699 matches
-
o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am și eu un copil. Chiar dacă sunt niște javre, copiii, dar oricum... Sunt carne din carnea... sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu n-am tins să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile Profesorului aparțin autorului însuși? Greu de spus. Și nici nu are importanță. După instalarea comuniștilor la putere, sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți români veniți din Basarabia, tot mai însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea etapă, prin creștere în ascultarea Legii, copilul și-ar putea „aduce obolul”, infim, dar important, la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ghidul care m-au modelat ulterior în tot ce am trăit și creat, "steaua de care mi-am legat viața și de la care nu mi-am luat niciodată privirea", așa cum cerea Leonardo da Vinci. Încă din copilărie, simțindu-mă un însingurat, străin de lumea din jur, o puternică voință mă determina să-mi identific sinele cine sunt eu ? Astfel, după ce prin Eminescu, în adolescență, luasem contact cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tonți sunt acești logodnici! Ce melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie?, o fi incubația geniului?, o fi în momentul metadramatic, în clipa de libertate apropiată formării vânei?, i se va concretiza dragostea?". Și demonul familiar îi repetă: "Ai căzut, ai căzut și cum tu cazi, cade
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
omul Începuse să se plictisescă de obiceiurile zeilor, de sălile lor de sport, de băile lor cu apă Înmiresmată, de muzica lor.Nimic nu-l mișca.Pe zi ce trecea se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face să zacă așa În neștire? -Dorul. -Dorul? Ce-i ală dor? E o boală? -E
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în pofida acestui fapt, care este doar aparent paradoxal, Baba s-a întors către formele gîndirii occidentale, către viziunile puternice ale nordului și, finalmente, către un tip de privire mult mai familiar unui mediu catolic. Altfel spus, el și-a asumat, însingurat și, evident, în contratimp, o filosofie antropocentristă, o disciplină clasică și o formă de gesticulație eroică. Aproape că nu este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
pe întuneric ea poate mai bine să mă atace" . (p. 45) Chiar dacă mustește de viață, sau poate tocmai de aceea, poezia Marianei Codruț emană un preponderent sentiment de singurătate. În umbra spectacolului cotidian se consumă drama unui suflet tot mai însingurat și înnegurat. Cortina de fier de pe vremea războiului rece a fost înlocuită cu alta, la fel de grea, dar pentru care nu mai există nici un fel de Yalta/Malta: cea a timpului, a vârstei care înaintează inexorabil și restrânge treptat accesul la
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
primejdii o altă versiune, în replică, pe o temă mult exploatată, cunoscută și din romanul lui Radu Petrescu, Matei Iliescu: legăturile primejdioase în afara familiei, adulterul real sau prezumtiv. Dora, căsătorită cu vârstnicul avocat Jean Albu, întreține relații amoroase cu timidul, însinguratul și progresiv inițiatul Matei Iliescu, relații care sfârșesc într-o idilică poveste de dragoste, nu fără trimitere la Emma Bovary. În Nesfârșitele primejdii, aventurier e soțul, George Pelimon, păstrând bune sentimente pentru consoarta lui, Despina, dar nerezistând ispitei de a
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
iar aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie de lume, de spectacol, de piața publică, ceea ce înseamnă Ťdramăť și Ťsuferințăť: ŤUnde încetează singurătatea, începe piața publică, și unde începe piața publică
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul unor noi suferințe. Coșmar. Panică. Debusolare." Credința se dovedește un suport destul de precar în fața spectacolului decăderii, al disoluției fiziologice, al epavelor umane întâlnite în deambulările sale tot mai însingurate. Însemnarea citată mai sus e din august 1967. Moartea îl va mai ocoli încă treizeci (!) de ani - să fie o ironie a sorții? - timp pe care îl va străbate sub neîntrerupta ei obsesie. La care, după 1990, se adaugă agravant
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
că știu eu..." (Pe coridoarele nesfîrșite ale insomniei). Exprimarea vocală nu trece dincolo de atmosfera unor "discuții literare": "îmi las trupul în redacție să poarte interminabile/ discuții literare./ ies din el fără regrete ca dintr-o cameră de hotel ieftin./ pornesc însingurat/ pelerin/ prin țări abstracte, țări agonice, țări piramidale, țări invizibile./ ajung lîngă un cuvînt vechi/ rostit de pavel acum două mii de ani" (Discuții literare). Și se asociază cu un impuls al detașării, cu o senzație de evanescență: "fără să vrea
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
adevărat inima de veselia unui copil sau de ÎN LOC DE EPILOG 233 singurătatea unui bătrân? Când v-ați destăinuit durerile, amorurile sau pur și simplu spaimele, față în față, respirând același aer cu cineva drag, și altfel decât spovedania rece și însingurată, pe mess, mail sau chatroulette? Numai astăzi, numai astăzi ni se întâmplă să ne regăsim, în treacăt, cinci minute. Numai astăzi ni se întâmplă să ne amintim, vag și cu un zâmbet ironic pe buze, de înțelegere și compasiune. Simțiți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Dar tot sorbonistă rămase pentru colegii de școală. Poreclele țin adesea loc de nume și se păstrează uneori mai neprăfuite, mai intacte decât cele înscrise în buletinul de identitate. Nu punea neapărat toate acestea la inimă, dar se simțea singură, însingurată. Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost săgetată de o înfiorare, asemenea senzației atingerii unui fir electric neizolat. Era și ea tânără. Îi dădeau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de activitate care nu era înscrisă ca obligatorie în programul școlii. De altfel, meditațiile o solicitau îndeajuns, având și elevi care receptau mai greu unele noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
respectarea cu strictețe a tratamentului de menținere a echilibrului psihic sub supravegherea unui medic. Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
băiețel. Explozia buteliei de aragaz a întors-o din drum. Nu s-a mai știut nici în cer, nici pe pământ ce-a mai fost în rulotă. Când au sosit pompierii, aceasta era, aproape în întregime, cenușă. S-a oprit, însingurată și speriată, și femeia, locatara, mama copilului surprins de foc înlăuntru. Pompierii i l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a copiilor, alunecarea mezinului, neîndemînatică, cu brațele în față - împușcătura nici nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în periplul său tot mai însingurat prin viață. Noodles îi salvează, ucigîndu-l pe șeful bandei, și zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat prietenii. Un alt fir al poveștii se țese pe relația stranie, de o mare sensibilitate
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
-l petrecea mergând la concerte și la teatru, citind sau scriind literatură fără dorința de-a o publica și fără să fie văzut pe la cenaclurile literare foarte la modă În anii ,80 sau la frecventele lansări de carte. Era un Însingurat incurabil, fără doar și poate, dar, o mutație teribilă În viața lui avea nu peste mult timp, să-i aducă tatălui sfârșitul, iar lui să-i mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reușea să se scoale din locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind la statuia cerbului ce străjuia intrarea în localul cu același nume. Oare să mă duc să beau ceva? se întrebase Bull. Se simțea cam însingurat în seara aceea, un pic deprimat. Era încă destul de tânăr pentru a asocia ideea de boală cu atenția pe care ar putea să i-o acorde ceilalți, și dorea ca maică-sa să fie acolo să-i refacă pansamentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să râdeți, dar, oricât de însingurată și izolată pare viața ta făcând joc de picioare, viața lui Lenny arată și mai rău. Închis aici în mansarda lui, îmbrăcat într-un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum când pentru prima oară mă simțeam complet liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]