85 matches
-
metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în misiune în august 1941. nu mai e dispoziția din anii trecuți, fiindcă locul ce-l ocupa Gil Crăescu acum e gol, în memoria recent dispărutului prieten și om cu adevărat... așa cum a fost până acum... Orice aducere aminte ne înrourează privirile încețoșate de lacrimi discret strivite între pleoape. Asta e nemiloasa și nedreapta lege a Firii, de la care nimeni nu e exceptat!... Pentru vineri 20 noiembrie aștept vizita lui S. Coloșenco, care își ia rolul de Moș Crăciun, aducându-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mutamur cum illis !” .. și, în gând i se opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în chip de apă1053. "Poeții se scaldă în elementele dăruite de planete și destin, sugerând prin cuvinte frenezii de culori aduse din haos (albe, negre, galbene, violete, albastre, roze, verzi și roșii) întrepătrund lumini și umbre, revarsă în cer visele înrourate printre neuroni"1054. Se știe de fapt că oamenii apreciau în elemente culoarea roșie, apoi verdele, negrul și galbenul. Sunt culorile întâlnite în toată arta preistorică și antică la decorarea templelor, obiectelor habituale, mormintelor. În jurul nostru e mereu o minune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
timpurie primăvară - ghiocelul - până În cea mai târzie toamnă - brândușa - timp În care se succed viorele, lăcrămioare, prin păduri, ori iriși prin bălți, ori lalele, narcise, stânjenei, crini, gladiole, prin grădini; și, În sfârșit, chiar orhidee. Ele, adică banala iarbă, ne Înrourează pașii și ne oferă bucuria odihnei, dar și a unei partide de fotbal. Iar după ce ne hrănesc, Îmbracă și Încântă, tot ele protejează mediul - și al nostru, cel de mâine - față de deșeurile noastre. Și o fac cu sau fără voia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe potriva lui. L-am cunoscut pe Mihai și pot s-o strig oricât de tare. O floare de cicoare pentru cei zece ani care i au adumbrit mormântul... Bogdan Moroianu București, 1971“ „și m-am îndestulat cu un singur fir înrourat de cicoare: I-am sorbit adânc, nespus de adânc, Culoarea, mireasma și grația...“ Pe coperta interioară a exemplarului pe care l am primit de la Alice și de la Mișu, o dedicație: Lui Pierre... Petia... Petrușka Lacrimile tale la vederea acestei cărți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă în luptă cu moartea! Promite-mi că n-ai să... să mori, Ștefane, se roagă ea și își mușcă buzele să n-o podidească plânsul, dar i s-au înrourat ochii și o lacrimă se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți promit! Ștefane! Să știi! strigă Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]