2,199 matches
-
considerat tabu pe vremea regimului comunist „Strigoi este, în românește, un cuvânt derivat de la strigă, formă provenită din lat. striga, -ae, varianta vulgară, atestată abia la Petronius, a termenului clasic strix, -igis, care însemna „pasăre de noapte care trece să înspăimânte copiii [în timpul nopții]“ sau „vrăjitoare“. Acest etimon a dovedit o vigoare deosebită, fiind unul din cuvintele moștenite în toate limbile romanice. Otilia Hedeșan O întâmplare... Otilia Hedeșan s-a născut la Pecica, județul Arad, pe 20 iulie 1962. A absolvit
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
de fapte mari. E suficient să faci însă bilanțul guvernărilor girate de Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Ionescu-Galbeni, Lupu, Dejeu și alți feciori vânjoși pentru a percepe întregul ridicol al farsei pe care ne e dat s-o trăim. Dl Constantinescu, înspăimântat de căderea dramatică a C.D.-ului, încearcă să se delimiteze ferm de politică dezastruoasă girata de coaliție. O face însă tot la modul aberant, păgubos-smecheresc în care excelează: încurajând iresponsabil pretențiile lipsite de orice fundament economic ale protestatarilor. După ce ne-
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
extremism se drapează în mantia democrației. În ^90, la Uniunea Scriitorilor, am văzut diverși autori care dresau demascări ale altor autori, cu o știință a procedeului care le venea dintr-o experiență exersata. Procedeul m-a îngretoșat și m-a înspăimîntat totodată. Un mecanism al gîndirii totalitare dinainte era folosit în numele altui totalitarism, post revoluționar. Mă tem că acel mecanism, de tip ghilotina, care în forma sa inițială era îndreptat împotriva unor persoane, s-a transformat într-unul care vrea să
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui I.A.S. mai răsărit, disperarea și absența oricărei perspective de redresare au trasformat populația în masa de manevră a comuniștilor și securiștilor. înspăimântați de spectrul înfometării (nu e o metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au darul demonic de a le adormi vigilența. Ele sunt, ca-n basme, interludiile lirice dinaintea sosirii zmeului cel
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
dar nu reține mare lucru. Nu mai poate urmări televizorul. Face gesturile vieții ca un actor care a învățat un rol, dar se vede că a început să trăiască în altă parte, în niște culise de care ea însăși se înspăimîntă". Extincția se înstăpînește încet, perturbînd viețuirea prin introducerea unui ritm transcendent, siglă a inutilității: " Lucruri cu un ritm mai lent decît viața. Lucruri care sosesc atunci cînd nu mai e nevoie de ele". Experiența onirică e și ea o evadare
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă, al rănirii: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi/ Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi scapă și mă lasă cu penele în mînă/ Cînd
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ani și să reamintească unei populații la care deruta s-a transformat în deznădejde de ce e nevoie să voteze împotriva cleptocrației adunate sub drapelul iliescian. A sosit timpul să ne regăsim vocile, spune dl. Ciocârlie, să redeschidem ochii celor care, înspăimântați de tragediile din jur, nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
personajul lui Bruckner este prin definitie celibatarul asexuat, pe care apropierea unei femei îl îngrozește, îl face să tremure, să se bîlbîie și să transpire rece. Hélène pune stăpînire pe el, dar nu cu cruzimea vînătorului care știe că își înspăimînta de moarte pradă, ci cu răbdare și încredere că sub mîinile ei bărbatul va suferi o incredibilă metamorfoza. "Mă iubea cu acea pasiune cu care se îndrăgostesc uneori femeile de un homosexual, convinse că îl vor salva", declară Benjamin. Dar
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Urmărind un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea cu care ar vorbi în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
volum (reeditare, în majoritatea situațiilor), acesta a fost postum și ne-a dat prilejul să aflăm că autorul abia se stinsese din viață. Nici macar nu-i pot menționa pe toți. Am străbătut primul volum al Dicționarului Zaciu și m-am înspăimîntat. Dacă aș duce investigația pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva scriitori de toată mîna, de care, ca istoric literar, s-ar fi cuvenit să știu că îmi sînt contemporani și
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
leul, sau cobră e animalul cel mai temut al junglei - nu cunoaște junglă la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
dosarelor a transformat reforma, în Ministerul Sănătății, într-o titaniadă în care scapă cine poate. Fostul ministru al sănătății, Ion Bruckner, doctorul care și trezit din somn putea spune cum trebuie făcută reforma, a căzut victimă unei cabale a funcționarilor înspăimîntați de perspectivă dispariției plocoanelor și a pacientului de tip victima. Urmașii săi, poate că bine intenționați, n-au avut și nu au talentul reformator al d-lui Bruckner, care știa cu precizie în ce condiții poate fi lansată la apă
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
ei în joc (fiindcă li se cere s-o facă și n-au curaj să se opună sau fiindcă vor să obțină diferite avantaje). Cu o falsitate jalnică, ei simulează simularea literaturii. Cel mai delicat gropar al comunismului În loc să ne înspăimânte, această realitate literară sinistra ne satisface curiozitatea intelectuală și de la un moment dat chiar ne amuză. Ceea ce se desfășoară în fața noastră este și o comedie. Păharului de cristal al poeziei i se substituie o cană de tablă, cu smaltul căzut
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
versuri de o cuceritoare sinceritate: �Si-s oștean sub steagul tău de pară/ Și-l urmez la bine sau la greu,/ Căci fierbinte dragoste de țară/ Mi-a turnat în piept partidul meu!� (...)" Înspăimântătoarea priveliște a literaturii nu ne mai înspăimânta. Ana Selejan a transformat-o într-un obiect de studiu, i-a revelat - prin punerea în râma - istoricitatea. O femeie frumoasă și delicată, care își petrece timpul în biblioteca, se numără printre groparii comunismului. Ea nu se lansează în diatribe
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc cai verzi sădită-n coapsa femeii sale, în Pădurea Adormită. încă nenăscute. DACĂ MĂ STRIG II. Dacă mă strig, plânge vântul Tu semeni cu marea și drumul se împiedică în copacii
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
a arătat că "marii politicieni sunt oameni de curaj", el adresând și un îndemn inedit: "Nu vă fie frică, nu fiți căcăcioși!". Și această declarație a fost comentată de Mircea Badea: Când îl vezi pe ăsta vorbim despre "căcăcism", te înspăimânți și clar îți spui: a apărut spaima canalizărilor".
