ți Dumnezeul mă-ti Guriță! Și s-a îndreptat spre ușă unde s-a izbit cu (tot cu ea săraca) domnișoara Puchiu care tocmai intra pe ușă căci aveam oră de italiană. Alecu, înnebunit, cât pe-aci să o trântească, alerga înnebunit să-și spele gura la chiuveta de pe culoar. Ce e domnule Popescu, ce ai? La care Alecu, bagă degetul în gură și scoate o bucată de plăcintă plină de rahat. Căcat domnișoară
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
Dumnezeul mă-ti Guriță! Și s-a îndreptat spre ușă unde s-a izbit cu (tot cu ea săraca) domnișoara Puchiu care tocmai intra pe ușă căci aveam oră de italiană. Alecu, înnebunit, cât pe-aci să o trântească, alerga înnebunit să-și spele gura la chiuveta de pe culoar. Ce e domnule Popescu, ce ai? La care Alecu, bagă degetul în gură și scoate o bucată de plăcintă plină de rahat. Căcat domnișoară Puchiu. Căcat... Și de atunci i-a rămas
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
unificare totală a celor două conștiințe. Christina nu mai este acum o ființă spectrală; ea apare ca femeie, iar erosul supranatural produce eliberarea unei conștiințe pure, rupte de timp, ce poate înălța personajele deasupra condiției lor. "„Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă. În brațele Christinei, Egor simțea cele mai nelegiuite
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Iancu de la Țebea]] În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit de o boală psihică. Stare sănătății sale psihice a început să se deterioreze la sfârșitul anului 1852. A rămas în memoria colectivă ca umblând din sat în sat înnebunit, după unele păreri puțin verificate și din surse nesemnate. Conform unor alte păreri, de data aceasta de specialitate, a medicului Ovidiu Vuia, specialist în neuropsihiatrie în Germania, Avram Iancu nu a fost nebun: "...În ce privește tulburările zise psihice, după majoritatea absolută
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
cea a chintesenței dintre toate și este o prietenă bună. Este prietena cu Irma, Taranee, Cornelia, Hay Lin. Se înțelege foarte bine cu toate gardienele și este un lider bun. Este în zodia capricorn și iubește animalele. Irma: Irma este înnebunita de dulcuri, deține puterea apei, se ceartă deseori cu Cornelia. Irmei nu prea îi place să fie contrazisa, este în zodia pești, si isi urăște frățiorul pe nume Christopher. Taranee: Taranee e cea mai deșteaptă din grup, ea este înțelegătoare
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
inventat seismograful, dar niciun seismograf nu a prevăzut cutremurul. În schimb, cele care l-au prevăzut au fost animalele. Oamenii de știință nu le-au dat nici cea mai mică atenție. Cu câteva zile înainte de catastrofă, mulțimi de broaște râioase înnebunite s-au pus pe fugă, fără o direcție anume, și au traversat cu toată viteza străzile din Miauzhu și din alte orașe, în timp ce la grădina zoologică din Wuhan elefanții și cerbii se năpusteau în gratiile cuștilor, tigrii răgeau iar păunii
12 MAI. SEISMOGRAFE VII (FRAGMENT DIN „FIII ZILELORquot; DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295862_a_297191]
-
un sediu de poliție, nu îl mai găsește pe Javert. Acesta își dă seama că face rău arestându-l pe cel care îi salvase viața, chiar dacă el este un fost ocnaș. Dar face rău și neîmplinindu-și datoria față de justiție. Înnebunit, el se sinucide aruncându-se în Sena. Marius este vindecat datorită îngrijirii speciale pe care i-o dă bunicul. Acesta, pentru fericirea nepotului său, vorbește cu domnul Fauchelevent, adică Jean Valjean și îl invită pe el și pe Cosette în
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
au fost atât de groaznici că nu se pot numără. Lili s-a declarat cu 10 ani mai tânără. Acest lucru l-am aflat abia la înmormântarea ei, când a venit fratele ei de la Budapesta, și-a spus: „Ce ati înnebunit? Sora mea nu are 72 de ani, ci 82”. La scurt timp, după căsătorie, Lili a rămas gravidă. Nu-i venea să creadă. Îi era teamă că perioada Auschwitz a lovit-o și-n puterea de a procrea. Si totusi
INELUL DRAGOSTEI () [Corola-website/Science/295734_a_297063]
-
au fost împiedicați să dea ajutoare” Reprezentanta Crucii Roșii locale, Dna Viorica Agarici s-a cutremurat de ce a văzut: “Într-un strat gros de murdărie de om și de sânge [zăceau] zeci și zeci de oameni în fiecare vagon, goi, înnebuniți, lipiți între ei ca sardelele, morți, muribunzi și vii [împreună]...Duhnea îngrozitor....” Primii care au coborât au primit o ceașcă cu apă și un cub de zahăr de la medici evrei (primii care au intrat în contact cu evreii din tren
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
privea ca si cum nu ar fi existat nimic altceva la orizont. Așa observa, în fine, pe neașteptate, cerul de deasupra reședinței, pătându-se de zborul sutelor de păsări ce păreau expulzate de pământ, zburătoare de toate felurile, mirate, fugind peste tot, înnebunite, cântând și țipând, pirotehnica explozie de aripi, si un nor de culori explodând în lumina, si de sunete, înspăimântătoare, izbucnind în cer. Hervé Joncour surâse"”. "(Capitolul 32, Ed. Humanitas, 2015)." Mr. Gwyn (2011) Jasper Gwyn, un scriitor londonez, aflat la
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
are nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
