391 matches
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului așează-mă în sufletul tău în așa fel să pot avea întotdeauna în minte un camp cu lanuri de grau în care maci înfloriți însângerează cu petalele lor mâna culegătorului sunt făcută pentru dragoste i-a zis prin mine umblă nopțile înveșmântate în măngâieri reinventând dorințele primordiale de vrei să exist fă-mă stăpâna furtunilor deslănțuite în nopțile cu sânziene în ferestre și dacă vezi
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea spinilor sfâșietori în căutarea gingășiei florilor rare, prin călătoria în lumea lăsată în urmă, în noaptea densă ce a cuprins-o în împrejurimile-i... Când numărul zilelor, în scurgerea prin vremea lor, nu va mai întreba orologiul atârnând
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta sânge.Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea în colivia ei, în dosul sticlei, nu mi-era teamă de ea. Îmi trezea doar milă. — Bine, atunci imaginează-ți că eu sunt mama ta. — Nu pot. Numai un pic, bine?! a țipat ea brusc. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fiul ei refuză să se revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei apare acel februarie ’34, când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi, care voiseră să‑și îmbunătățească nivelul de trai, zăcând morți și însângerați pe stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților (își căutau moștenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
regale din secole păgâne în încercarea aspră de-A Fi și de-A RĂMÂNE o patrie de Albe, o patrie de grâne nevoia de unire se preumbla prin sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin tratate apolodori servili măsoară iarăși apa satrapilor târzii să le întindă pod o funciară vrere reașezară matca în davele străbune cu iz de voievod ninge la Alba de Întâi ale iernii își sapă temelia
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu A uitat de mama ce l-a adus pe lume Și de inima ei însângerând pământul. În poem mai pulsează inima, Cuvântul. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Inima mamei II, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1069, Anul III, 04 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un alt motiv de tristețe, care înmulțește suferința întemnițaților este lașitatea
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri cu paloșul și buzduganul. Voinicii încercară să se apropie de
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Covasnei și Harghitei etc. Trupul său a fost depus într-o criptă placată cu marmură, în naosul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova. „Când a plecat de la noi și s-a născut în Cer, veșmântul îi era acoperit cu lalele însângerate de rănile vrășmașilor și sângele din inima lui, prelins încet, căci paloșe mari acolo erau răsucite. Cu durere și-a purtat crucea. A lăsat în urmă salbe de mănăstiri și biserici ctitorite sau reînviate, cărți bisericești aduse din scrinuri vechi
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA MORȚII Mâine voi muri din nou În același mod În același moment Când soarele ca o creastă de cocoș însângerat Printre valurile mării în Tivar Ochii mi se vor împietri Ca niște inscripții tibetane în piatră Și nimic nu se va schimba În itinerariile zilelor Frica din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA MORȚII Mâine voi muri din nou În același mod În același moment Când soarele ca o creastă de cocoș însângerat Printre valurile mării în Tivar Ochii mi se vor împietri Ca niște inscripții tibetane în piatră Și nimic nu se va schimba În itinerariile zilelor Frica din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > STROPESC ETERNITATEA CU CLIPE MURIBUNDE Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1254 din 07 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-aș lua câmpii, dar mă voi împiedica de ciulinii gândurilor tale, îmi vor însângera roua ochilor rulând iluzii străvezii, voi înșira picături de curcubeu încarcerat ștrangulând și ultimul simț al iubirii. Dar... strâng rouă, iluzii, picături și stropesc eternitatea cu clipe muribunde. Referință Bibliografică: Stropesc eternitatea cu clipe muribunde / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN
STROPESC ETERNITATEA CU CLIPE MURIBUNDE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349846_a_351175]
-
ortodoxe moderne. Concepută ca un amplu dialog cu tradiția patristică, filozofia existențialist-personalistă, teologia dialectică protestantă și sofiologia bulgakoviană, monumentala lucrare apărea la Sibiu în primăvara anului 1943, în momentele de maximă intensitate ale conflagrației dezlănțuită de nazismul hitlerist și care însângera întreaga Europă. Pentru a-și putea recupera nordul Transilvaniei cedate Ungariei hortiste în 30 august 1940 prin dictatul de la Viena — ceea ce a făcut, de exemplu, ca între anii 1940-1945 Universitatea de la Cluj să funcționeze la Sibiu, și Basarabia invadată în
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, Sub cruce de regrete, iubim definitiv, Iertând nevinovate vâltori de-nlăcrimare. Ne alungam stângaci, apoi ne regăsim, Însângerați de-o boală ce n-are vindecare, Purtăm poveri bizare. E-o vină că iubim? Desăvârșit blestem de dor și disperare. Referință Bibliografica: Refren împătimit / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
cu parfum pătrunzător, El TRANDAFIR atrăgător. Și s-au iubit Iubire sângerândă! Ca un nebun, ca o nebună A strâns-o-n brațe cu suspin Uitând că mai avea și spini. Și fiecare mângâiere Era un strigăt de durere Petale-nsângerate în alb amestecat. N-avea cum să dureze-n timp, Așa că... vinovatul a plecat Lăsând floarea de crin În lacrimi și suspin... ȘIRAG Am strâns în viața mea cu dor iubire, Am înșirat toți anii într-un frumos șirag Și
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
ortodoxe moderne. Concepută ca un amplu dialog cu tradiția patristică, filozofia existențialist-personalistă, teologia dialectică protestantă și sofiologia bulgakoviană, monumentala lucrare apărea la Sibiu în primăvara anului 1943, în momentele de maximă intensitate ale conflagrației dezlănțuită de nazismul hitlerist și care însângera întreaga Europă. Pentru a-și putea recupera nordul Transilvaniei cedate Ungariei hortiste în 30 august 1940 prin dictatul de la Viena — ceea ce a făcut, de exemplu, ca între anii 1940-1945 Universitatea de la Cluj să funcționeze la Sibiu, și Basarabia invadată în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
cumpenei, spunându-și la nesfârșit tot ce au pe suflet, balansând ființa între bine și rău, între raiul și iadul simțirilor, coborând-o în cea mai abruptă prăpastie a sentimentelor înghețate în iarna năpraznică a suferinței în care-au rătăcit, însângerate de spinii printre care au pășit desculțe, rănite fiind până în miezul inocenței lor, iar mai apoi urcând-o pe aceasta pe aripi albe imense, de păsări măiastre ale văzduhului, ce-au înălțat-o lin până înspre culmile munților, acolo unde
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]