7,771 matches
-
se trăia boierește, se murea, decât se scria; care scris, nici nu cere atâta liniște călugărească, nici confort exagerat, nici,... - perdeaua de pluș pe care o trăsesem în ziua aceea și dădusem ochi în ochi cu Preda care se afla întâmplător chiar în partea ailaltă... Și ce culoare avea plușul acela, care era ca de vișină putredă, murdar, pătat, scorțos în locul de care-l apuci și-l tragi, semn că nu mai fusese dat la curățat de ani și ani de
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Dumas nu face, permanent, decît să își disimuleze sinele. Dar jocul său e cu mult mai complex și mai parșiv decît acela de a se crede D'Artagnan sau Monte Cristo. (Cum vom vedea, Dumas pretinde mai curînd - și nu întîmplător - a fi Aramis.). Romanele al căror pretext sînt muschetarii, ca și majoritatea celorlalte, sînt, mai întîi de toate, explicit, întretăieri de perspective ale unor morți ce povestesc cum au trăit, cum au murit și ce s-a întîmplat după ce au
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne, în sfîrșit, Aramis și relația sa cu ceilalți. Nu este deloc întîmplător că singurul indiciu în acest sens se găsește nu în interiorul ciclului dedicat muschetarilor, ci în altă parte. Se știe că Aramis, cel mai "misterios" dintre cei patru, se află deseori aiurea, ocupat cu alte treburi. Indiciul îl găsim tot într-
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
ar fi procedat la fel, umplând târgul cu bârfa respectivă?... Era, vasăzică, o scenă pe care nici un prozator din lume n-ar fi putut-o disprețui. Altă scenă avusese loc la Cartea Românească pe când Marin Preda era directorul editurii. Intrasem întâmplător în redacție la Ivasiuc, care era redactor-șef, în timp ce amândoi discutau între ei cu aprindere. Fără să turbur în nici un fel discuția, foarte animată, m-am așezat pe colțul unui birou, urmărind disputa înverșunată. Acum, se știa că cei doi
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
seriozitate sintagma "după Revoluție" pentru a localiza un eveniment. A început să râdă în hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil de nebuni: "Care revoluție?!". Cea mai cunoscută răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri. Care, au fost combătute la numai câteva zile de la
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
împreună cîteva sute de lucrări poate fi, pînă la un punct, o simplă întîmplare. Pictorului i s-au oferit aceste spații și el n-a făcut decît să se conformeze ofertei. însă de la acest punct încolo, nimic nu mai este întîmplător. Ilie Boca este unul dintre foarte puținii artiști români în măsură să onoreze o astfel de propunere și el ar putea, la rigoare, să deschidă nu doar două expoziții simultan, ci chiar să umple toate spațiile specializate din București și
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
Domnia lui a dat o mare șansă țării sale, maghiarilor în general" (Cotidianul 226, 2001, 1); "Domnia ei de multe ori a făcut drumul scurt pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător, forma de departe cea mai frecventă, domnia sa, înlocuiește pronumele ieșit din uz dumneasa. Cum dumnealui și dumneaei persistă (chiar dacă marcate ironic), domnia lui și domnia ei sînt mai rare. La plural, domniile lor e destul de bine reprezentat, pentru că nu există
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
a unui Zeu păgân trecut în vizită pe la noi) mă silește să mă situez în afara Timpului istorisit și socotit și poate chiar să presupun că pârdalnicul monument nici nu a fost disitrus, în noi... Altă curiozitate a însemnării din Carnetul, întâmplător chiar roșu, este că ea se poate citi flancată de două propoziții complet diferite de evenimentul istoric pe scurt relatat în pagină. Prima e o vorbire auzită într-o ședință a vremii: Sunt multe frecțiuni între salariați. A doua se
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
total diferite? Pornind de la textul manifest din presă până la broșura cvasiautoeditată, trecând prin lucrarea colectivă publicată la Seuil și prin interviul acordat la Quebec la Radio Canada, Foucault a manifestat o plăcere imensă de a disemina, fapt ce nu este întâmplător. A diseminat într-atât încât editorii de la Dits et Ecrits, Daniel Defert și François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