Harry Potter de J.K. Rowling interpretată de actrița Shefali Chowdhury. este o asiatică cu păr negru, ochi căprui și nu prea înaltă. Este sora mai mare a lui Padma Patil și cea mai bună prietenă a lui Lavender Brown. Este înnebunita de Previziuni despre Viitor (înainte să devină profesor centaurul Firenze) și crede orice vorba scoasă de Sybill Trelawney. Era o foarte bună prietenă cu Hermione, înainte ca aceasta să renunțe la Previziuni despre Viitor și să o facă pe profesoară
Parvati Patil () [Corola-website/Science/310508_a_311837]
-
Ascultă-mă, măcar o dată! răcni Tenzo. Glasul și disperarea sa erau limpezi în auzul tuturor. Koroku nu-l luă în seamă. Oinosuke adusese un fitil. Koroku îl luă și, după ce încărcă muscheta cu un plumb, își ținti nepotul care zbiera înnebunit. Am greșit! Mărturisesc! Te rog, ascultă-mă! La fel de neimpresionați ca domnul lor, oamenii stăteau tăcuți, încordați, privind. După câteva momente, Tenzo amuți. Capul îi căzu în piept. Poate că medita la moarte. Sau poate că nu era decât un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte încă nu se încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind întunecimea dinaintea zorilor, în munți răsună ecoul unei detunături de pușcă. Caii se cabrară, înnebuniți. Servitorii o luară la galop înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, în timp ce priveau în jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri în față. De la acea distanță, se întoarse strigând: — Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
noaptea trecută, arseseră în Takimido. Și în această seară, deși era încă devreme, se aprinse un foc în odăile călugărilor din templul principal, iar clopotul începu să sune cu furie. De vreme ce în zonă erau multe temple mari, călugării-războinici se chinuiau înnebuniți să împiedice răspândirea flăcărilor. Văile adânci ale Muntelui Hiei erau întunecate sub cerul de un roșu viu. Ce învălmășeală! râse un soldat din armata Oda. — Se întâmplă în fiecare noapte, adăugă altul. Înseamnă că nu prind nici un moment de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase de moarte propriul fiu de patru ani, chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte spada însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
învăluia și pe ei. În grajduri se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră în sfârșit boxele și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră la galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
da o lovitură zdravănă lui Hideyoshi și voi pedepsi trădarea lui Tsutsui Junkei. Nu caut un loc unde să mor în zadar. Le voi arăta eu cine e Akechi Mitsuhide. Și-acum, lasă-mă să trec! — De ce sunt atât de înnebuniți înțelepții ochi ai stăpânului meu? Armata noastră a primit azi o lovitură dureroasă și trei mii de oameni au murit, în timp ce alții, fără număr, au fost răniți. Generalii noștri au fost doborâți, iar noii recruți s-au împrăștiat. Câți soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra poziției lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Părea că se turnase apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind ca turbat spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
băteau În cap, tata cădea jos, voiau să-l omoare... — Din ce cauză? — Fără nici o cauză. Eram ai nimănui, fiecare putea să facă ce voia cu noi, că nu-l trăgea la nimeni răspundere... Și atunci mama, În clipa aia Înnebunită, și noi, copiii, stăteam pe pat și ne uitam cum Îl omoară pe tata. Era 11 noaptea... Și mamei i-a venit ideea să le dea ceasul ăla care strălucea foarte tare, că era placat cu aur - mama s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să-ți îngăduie să urinezi. Dacă te scăpai, iarăși bătaie. La closet, mergeam o dată pe zi. Intrai la comandă, ieșeai la comandă. Bineînțeles că nu-ți lăsau timp destul. Dacă nu izbuteai să-ți rezolvi treburile, umblai o zi întreagă înnebunit. De Sfîntul Gheorghe, l-au omorît în bătaie pe un băiat, Puiu Gavrilescu, din Baia. Și el era legionar. În timp ce-l duceau cu pătura, mi-au spus: "Urmezi tu!". De dimineața pînă seara s-au ocupat numai de mine. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original al volumului tradus în română "Stejarul și vițelul" este "Vițelul împungea stejarul", n.n.) a învins o boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie. Ce inventar de Superman! Unde a greșit? Când? I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip James Bond. I-a lipsit
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
unul dintre tipi. —Îmmm, am răspuns eu vag. Eram și mai puțin interesată decât de obicei fiindcă observasem o carte pe masă. Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe tati. O să vezi. Ține-te tare!“ Ca prin miracol, Kate s-a liniștit și nu s-a trezit. Am ieșit în vârful degetelor din camera întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Cel de Sus, eu tot o să am nevoie de câte un KitKat în fiecare dimineață la ora unsprezece. Dar mă consolam cu gândul că probabil toate persoanele alea scheletice mințeau de înghețau apele. Că, de fapt, erau niște bulimice înnebunite sau că luau amfetamine sau își făceau câte o liposucție în fiecare weekend. Iar acum, pentru prima dată în viață, nu-mi era foame. De fapt, eram oripilată de ideea de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]