177 matches
-
dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O privire dinspre poziționarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia pe sărăcia materială, pe extrem de precara sursă de autofinanțare. Însă inimoasa echipă Întemeietoare, alcătuită exclusiv din foști deținuți politici și condusă de vrednicul de pomenire Mircea Nicolau, eminent gazetar și temerar veteran al gulagului bolșevic din România, nu numai că nu s-a descurajat, dar a și dovedit competență, hotărâre și perseverență, Învingând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o practice în relație cu istoria umanității, adresând mai întâi întrebări fundamentale pentru a indica profetic, mai apoi, direcții de răspuns. Cu atât mai mult astăzi, într-o lume ce și-a pierdut simțul pentru întrebările ultime (înlocuind clasica interogație întemeietoare „de ce mai degrabă ceva decât nimic?” prin întrebarea cu pseudovaloare de răspuns: „de ce nu?”), teologia poate să redobândească o funcție critică printr-o subtilă alianță cu filozofia hermeneutică. La ce pot fi bune o mulțime de răspunsuri date unor întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exprime obiectul „prin tușe care să-i răspundă prin colorit sau prin alură, care există în instrumentul vocii, printre limbi și uneori la câte unele dintre acestea...” 2. Însă de aici și până la a interpreta nostalgia tiparelor primordiale, a principiilor întemeietoare de semnificații, în sensul unei autoreferențialități principiale a literaturii, distanța este destul de mare. Fondul problemei nu constă în a aproba sau în a respinge o asemenea viziune, ci în a cântări implicațiile paradoxului pe care ea îl implică: limbajul poate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Brianxe "„OBrian,Mary"12, Richxe "„Rich,Adrienne", Dalyxe "„Daly,Mary") socotesc maternitateaxe "„maternitate" marele avantaj al femeilor. Orice bărbat este conștient că a depins de o femeie pentru însuși faptul de a exista (vezi Dalyxe "„Daly,Mary", 1978). Prima decizie întemeietoare este cea luată de o femeie în privința faptului de a deveni mamă. Indiferent cât este sistemul de opresiv-patriarhalxe "„patriarhal", în ultimă instanță, hotărârea că orice persoană se va naște aparține femeii. Femeia poate să aleagă să avorteze sau, in extremis
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
paradigmei, referindu-mă, în special, la lucrările lui Lull (1282-1287), (1299) și Cusanus (1431-1434); 2) perioada modernă a paradigmei, referindu-mă, în special, la lucrările lui Borda (1784) și Condorcet (1785, 1788); 3) perioada contemporană a paradigmei, și anume lucrarea întemeietoare a paradigmei, Arrow (1951); 4) ariile de cercetare, distingând între dimensiunea științifică și cea metateoretică a paradigmei; 5) metodologia de cercetare; 6) unele dintre cele mai importante rezultate obținute în cadrul paradigmei: teorema Arrow (1951), teorema May (1953), teorema Sen (1970
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
poezia se naște nu numai din seducția, dar și din oroarea față de obiectul liric. Teroarea față de o categorie a materiei este, uneori, mai productivă În planul poeziei decît iubirea sau umilința... Spiritele Întemeietoare nu sînt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele Întemeietoare ating, adesea, În sfera lor, o complexitate și un rafinament (cazul lui Conachi) cu greu de depășit. Nu ascund faptul că acest eseu este și rezultatul unui pariu cu mine Însumi Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un giuvaer. Ienăchiță Văcărescu are, mai mult decît ceilalți, conștiința dificultății de a scrie. Alecu, Nicolae, chiar foarte instruitul Iancu au conștiința dificultății de a alege. Ienăchiță se luptă cu stîngăciiile limbii și trece printr-o criză specifică spiritelor Întemeietoare. O Întîlnim, sub alte forme și la grade diferite, și la Maiorescu și Eminescu. La Ienăchiță Văcărescu ezitarea ia forme teribile, pentru că poetul are impresia că-i lipsește pînă și instrumentul care să exprime această nehotărîre. Conștiința scrisului Începe, la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la obsesia fundamentală, formulată acum mai clar: „La verice treabă va avea de-a Începe.” N-a trecut neobservată nota moralizatoare a acestor versuri. Ce să cuvine, curgere bună, cugete frumoase demonstrează și o preocupare etică proprie, dealtfel, tuturor spiritelor Întemeietoare. Faptul că poetul se gîndește să exprime aceste legi morale prin poetice faceri arată că lîngă conștiința morală stă trează și conștiința estetică. Ea Întîmpină Însă, cum s-a văzut, imperfecțiunea limbajului. Ienăchiță are, atunci, convingerea că nașterea poeziei coincide
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu a scrie Înseamnă, În sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră În limbajul său. Nici aceea de angoasă, răspîndită printre spiritele Întemeietoare. Limpede, hotărît este la Heliade sentimentul datoriei. Literatura este o datorie, o politică („iată dar că adevărata literatură a unei națiuni este adevărata ei politică”) și competența ei se Întinde de la gramatică la ideea de divinitate. A scrie este, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără lucru”... Ordinea propozițiilor În text este alta: Întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un al treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea epocii: o epocă Întemeietoare. Spre deosebire de Conachi, de pildă, indiferent la reputația lui literară, Pann este foarte atent la efectele acțiunii sale. Om sărac, poezia este o sursă de viață pentru el. Trebuie, de aceea, să fie un bun meșteșugar, ceea ce vrea să zică: și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între membrii societății. Prioritatea partidului este însă preluarea puterii ca să revendice legitimitatea ideologiei. Funcția de integrare a ideologiei, spune Ricoeur, este evidentă în cazul "ceremoniilor comemorative datorită cărora o comunitate oarecare reactualizează oarecum evenimentele pe care le consideră a fi întemeietoare pentru propria ei identitate"242. Sărbătorile naționale, comemorările și cultul personalității fac parte din viața societății comuniste. Ideologia alcătuiește circumstanțele utopiei: practică a fanteziei pentru reconsiderarea realității. Retorica mediatică a oamenilor politici este o retorică a emoției, a comunicării directe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