fapt diferențele. îmi închipui aceste două cărți așezate în rafturile unei librării. Ambele au coperta construită dintr-o fotografie. Iulian Tănase a ales poza studiată a celei mai misterioase femei care a bîntuit pelicula cinematografică, Greta Garbo. Faptul nu e întîmplător și nici doar decorativ. Greta Garbo apare ca personaj, e una dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
și regăsirea sursei originare. Cartea lui G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, este, pe lîngă frumusețea intrinsecă a textului, un document în acest sens". Prin urmare triumfă, într-un fel, oralitatea năistă ca mărturisire intelectuală, salutară spontaneitate, hotărîtoare acțiune formativă. Deloc întîmplător, acești Castor și Pollux ai zilelor noastre care sînt Liiceanu și Pleșu s-au implicat într-o activitate publică, au plonjat aidoma faimosului profesor de filosofie în istorie și, așijderea o particularitate à la Nae, nu fără meandre și prestații
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
eveniment promoțional de carte din lume (cum este considerat Tîrgul de la Frankfurt), experții deplîngeau trivializarea, propensiunea spre facil și vulgar a literaturii, comercializarea excesivă a fenomenului literar și transformarea întregului program într-un show. Iată și de ce cred că nu întîmplător, încercînd pe cont propriu să fac bilanțul calitativ al ediției din această toamnă a Salonului de carte, mi-a revenit în memorie titlul unui film muzical sovietic văzut în copilărie: „Toată lumea rîde, cîntă și dansează”. Asta, desigur, și fiindcă Rusia
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Prigov, Eduard Limonov. Scrierile unora din membrii acestei generații de strănepoți ai lui Nabokov readuc la suprafața textului o recuzită de simboluri datînd din perioada sovietică. Scoase din contextul lor generic, ele dobîndesc în plan estetic un caracter exploziv. Nu întîmplător, Vladimir Sorokin și Eduard Limonov au devenit prin romanele lor, considerate chiar pornografice, eroii unor scandaluri. La aceasta se adaugă faptul că ei înșiși împărtășesc convingeri politice extremiste sau sunt vinovați de comiterea unor fapte penale. Din noua generație face
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
antireumatismale, când, la mijloc de bulevard știi, fără să ai nevoie să întrebi, dacă te duci sau te întorci. Încă din timpuria antichitate agerii elini remarcaseră puținele foloase ale unei senectuți devastate, unui personaj al mitologiei lor, căruia cu totul întâmplător i-am uitat numele, i se acordase nemurirea, nu însă și eterna tinerețe. Ajunsese, decrepit, muncit de suferinți, disperat, să cerșească zeilor o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
Cu toate că dorește a se plasa în „ținutul bufonilor”, avem imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic ce vădește o extravaganță „firească”, de-o anvergură superioară, înclinat spre poezie și clarviziune. Defel întîmplător, discursul d-sale împrumută intonații shakespeareene, căci în opera marelui Will „nebunul” atinge o performanță nedepășită. Iată cîteva considerații în acest context asupra „nebunului” din creația lui Shakespeare, datorate lui L. Cazamian: „...el știe că este realmente un nebun, în timp ce
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
circumscrise unor medii diverse, eventual angajate în călătorii (Jules Renard făcea următoarea observație, marcată de obișnuita-i blîndă ironie: „Trebuie să călătorim, pentru a ne lărgi orizontul. Cei mai mari artiști, nu-i așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu întîmplător l-am citat aci pe moralistul francez, căci Dan Ciachir (născut în 1951 la București) ni se prezintă, deopotrivă în dimensiunea temporală ca și-n cea geografică, drept un călător prudent, selectiv, oțios. Nu se avîntă prea departe în trecut
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
cîteodată se manifestă explicit și perceperea neologismului că problematic: prin referire glumeața la Legea Pruteanu - „dacă nu-l puteți vizualiza, îl puteți descărca (sau pe neprutenește downloada) de la ARHIVA” (epsilon.ro) - sau prin ezitarea între mai multe soluții, manifestată nu întîmplător într-un forum influențat de dezbaterile din Franța; se vorbește deci de a „downloada (telecharja, da jos, descarcă sau încărca pe mașină proprie) ca să nu se supere nimeni” (fr.groups.yahoo. com /group /franta-romania).
