910 matches
-
doamna Bursuc s-a plâns de faptul că poliția a intervenit în timpul internării reclamantului, pentru ca examenele medicale să nu fie complete și pentru ca rănile să fie diminuate. În final, l-a acuzat pe maiorul C. de a fi în spatele acestei înscenări, al cărei scop este acela de a o intimida și a o determina să renunțe la apărarea lui G.P. În procesul de partaj. De asemenea, a protestat împotriva instrumentării cauzei de către maiorul C., pe care l-a acuzat că a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/167794_a_169123]
-
ar fi impozitul pe venit, cardurile naționale (REAL ID Act), implantarea de cipuri oamenilor, sistemul Diebold de vot electronic, globalizarea, supravegherea totală a populației gen Big Brother, precum și folosirea terorismului de către guvern ca mijloc de diminuare a drepturilor cetățenilor prin înscenarea unor atentate gen 11 septembrie. Filmul a fost criticat pentru promovarea unor teorii ale conspirației și pentru unele inexactități, distorsiuni și interpretări eronate. În film apar unele citate atribuite în mod eronat judecătorului James C. Fox, președintelui Woodrow Wilson, Benito
Aaron Russo () [Corola-website/Science/336201_a_337530]
-
să câștige încrederea lui Carol al II-lea și a principalului său colaborator, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului. Așa a fost trimiterea lui Eugen Cristescu la Paris pentru recuperarea unor fotografii în care Elena Lupescu apărea dezbrăcată(citat în ), sau pentru înscenarea unui proces de "bigamie" gen. Ion Antonescu. Moruzov trimitea informațiile solicitate direct la Palat, în cea mai mare taină. Mulți din colaboratorii lui Moruzov, îi vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slăbire a partidelor istorice pusă
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
sub acoperire care s-a înfiltrat în mafie ca fiind omul de încredere al lui Don Luciano și pe care il trădează în secret. El este văzut de toți ca fiind un țigan pușcăriaș dar totul a fost doar o înscenare pentru a putea fi cooptat de Antonucci. Cand o cunoaște pe Regina rămâne fermecat de ea dar nu dorește să se implice emoțional. Până la urmă însă recunoaște în fața tuturor că o iubește pe Regina punându-și astfel viața în pericol
Regina () [Corola-website/Science/314920_a_316249]
-
Dimitri, strigoiul, o vânează. Numai că de data aceasta nu mai vrea s-o convingă să i se alăture, ci s-o ucidă. Regina a murit și lumea Moroilor nu va mai fi niciodată la fel. Pe Roșe, victima unei înscenări, o așteaptă o execuție nedreaptă - se pare că nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum... Iar Lissa este implicată într-o luptă pe viață și pe moarte pentru tronul regal. Fetele se văd nevoite să se bazeze
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
sticlă de otravă și pleacă într-acolo. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei, Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp, părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare, însă stând de vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea, otrăvit. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă
Romeo și Julieta () [Corola-website/Science/306224_a_307553]
-
postbelice. Cu toate că rezultatele reale indicau victoria decisivă a Partidului Național Țărănesc, rezultatele oficiale falsificate au prezentat victoria cu peste 70% a Blocului Partidelor Democratice (PCR, PSD, PNL-Gheorghe Tătărescu, PNȚ-Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular). La 30 iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău, liderii Partidului Național Țărănesc sunt arestați și trimiși în judecată (vor fi condamnați la 12 noiembrie 1947 la închisoare), iar partidul este dizolvat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Gheorghe Tătărescu ("tovarășă vremelnică de drum" - cum o taxau cinic
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
invitații, fuseseră înmânate 493. Patru mesageri nu s-a mai întors niciodată. De-a lungul pregătirilor, executate fără niciun fel de economie (nici de bani, nici de personal), mulți și-au pus problema dacă nu cumva totul este doar o înscenare. Ar fi fost o ocazie ideală pentru a înlătura rapid și sigur, toate căpeteniile Albaniei. Existau bănuieli cum că marile căpetenii albaneze ar fi avut iscoade în rândul organizatorilor. Când a auzit acest lucru, Muhardar pașa a râs din toată