Badea: Când îl vezi pe ăsta, te înspăimânți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25118_a_26443]
-
sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă furată soarelui din
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
să fie interlocutorul ideal, cum l-ar numi teorii pragmatice moderne: el trebuie să asculte dînd semne încurajatoare că aude și pricepe ce i se spune, fără însă a sugera vreo clipă că judeca, sau că e tulburat, revoltat, ori înspăimîntat de ceea ce află. Pentru a menține un asemenea dificil echilibru, uneori sînt necesare chiar atitudini aparent contradictorii: conferințele ecleziastice ale Diocezei asupra penitentei din 1695, de pildă, îi cer confesorului în același timp "că nu cumva să facă vreun gest
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
-au pentru mine reci. Priveam nemarginirea-n față: Toți sorii din albastră ceață Îi cunoșteam că soarta mea.. Curgeau în nimb de aur ,iarăși; Dar ,vezi pe fostul lor tovarăș Nici unul nu-l recunoștea Atunci ,pe cei proscriși ca mine, Înspăimântat am prins să-i strig; Dar ochii răi , cuprinși de frig , Și fetele de ură pline Îmi deveniseră străine. Vai ,pe nici unul n-am putut Să-l recunosc sub chipu-i slut! Și-atunci , zvâcnind din aripi iară Gonii cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
însoțesc pe fiul meu Grégoire, să termin Jurnalul infidel și dacă va fi să se prăbușească lumea să nu privesc dezastrul de la fereastră, ci să ies repede în stradă și să mă las acoperit de ruinele ei fără să mă înspăimînte...
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
asta în jurnalul său, iar în ceea ce mă privește am auzit o formulare asemănătoare, care mi se adresa. Nu era un sfat, ci un fel de provocare. În '89, ultimul 23 August căpătase un aer anacronic și faraonico-funerar care îi înspăimînta chiar și pe zeloșii regimului. Aceștia aveau deja un aer de victime, în ciuda faptului că se aflau în apropierea mecanismelor puterii care continuau să funcționeze. Cred și astăzi că așa-numita abandonare a lui Ceaușescu din decembrie, în legătură cu care se
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
decît prinse în articulațiile memoriei", spune Banu. "Brusc, n-am mai vrut să acumulez și am simțit nevoia să uit. Prin urmare, cel care a hotărît să ajungă la uitare sînt eu - eram convins de asta, și nu eram deloc înspăimîntat, iar uitarea nu lua sensul unui naufragiu, ci mai degrabă al unui început de înțelepciune. Uită, spre a te salva!", se îndeamnă și ne sugerează George Banu. Spectacolul de la Cluj realizat de Mihai Măniuțiu este, într-un fel, o încercare
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură-te că vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
oglindă ovală. A învățat să-l cunoască, a învățat să definească puterea: Dacă voi reuși să mă supun mie însumi, spiritului care există în mine, atunci puterea mea este nemărginită pentru că nu mai sînt vulnerabil la nimic. Cum să fiu înspăimîntat de putere cînd ea îmi dă generozitate, forță, înțelegere?". Studiind cariera lui Marcel Iureș, modulațiile ei în România, vedem cu ochiul liber că talentul nu înseamnă nimic, de la un punct încolo, dacă nu este alimentat cu luciditate, cu o muncă
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
dragostea viforoasă a Vieții... Umbrele mele încătușate se rostogolesc spre Moarte, cu lacrimile înghețate pe obraji, cutreierând drumurile deșertului. Ating cu buzele robite de sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul întunecat al amurgului. Umbra de sânge mă biciuiește cu flori de cireș, înroșindu-mi ninsoarea tâmplelor, la țărmuri de ape învolburate. Umbră și Om ne vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]