217 matches
-
confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sfoară. Reflectând Însă, a ajuns la concluzia că ar fi un lucru nedemn de el, așa că l-a concediat cu o mișcare a mâinii. Pe măsură ce alcoolul nou i se rostogolea În stomac, Încălzindu-l, imaginile izolate au Început să se Însăileze Într-o secvență cinematografică a zilei precedente. A văzut-o iarăși pe Rosalind Încolăcită Între perne și plângând, i-a simțit din nou lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
semnul crucii căldura mă cuprinde privesc în mine sunt zdreanță moliile vampir încep vânătoarea urme de doruri sunt linse până la os azi mă rog să-mi unești mâinile cu aduceri aminte cineva să-mi fie călăuză să aibă drumul fulgerului însăilat cu scurtă așteptare azi mă rog înăuntrul din mine să fie afară dimineața să-mi deschidă ochii atingerea ta să fie soare sărutul învie cea mai albă margine a lumii nu mă tem inelul îl așez lângă Cina cea de
AZI MĂ ROG de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361539_a_362868]
-
maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe Ca o replică la știrile din țară și ca o completare la optimismul legat de „tinerețea
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
îl luase Dumnezeu. Cu siguranță îi lipsea un înger și fără el, probabil, se descurca mai greu. Pe geruri aspre și zăpezi ca-n basme ne lăfăiam ca-n stup; era multă căldură ... Dormeam toți într-un pat; - eram micuți - însăilat de tata, din scânduri, pe măsură. Vara-n amurg - în tindă la povești, că mama Floarea ne povestea cu haz, până când Luna se ridica pe boltă, că lampa din perete, la sobă, n-avea gaz. Și timpul a trecut, așa
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
ca un „chibiț” al ei, cu timiditatea și conștiința ridicolului - de a nu mă expune când nu mă doare și cu lucruri care mă depășesc, încercând să cochetez cu inspirația care nu-mi depășea puterea de înțelegere și de transfigurare, însăilând cu greutate realități înconjurătoare cu valoare de simbol, benefice sufletului meu și a celor de lângă mine, fără pretenții care să spargă gura târgului. Le-am scos arareori la iveală, mi-am păstrat mereu treaz gustul pentru simplitate și onestitate, după
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
și fără „șarm”! In felul meu. Dacă se-ntâmpla să vin la așa ceva, atunci stăteam și mă uitam pe geam, ori la vreo colegă, ori mă gândeam la „nemurirea sufletului. Apoi, nu o dată, având formal caietul deschis în față, mai însăilam niște versuri, uneori ieșea ceva, alteori mă simțeam umilit de neputința mea imediată, dar neînfrînt. Nu întotdeauna, cred, știam pe ce lume trăiesc!... Zic că nu veneam la toate cursurile, dar prezent trebuia să fiu, căci altfel riscam sancțiuni severe
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
oropsit, cerșetorului la o adică. Ca Iisus lui Lazăr și multe alte exemple christice. Că nu se știe niciodată, simplu, nu? Nu-mi pregătisem răspunsul, nu-i premeditasem curiozitatea. I-am răspuns franc, fără adăugiri și zorzoane de retorică ieftină: „Însăilez când și când și mâzgălesc foaia, doamnă, asta fac. Auzisem de numele ei de scriitoare, îi cumpărasem chiar o carte de la anticariatul dintre librăria și papetăria „Mihai Eminescu de pe Academiei, colț cu „6 martie” și Edagar Quinet, pe partea de
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
poți nota pe un bilețel un nume, un titlu, o dată, în rest însă, trebuie „să ai vorbele la tine”. Astăzi se amestecă în spectacol, genurile, în căutarea miezului lui incandescent: banii. Un anume management de spectacol e în stare să însăileze programul cât mai pestriț și cât mai comercial. Cum judecați aceasta? Am amintit mai sus ce „struțo-cămilă” a devenit festivalul de la Mamaia, care nu mai are nici un fel de identitate. Amestecarea genurilor este păguboasă în primul rând pentru artiști, deoarece
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe tu dărâmă-ți zidurile din jur construiește cuptoare în ogrăzi chiar și în cele pustii la
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ȚUȚUIANU: Cuvinte rostite la microfon pentru a comunica o realitate, o informație, o stare, un fapt cultural. Le-ai putea cuantifica în vreun fel? Veronica BALAJ: Poate doar titlurile emisiunilor păstrate în fonotecă sau, de ce nu, deși e parțială istoria însăilată la microfon, aș putea aminti cele câteva sute de nume sonore din cultura noastră și de aiurea care mi-au fost interlocutori. Interviuri păstrate în fonotecă. Emilia ȚUȚUIANU: Fără îndoială toate au avut ineditul lor. E greu să alegi și
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
să mi se năzarescă vreo câteva mai luminate. Seamănă cu niște petice cu forme și culori diferite. Nu se brodesc marginile, uneori se interferează, alteori rămân locuri goale. Încep să le mai potrivesc, să le mai ajustez ca să le pot însăila. Completez golurile cu o șesătură care să se potrivească cu celelate petice. Și treptat imaginile încep să prindă contur și să aibă sens. Mi se rupe ața sau peticul? Încerc iarăși. Iarăși măsor, cos, descos, privesc de aproape, de la distanță
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
eroare a metaforei și-a ta, Deși aura trupului mai e ursuză- Atâta întuneric crește lângă stea! Cum lumina ta mai e și muritoare Vremelnicia e așa cum o cunoști, Loc de raze și întâlnire pe-o cărare Unde împreună am însăilat povești. Chiar dacă azi te înconjor cu lumină Și-n versuri te cioplesc statuie, Eu încă mă simt o virgulă străină Când trupul tău spre înălțimi tot suie. Te iubesc cum mă ști din-totdeauna, De câteva ori am tot murit de