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
este cu atât mai bine. Se vor convinge că nu există niciun pericol. Iar cum riscul ca un complot să ducă la o revoltă de proporții în rândul albanezilor era imens, orice bănuială a căzut. Touși, marea serbare este o înscenare, jurămintele sultanului se dovedesc mincinoase, iar pe 31 martie, în timpul paradei de la hipodrom, căpeteniile albaneze sunt măcelărite cu o cruzime nemaiîntâlnită. Masacrul, de o duritate ieșită din comun, îl impresionează până și pe cel care-l duce la îndeplinire, căpitanul
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
răsplată a colaborării cu anchetatorii în „dezvăluirea legăturilor lui Maniu cu americanii”. A fost încarcerat în penitenciarul din Craiova. Dispus la compromisuri chiar din timpul procesului, a fost încarcerat la penitenciarul din Craiova pentru a fi folosit în alte eventuale înscenări ale M.A.I.-ului. În anul 1949 a fost din nou anchetat în vederea înscenării procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și a acceptat să fie folosit ca martor al acuzării, fiind autorul unei versiuni în care castelul pe care-l moștenise la
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
încarcerat în penitenciarul din Craiova. Dispus la compromisuri chiar din timpul procesului, a fost încarcerat la penitenciarul din Craiova pentru a fi folosit în alte eventuale înscenări ale M.A.I.-ului. În anul 1949 a fost din nou anchetat în vederea înscenării procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și a acceptat să fie folosit ca martor al acuzării, fiind autorul unei versiuni în care castelul pe care-l moștenise la Bulci de la tatăl adoptiv devenise centrul „complotului antistatal condus de Pătrășcanu” - „unealtă a anglo-americanilor
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
scris despre moartea poetului: Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”. Există o teorie a conspirației, care pune în circulație ipoteza asasinării poetului Mihai Eminescu. Această ipoteză consideră îmbolnăvirea sa psihică drept fiind o înscenare, aplicarea unui tratament bazat pe injecții cu mercur în cadru sanatoriului doctorului Alexandru Șuțu conducând deliberat - conform acestei teorii, la moartea poetului - instrumentată astfel politic. În acest complot se susține că ar fi participat chiar și prietenul lui, Titu Maiorescu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Petrescu a devenit unul dintre principalele instrumente ale comuniștilor în procesele politice. În perioada octombrie - noiembrie 1947, colonelului magistrat Alexandru Petrescu a fost președintele Completului de judecată în procesul fruntașilor țărăniști Iuliu Maniu și Ion Mihalache, aceștia fiind arestați în urma înscenării de la Tămădău. Ca urmare a acestui proces atât Maniu cât și Mihalache au fost condamnați la temniță grea pe viață și au sfârșit în închisorile comuniste. Ulterior, Alexandru Petrescu a prezidat completele de judecată în procesele antisioniste din anii 1953-1954
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
mai aveau motive să atace vehement un sistem în care prosperaseră și în care era acum posibilă o anumită libertate de opinie. Punctul culminant al stagiunii din 1867, anul unei noi Expoziții Universale, a fost pentru teatrul "Les Bouffes Parisiens" înscenarea "La Grande-Duchesse de Gérolstein" cu Hortense Schneider în rolul principal. Ludovic Halévy a semnat și acest libret. Demisionat de curând din Corpul Legislativ, el și-a permis de această dată să critice printr-o acțiune localizată într-un fictiv ducat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a petrecut vara anului 1867 compunând bufonerii pentru teatrul din Bad Ems, deși suferea de o gută care aproape îl imobiliza. După acest ultim mare succes compozitorul s-a mărginit să alcătuiască cu ajutorul celor mai celebre melodii ale sale noi înscenări. Din această masă de piese stereotipe se remarcă doar opera bufă "La Périchole", reprezentată în 1868. Anul 1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon, prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile. Cu acest prilej a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cea mai bună ofertă, câștigând astfel 1000 de franci și păstrându-și drepturile asupra interpretării acelei melodiei. Din păcate, Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp, a ruinat teatrul "Gaîté" cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică, precum drama "La Haine" de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
