90 matches
-
Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul față de lumea prezentă este accentuat, stimulat în sens negativ de optimismul utopic stârnit de lumea de dincolo. La urma urmei, în ce rezidă capacitatea de atracție a scrierilor apocaliptice, dacă nu tocmai în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva ce merită să continue. E ceva ce trebuie să continue, și o știm cu toții. Spiritul se simte Înșelat, Înfuriat, Întinat, corupt, fragmentat, rănit. Dar tot știe ce știe, iar de cunoașterea aceasta nu te poți descotorosi. Spiritul știe că propria lui creștere este adevăratul sens al existenței. Așa Îmi pare mie. Plus că omenirea nu poate fi altceva. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler Încă vedea că, pe lângă sfârșitul lucrurilor așa cum se știau, sentimentul trezit de posibilitatea unor noi Începuturi era totuși foarte puternic. Căsătoria pentru Margotte, America pentru Eisen, afacerea pentru Wallace, iubirea pentru Govinda. Și departe de acest pământ păcătos, exasperant, Întinat, stricat, putrezind, Împovărat de moarte, avântându-se deja spre lună și spre Marte, plănuind să fondeze orașe. Cât pentru el... Bătu În geamul despărțitor cu o monedă. Se apropiau de ghereta de taxare. — Nu vă deranjați, domnule Sammler. Sammler insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi citește mintea." Mi-am întins mâna, îndreptând pistolul spre el. Era singura soluție logică. Și dacă tot am sufletul întinat, atunci o crimă în plus nu îl va întina mai mult. El era cel care a început totul. Totul se va sfârși cu el! "Ești imun la tăișul tovarășei mele. Dar la o bucată de metal fără suflet?" Și încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost înșelați. Ei, răspânditorii terorii, ai urii, ai trădărilor și dezicerilor de înseși rădăcinile noastre, acum pleacă rușinați ochii și se dau drept martiri ai unor idealuri întinate. O pantomimă a spășirii, din care se croiește spectacolul pervers al judecării celor de odinioară. Judecători sunt însă tot actorii de cândva și mlădițele lor devenite inchizitori ai unui alt timp, cel de acum, timp al altor frici, al altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se va spune mai târziu. Și totodată pentru că este parte integrantă a unui joc colectiv, a unui soi de rit de inițiere. După ce primește sărutul, Clara nu este chinuită de niciun fel de mustrări de cuget, deși se simte oarecum întinată. Ea se mulțumește să analizeze situația, la rece și cu mintea limpede, împreună cu Lisbeth. În fața prietenei sale, mărturisește că simțise același dezgust, pentru a nu o face pe aceasta să se simtă trădată, pentru a rămâne la același nivel cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în lumini de cristal: "Departe zilele precare/ Ca regii dacilor s-au stins/ Un veac izbește, altul doare,/ În trupu-mi subțiat și nins" ("Departe"). Un întreg univers de efigii se desprinde din "Oraș": statuile, muzeele, cronicile, bijuteriile, medaliile, toate însă întinate și: Nu a rămas pur decât sângele de pe ziduri", adică ideea luptei; ea aparține trecutului și viitorului, și totuși: "curg pe lespezi de calcar/ din timp izvoarele de sânge/ și pe un soclu dat cu var/ Jignită o statuie plânge
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și așteaptă;/ Când trec furtuni sau grindini sau mană peste vii,/ Când cade strugurimea atât de grabnic coaptă,/ Se coace agurida în viile pustii." Mai apare în acest volum obsesia morții și a ploii, dezagregarea lumii, un timp apăsător și întinat, de aici nevoia de a se purifica. Sentimentul de sfârșit de lume se deslușește într-o exasperantă monotonie, o lentă dezagregare a lumii: plouă peste veac, peste fostul dumnezeu, peste gurile ce au tăcut, plouă peste tot ce simțim: "Plouă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ref id=”156”>Ibid., p. 209referință </ref>. Mitul este depășit prin logos. Romanticii, Într-o manieră de loc surprinzătoare, se situează pe o poziție “oximoronică”; ei doresc o apropiere (În conștiința istorică) de trecut, pentru a evidenția distanța dintre prezentul Întinat, denaturat, rațional, calp și lumea curată, naturală, mitică, intuitivă a trecutului CÎnd privesc zilele de-aur a scripturilor române, Mă cufund ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care l-ai dat Tatălui când erai pe cruce, să mă povățuiască spre Tine prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăință, nici umilință care întorc pe fii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se codește să ia "de la un țigan pomană". Toată vrednicia omului Răzvan apare pentru țăran întinată: Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale să curgă tot zile lungi și senine; Iar nevoia să doboare pe-oricine-ți va fi dușman! Rămâi sănătos, băiete!... Ce păcat că ești țigan!... Tănase urmează pe Răzvan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]