SĂ MORI DIN DRAGOSTE DE MUZĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361647_a_362976]
-
și eu îmi respect patronul. - Desigur domnișoară. Vă urmez. Ana l-a plimbat prin toată fabrica, i-a arătat și micul său colectiv de creatori din biroul în care unii lucrau de zor la planșetă, alții croind diferite modele sau însăilându-le. La terminarea turului, amabilă ca de obicei, Ana l-a condus pe Calistrat din nou în biroul patronului, unde aceasta și-a luat respectuos la revedere. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre amorezul cu studii academice
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. ROATA TIMPULUI Numai ceasul e de vină! De când a coborât din perete și a ieșit din cerc s-a însăilat pe ecranul telefonului și toate firele vieții s-au încurcat în limbile-i înveninate de Timp. Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 733, Anul III, 02 ianuarie 2013. Drepturi
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
ateu. 12. Ștefan cel Mare, oricâte biserici ar fi înălțat, n-au fost sfântu, ci curvariu violator și n-au apăratu Creștinătatea, ci național-comunismul, iar tâlhariul de Mihai Viteazul n-au fost conștient că jefuind, ca un corupt, cât cuprinde, însăila prin fuziuni o Unire Mare. E și incorect politic ca o generație de fameni să fie pusă nemilos în situațiunea istorică de a se compara cu niște bărbați atât de viril activi încât nu pot fi concepuți, în imaginarul efeminat
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
carp.pdf Așa se scrie și se face Istoria! Un bun român e numai ăla care a învățat de la alții, de la megaintelectualii noștri și de la ai altora cum să scoată civic, prin Luminarea Poporului, România din subistorie. Cei ce au însăilat din bucăți România Regală Mare își spuneau Luptători Naționali, nu naționaliști. Dl László Tőkes, de exemplu, merită tot respectul postacilor noștri, ca erou al Revoluției de la Timișoara, chiar dacă-i zice uitucul acum condescendent „răscoală“, ca orice nomenclaturist valah de succes
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
timiditate, odată cu iluzia că aș fi demn de semnalarea unei apariții de așa anvergură, și un gest de recunoștință adus maestrului care mi-a furnizat comoara pe seama căreia eu, ca un trezorier de ocazie ce am devenit, va trebui să însăilez aici inventarul averii dobândite. Opera la care fac referire încununează aspirația unei vieți de om. E o împlinire a sufletului lui Pavel Bălan și a conștiinței sale de român aflat în rezistență față de amenințarea ruperii definitive a neamului său de
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
lacrimă solară Și firul de omăt, ce-mi poposește Pe aripile mele, înflorite iară, Într-un argint, ce-mi strălucește. Din cer cuprind pământul alb Și, în plutiri de gânduri line, În sufletu-mi, ce e un fir de ac Însăilez feericul îngheț, ce vine. Și fulgul meu, din om, cum e, Un fir de-omăt devine și lumină, Și iarna cade, ca într-un desfăt, Pe umeri tot purtând genunile senine. Referință Bibliografică: CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI / Lilia Manole
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
fost tribulațiile unor ONG-uri creștine și ale unor animatori duhovnicești virtuali pe tema ”sărbătorii de Halloween”, eveniment care a intrat cumva în circuitul public românesc de peste un deceniu și jumătate. Ce avem, de fapt?! O mare prosteală, o bălmăjeală însăilată cu dovleci scobiți și cu schelete ambulante, mai mult sau mai puțin ridicolă, mai mult sau mai puțin demnă de luat în seamă, de care nici diavolul spațiilor publice nu cred că mai e mândru. Însă internetul pravoslavnic a luat
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
Acasă > Poeme > Meditație > O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Uneori se strecoară printre zilele noastre câte-o zi care se însăilează pe suflet, te-nțeapă cheful de-o plimbare la pas ușor
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
Acasă > Poeme > Meditație > O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Uneori se strecoară printre zilele noastre câte-o zi care se însăilează pe suflet, te-nțeapă cheful de-o plimbare la pas ușor cu mâinile ascunse prin buzunare, neobservând gropile de pe străzile gri, vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite lipite de trunchiurile unor copaci. Dintr-o toana a destinului pe-acolo pe
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
lor, bârâitul mașinilor e nesemnificativ pentru timpanele tale în arșiță soarelui. Și astfel gândurile ți se combină cu simțurile interioare și exterioare eliberându-se de însăilătura de pe suflet, schimbând direcția chefului spre continuitatea vieții. Referință Bibliografica: O zi care se însăilează pe suflet / Mihaela Moșneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047, Anul VI, 08 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
ei, nu era nimeni și nimic. Când au alunecat de pe limbă-n jos, s-au înmulțit cuvintele cu duiumul ca un câmp mare de flori, și s-a umplut Pământul. Iubirea - unul dintre ele a înfăptuit Dragostea dintre oameni, care însăilează ața de pe ghemul vieții într-o clipă a unei zile oarecare, pe care Tatăl nostru o tivește în fiecare an. Fiecare dintre noi o ținem ascunsă în lada de zestre a vieții noastre și-o stropim cu ce avem la-ndemână
ZI DE NAŞTERE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354138_a_355467]