îl urmări în ultimii ani de viață; accesele de gută s-au înmulțit, în plus i s-a îmbolnăvit grav fiul, Auguste. Offenbach a avut totuși satisfacția de a se vedea descoperit de o nouă generație cu ocazia unei noi înscenări a "Frumoasei Elena". Treptat, el s-a distanțat de domeniul muzei ușoare și s-a dedicat unui proiect ambițios, pe care l-a menit să fie încununarea vieții sale de artist. Deja în 1851 fuseseră reprezentate la teatrul "Odèon" din
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Povestirilor". Acest optimism nu era prea îndreptățit de realitate. Expoziția Universală s-a desfășurat în 1878 fără ca artistul să aibă posibilitatea să-și reprezinte vreo operetă nouă. Teatrul "Gaîté" s-a hotărât de-abia în timpul Expoziției să pregătească o nouă înscenare a operei bufe "Orfeu în infern". Nu, acesta nu mai este "Orfeul" meu!” ar fi declarat compozitorul, dezamăgit de rezultatul dedicat publicului larg. Acest public larg a redescoperit însă cu plăcere offenbachiadele, astfel încât Charles Comte (1827-1884), ginerele lui Offenbach și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și proprietarul actual al teatrului "Bouffes Parisiens", a reluat în program "La Grande-Duchesse de Gérolstein". "Les Brigands" a fost reprezentată din nou de "Théâtre de la Gaîté", la sfârșitul anului 1878. Atât "Briganzii" cât și noua operetă "La Marocaine" au avut înscenări fastuoase. Compoziția "Povestirile lui Hoffmann", dedicată fiului Auguste-Jacques (1862-1883), avansase în primăvara lui 1879 într-o măsură care i-a permis lui Offenbach să-și prezinte opera fragmentar, într-un concert particular ținut pe data de 18 mai. Această premieră
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
comunități de adolescenți care-și spun povestea lor, o poveste de legitimare prin care se autoreprezintă. Adolescenții deveni astfel pedagogi care își împărtășesc propriile experiențe, structurând astfel o pedagogie performativă în care împărtășesc ceea ce trăiesc. O pedagogie care pornește de la înscenarea unor situații de viață, cu potențial de formare a unei gândiri critice. Teatrul pentru adolescenți este, în România, extrem de puțin explorat (fac excepție câteva festivaluri-reper: Festivalul Național de Teatru Tânăr „Ideo Ideis”, Festivalul de teatru în limba engleză (ID Fest
Teatrul pedagogiei participative () [Corola-website/Science/295676_a_297005]
-
De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitel și Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone. În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy' s Life”", alături de
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
cu moartea, sentințe date de tribunalele comuniste, și, în urma Afacerii Tămădău din vara anului 1947, a prezidat ședințele Camerei care a scos în afara legii partidul de opoziție PNȚ: conform cercetătorului Victor Frunză, el a fost un participant activ la acestă înscenare, fiind deranjat de expunerea averii sale personale în presa național-țărănistă. Mai târziu, Sadoveanu a făcut o referire la fostul său coleg, activistul național țărănist Ion Mihalache, considerând că vechea abordare politică agrarianistă l-a făcut un „personaj ridicol”. Ioan Stanomir
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
negocierile lui Iuliu Maniu cu regele Carol al II-lea; pactele politice încheiate de Partidul Național Țărănesc cu alte partide din opoziție pentru limitarea efectelor dictaturii personale regale a lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular, împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis, ulterior, să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști. În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Este
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și director adjunct al Institutului de istorie a P.M.R. (1955). În anii '50 a condus numeroase prelucrări și a fost un actor principal în înscenările și procesele din anii 1958-1960. Între 1956 și 1968 a fost șeful secției de propagandă și agitație a Comitetului Central al P.M.R., fiind unul din artizanii cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia „A
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]