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
carte care m-a fermecat și care mi-a rămas în geamantanul inimii este Fram, ursul polar a lui Cezar Petrescu. De fapt, am ezitat dacă să folosesc „a fost” Fram, ursul polar sau „este” Fram, ursul polar și nu întâmplător am optat pentru ultima alternativă. O carte care ți-a vorbit și te-a făcut să-i vorbești este o carte, invizibilă. Există, nu dispare ci se află pe undeva în tine și cu tine de-a lungul anilor. Învătînd
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
Un exemplu simptomatic pentru dificultățile, socotite de mulți cercetători drept frustrante, ce apar în analiza operelor presupusului amor dintre Celan și Ingeborg Bachmann, unde moștenitorii acesteia au interzis pur și simplu orice acces la urmele documentare ale respectivei relații. Nu întîmplător opinia lui Sigrid Weigel, care, în tratarea acestui important episod din viața ambilor poeți, recomandă o „etică a lecturii” refuzînd principial orice instrumentalizare a persoanelor „ca material pentru imaginația și curiozitatea cititorilor”, trece drept exemplu tipic pentru o atitudine criticabilă
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
depășind conjuncturile politice, și nu poate fi apanajul unor funcționari. Din nefericire, la noi, funcționarii ministerului nu țin seama de opiniile susținute cu competență de importante personalități ale învățământului, culturii și științei românești sau străine. De curând mi-a căzut întâmplător în mână vol. XI, nr. 3 (50) din 2003 al revistei, excelente din toate punctele de vedere, Update. Publicație pentru educația continuă a medicilor; la pagina 152 se găsește un articol al medicului David Brooks din Manchester intitulat Ar trebui
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
să nu-l uit: "dacă privești unde trebuie, ai să vezi lumea toată ca pe o grădină." Mă gîndesc tot mai mult la cei dragi din jurul meu, la prietenii mei, adică, și știu că am avut noroc. Nimic nu pare întîmplător, legăturile devin vizibile uneori, faptele mi-au revelat întîlniri extraordinare asupra cărora mi-am propus să poposesc mai des. Este un subiect care mă interesează, despre care am mai vorbit și care mă ancorează în intimitatea ființei mele, în ceea ce
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
mal al Dunării și mă gîndeam la fatalitatea care a făcut ca oameni născuț la o distanță de cîteva sute de metri, de o parte și de alta a fluviului, să aibă parte de condiți de viață complet diferite. Nu întîmplător, în decembrie 1989, primul gînd al revoluțonarilor timișoreni a fost acela de a trimite la Consulatul iugoslav din Timișoara o delegațe care să informeze despre noua situațe politică. Radu Ciobotea a trăit o bună parte din viață la Orșova, cu
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
o muncă de creație mai dificilă decît se crede în general și de ceea cu atît mai mult sînt de apreciat traducătorii buni, fără de care publicul românesc nu ar avea acces la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că sînt totuși destui: ne-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
aproape deloc amintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimic din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, în atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă întorc spre prezent, și în mod întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului." ( trad. mea). În 2002, musca apare într-o "nuvelă fantastică" a scriitoarei de origine japoneză Linda Lê ( Autres jeux avec le feu) pe filiera unei tradiții absurd-minimaliste, între
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]