interioară a limbii și ca filozofie ce distinge o limbă de alte idiomuri. Printr-o astfel de între-prindere, foarte tentantă cînd contactul cu spiritul științific este refuzat, s-au realizat în cultura română multe dintre lucrările ce se prezentau ca întemeietoare ale unor sisteme de gîndire de factură filozofică. Despre statutul real al unor astfel de lucrări s-a exprimat Eugen C o ș e r i u375, care a arătat mai întîi că o limbă ca atare nu este filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din perioada de modernizare a limbii și a culturii de a crea cuvinte proprii pentru a recepta filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de tip normativ, nu sunt în fapt decât interpretări retroactive decăzute din viziunea postmodernă a sistemelor, un fel de genialitate interpretativă á la Jourdain. Sistemul ca viziune teoretică este concordant cu operația de atestare a consistenței logice a gândirii științifice, întemeietoare a capacității de a explica sursa și substanța consecințelor, adică existența propriu-zisă a realității empirice care le generează. Ca orice concept, sistemul explică ceea ce există (ca spațiu) și când există (ca devenire) acel ceva. Dacă spațiul este indiferent la sens
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca o deschizătoare de drumuri în domeniul identității postmoderniste în spațiul virtual. Sociolog și psihanalist la Massachusetts Institute of Technology (MITĂ, cercetătoarea a realizat studii etnografice, aflate printre primele concretizări teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată de către teoreticiană în termeni postmoderni: descentrare, invizibilitate, fragmentare, multiplicitate, joc de roluri, devenind astfel un subiect predilect al studiilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Johan Heylighen în Belgia, la Université Libre de Bruxelles sau în jurul a Dutch Transhumanists Society, denumită Transcendo și înființată în 1997. Un rol important în răspândirea ideilor transumaniste îl are World Transhumanist Association sau WTA, funcționând din 1997 prin demersurile întemeietoare ale lui Nick Bostrom și David Pearce. Această asociație internațională este cunoscută prin „Transhuman Declaration” (1998Ă, manifestul semnat de 24 de nume Nick Bostrom, Max More, Alexander Chislenko, Anders Sandberg, Kathryn Aegis etc. Având renumele de transumanism democratic liberal, WTA
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nuanțele imperceptibile se ascund și se arată în afirmații care caută obsesiv, fără aproximație, adevărul. Cât despre caiete, cui se adresează ele decât propriei lecturi sau, mai exact, lecturii de sine? Că e la mijloc o hermeneutică deopotrivă devoratoare și întemeietoare are acum mai puțină importanță. Acum, doar de reținut acest detaliu, în vederea unor analize ulterioare. Dar, prin notație, Cioran își devine nu numai propriul martor, ci și propriul creator. Personajul pe care-l corporalizează scriind Ă și care-i rămâne
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc, saltimbac, impostor, cum vom vedea îndată, cabotinaj, în fine, un om care înșală. Cioran trăiește cu spaima că nu poate fi altceva și spaima aceasta este, la rându-i, întemeietoare. Și asta nu e totul. Iată: „Cât îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de demnitate!”. Și continuă: „Ură de sine vecină cu urletul și lacrimile” (II, 57). În alt loc, aceeași poltronerie: „În anxietate intră timorare și chiar poltronerie” (I, 168
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cum mărturisește într-un loc, „trebuie să poți scrie adevăr cu majusculă” (III, 276); or, el nu poate să facă acest lucru. Și atunci, ființa angajează la el orice spațiu originar și elementaritatea. În toate cazurile, căutarea este semnul experienței întemeietoare: „Nu sunt un scriitor, sunt un ins care caută; duc o luptă spirituală; aștept ca spiritul meu să descopere o lumină ce nu are nume în limbile noastre” (I, 340). Iată, așadar, denegăsitul. Oricum, de văzut dacă nu cumva peregrinările
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
text context co-text se transpune semantic, ca dinamică internă a nucleului de semnificații: imagème40, metaforă, meta-imagine. Astfel, matricea semantică a textului nu este o entitate închisă în propria semnificație, ci este deschidere inter-relațională și procesuală a poeticității ca strategie discursivă, întemeietoare de semn: Caracterul dual și intermitent al semnului poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată, la nivelul textului, ca nucleu constant
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să nu răscoci, / Pi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ele rămân în fond la fel de "insondabile" (unergründlich) ca și viața însăși 20, Virgil Drăghici definește categoriile lui Dilthey drept "categorii reale" (s.n.), care "se raportează comprehensiv la întreaga realitate". El le diferențiază astfel de cele kantiene (socotite "categorii ale rațiunii întemeietoare") și conchide că "acest lucru implică transformări în utilizarea lor, fapt care le conferă istoricitate"21. Analizând apriorismul relativ al lui Dilthey, noi ne-am referit deja la adaptabilitatea formelor, dar și la constituirea lor istorică, așa că am avut în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]