492 matches
-
pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb pe care scria măiestru, mărunt, cu fier înroșit, cuvintele: „Psihi mu, nu te voi uita niciodată. P. Mavrocordat”. Vodă se apropie, îi puse încetișor mâna pe celălalt umăr și-i șopti: — Scoală-te, halvița mea dragă, că trebuie s-o-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l învingă“. — De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în aceeași clipă, se lăsă să cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de sânge amestecat cu apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lipsit de posibilitatea de a-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde cîțiva tineri vînjoși, care se vor Înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
muncitorii care refăcuseră apartamentul Maestrului o vopsise, Tina ridică dușul de jos, îl fixează în suportul din perete și apa începe să curgă acuma pe ea, de la umeri pe sâni, se săpunește aprig, buretele freacă apăsat, se uită spre coapsele înroșite, luuung, până la degetele de la picioare. La genunchii umflați, la umflătura din spatele fiecărui genunchi, acolo unde se adună, din cauza inflamației, lichidul sinovial și presează... Doar că el nu știe, nu vede, ca totdeauna. Apa nu reușește să facă nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scandal n-are nevoie. Strângând din dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ăsta era Popa din visul lui Popa, pe când primul era Popa din visul Contesei. Contesa era cât pe ce să se trezească din somn de groază când o văzu apărând și pe a doua Contesă, cu părul vâlvoi și buzele înroșite, coborând din copac prin alunecare, cu picioarele încolăcite de trunchi. Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un lucru eram Însă sigur: nu eram eu acela. Încercam să-mi imaginez acel chip, așa cum pe vremuri sclavii trăgeau cu ochiul pe furiș la plecarea familiei regale. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în capul pieptului...coșmarul încă persista pe retină cu imginile de groază ale revoltei naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei venise la patul ei să-i aducă ceaiul și firul de floare de ''nu-mă -uita''...Avea ochii înroșiți și umflați de plâns, iar trăsătirile feței , blânde și fine erau schimonosite de grimase de durere, pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. Ce poți să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
și învrăjbirea națională?! Ceea ce se încearcă a se distruge arbitrar în conștiința unei națiuni se lovește întotdeauna de o rezistență lăuntrică a strictei opinii personale, de legea sentimentelor căptușite în conștiința fiecăruia, în care nu poate săpa ștanța de fier înroșit a teoriilor, ideologiilor, doctrinelor, curentelor vremelnice. „Cuvântul Regelui” este azi răspândit, pentru binele sufletesc al neamului românesc și spre corecta prezentare a principiilor și faptelor Majestății Sale Regelui Mihai I, în distribuție publică, pretutindeni în România. Apariția lui e una
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
verighetă pe care am pierdut-o demult. Dar tu nu mai terminai de coborât: poc zece mii, poc radical din 2, poc un mileniu, cu țocurile care nu se mai toceau, pe treptele care nu erau decât șase, pe nervii mei înroșiți, așteptând să treacă primul capitol al eternității. Citește mai mult Erau numai șase trepte,dar te auzeam coborând cu țocurile tale roșiiore întregi, zile și săptămâni:poc unu, poc doi, poc 69,poc 666,până ce pierdeam șirul numerelorși nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
degetverigheta pe care am pierdut-o demult.Dar tu nu mai terminai de coborât: poc zece mii,poc radical din 2, poc un mileniu,cu țocurile care nu se mai toceau,pe treptele care nu erau decât șase,pe nervii mei înroșiți,așteptând să treacă primul capitolal eternității.... ÎI. DOAR TU, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1662 din 20 iulie 2015. Îngerii s-au săturat să fie invocați mereu în poezie. Fluturii s-au plictisit să zboare, așezând trohei din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
piele și periodic mergeam cu ei la potcovar, prilej de întîlnire cu alți posesori de cai și discuții despre bunul mers al treburilor satului. Așezată pe un trepied priveam cu uimire la foalele ce atâțau focul, la bara de fier înroșită care urma să fie transformată în potcoave. Cu un clește-foarfecă cu brațe lungi, potcovarul tăia dimensiunea potcoavei, o îndoia și apoi, cu un bros, o bătea pe nicovală. După ce-i dădea găurile necesare prinderii, potcoavele erau scufundate într-o baie
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
de sentimente Ești vârful alb răpit de nori În timp și spațiu absolute Ești interval nemărginit, Minut cu clipele cusute Și antonim la ce-i finit Ești capodoperă ființei Românul fără de sfârșit Păcatul gri al conștiinței Și dorul meu cel înroșit Ești legământul cel mai sacru Ce l-am făcut cu Dumnezeu Ești gustul dulce chiar și-n acru Ești tot, ești tu, acum, mereu ... Citește mai mult În matematică iubiriiEști absolut și infinit, În ecuația sortiriiAi locul cel mai potrivitîn
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
gestul făcut de procuratorul Ponțiu Pilat cu puțin timp în urmă pe treptele pretoriului, în urma căruia fusese dus la fierăria fortăreței Antonia. Acel gest al procuratorului avea să-l simtă imediat pe propria piele căci în momentul în care cercul înroșit în foc fusese alipit pe braț, soldatul ținu pecetea de fier înfierbântat până la roșu, mult mai mult decât ar fi fost necesar, iar apăsarea fu atât de puternică încât atunci când fierul fu tras cu rapiditate înapoi, își pierduse cunoștința din cauza
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
2016 Toate Articolele Autorului Supărările mele, Boiermaximali Alabaldachini Iuțiferi și Devernași sunt ca ploile de vară. Ca urmare aveți iertarea mea parafată asemenea unui acord unilateral femeionian; eu vă întorc obrazul celălalt, iar voi mă veți pălmui tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
problemă. Susține că ați fost împreună la un hotel (mă rog, nu mă amestec, deși știi prea bine că la noi asta frizează ilegalitatea), iar acolo ai tratat-o rău, foarte rău. Ai ars-o pe spate cu un fier înroșit, apoi ai tăiat-o cu lama. Prietene, eu atât îți spun: dacă fata asta pățește ceva, voi avea grijă personal să înfunzi pușcăria. Cu maximum de pedeapsă!”, adăugă și lovi cu pumnul în masă. Am rămas blocat, nu doar din pricina
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]