114 matches
-
Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Un drum Înclinat cobora dealul printre păduri, până-n golf. Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de briza care bătea dinspre Charlevoix și Lake Michigan. Stând În ușa din spate, Liz se uita În larg la barjele care duceau minereu spre Boyne City. Cât le privea nu păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a mai întors o dată ca să se asigure că Jina era în regulă. Soția se lăsase și mai în jos pe genunchi, iar ochii i se lărgiseră de emoție. Pe Zach nu l-a lăsat inima să-i spună că apa înspumată de la Gunbarrel nu era adâncă și că nici nu putea să se compare cu ceea ce aveau să întâlnească mai târziu. Începem ! a strigat el. Intrăm pe dreapta. Vezi canalul ăla ? Nu uita: nu trebuie să miști vâsla decât foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de parcă ar fi fost încătușată într-un sistem de siguranță ca acelea folosite în montagne russe. Naji a târât-o înapoi în barcă și-a așezat-o cu brutalitate pe locul de lângă Ahmad, care începuse să se roage. Prima cădere înspumată de la Rainier i-a înghițit cu totul. Valurile care se ridicau asemenea unor pereți și de-o parte și de cealaltă a bărcii i-au smuls lui Danny vâslele din mâini. Lopețile căzute în apă au început să se învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Capitolul cincisprezece" El nu va mai urina niciodată aici, îi spun eu gurii deschise a vasului de toaletă, care îi înghițise lichidele zi după zi, an după an, care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fel ca șoarecii În rumegușul din acvariul laboratorului care are pe ușă acel semn indicînd pericol de radioactivitate. Cofrajul minții mi se sfărîmă și pentru cîteva clipe capul se Îneacă În amintiri vechi și noi, de-a valma, un moloz Înspumat de praf În urma unei prăbușiri de proporții; pentru o foarte scurtă clipă, vîrful unui brad din copilărie (probabil de la 4 ani, stau cu vecina și prietena mea de aceeași vîrstă Monica pe un fotoliu, ținînd-o de gît, așteptîndu-l pe Moș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Era cazul să le pomenească de pasiunea turcilor pentru alcool amicilor ei de la Café Constantinopolis? Cât din ceea ce se Întâmpla aici era cazul să le dezvăluie? Câteva minute mai târziu, chelnerul s-a Întors cu un pahar mare de bere Înspumată pentru Caricaturistul Alcoolic și o carafă de vin sec pentru ceilalți. Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la vedere, așa, stai să-ți pun garoul, hai că nu e strâns, așa, seringa e virgină, uită-te, să nu zici... - Am auzit că vin acele gata infectate, din fabricație. - Cum ți-o fi norocul! Sângele lui Bobo intra înspumat în seringă, iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat surorii că o aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oraș cu cumnatul dumitale. Dacă dumneata ești bolnav și nu suferi lumea, nu trebuie s-o silești și pe ea să se călugărească. Titi se învineți la față și, reeditând furia subită a lui Simion, bătu cu pumnul în masă, înspumat la gură, și țipă ca un descreierat: - Să nu mă insultați, măgarilor, că vă spun la mama! Toți îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi i se păru că Ana lasă buza-n jos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm prea mult ulei. Sîntem prea proști. - Să vă fac atunci niște minuni? se ridică, încă nici pe jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor de soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar apa și-a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au ridicat să-și ia aperitivul. Se așezară la umbra unui pin lângă Onkel Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o pipăi, să o miros și să o mângâi. Vroiam să îmbrățișez marea. Nu mai auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă. M-am oprit doar când am ajuns acolo, în margine, unde apa se oprea înspumată pe nisip. O mulțime de mărgele de apă și spumă albă se retrăgeau către larg. Iar eu, de teamă că nu le mai văd, am alergat după ele să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și începea să se scurgă spre cabina de securitate. Regina smulse niște țevi sub presiuna și un lichid sângeriu izbucni din toate părțile. Fluidul vital al mașinii și cel al creaturii se amestecară. Lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai ales în anumite clipe eram neliniștit. Știți că există asemenea clipe, mai ales în solitudine. La noi, acolo, era o cascadă mică și cădea de sus, din munte, ca un fir de ață subțire, aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că nu-i cine știe ce înaltă, era cam la jumătate de verstă depărtare, însă părea că până la ea nu sunt decât cincizeci de pași. Noaptea îmi plăcea să-i ascult vuietul; iată, în aceste clipe ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alt joc din ce mai este, Tot de cruci de mari voinici. Și văzui din depărtare D-un voinic venind călare. Și dacă s-apropiară, Iacă-i (Gheorghe), bun băiatu, P-un cal dalbu-i de-asudatu. De asudat și de-nspumatu, Și împodobit cu flori, Tot cu flori de fete mari. Când la joc el mi a sositu, De pe cal s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]