36,905 matches
-
În 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi În fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
grec raportat la noi: aceasta e ambiția studiilor coordonate de Jean-Pierre Vernant. "Cum am putea noi astăzi să vedem luna cu ochii unui grec? Am experimentat eu însumi această situație în tinerețe, în impul primei mele călătorii în Grecia. Navigam... Întins pe punte, priveam cerul de deasupra mea, unde strălucea luna... Eram vrăjit, fascinat... emoționat ca de o prezență feminină apropiată și totodată îndepărtată, familiară și totuși inaccesibilă... Este Selene, îmi spuneam, misterioasă, nocturnă, strălucitoare; pe ea o văd, pe Selene
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
cu siguranță, nu o nouă "teologhisire" (sensul superior). Ca o paranteză, teologia nu relegă discursul psihanalizei: Evdokimov scria undeva, despre asceza pustiei, că este o "imensă psihanaliză urmată de o imensă psihosinteză a sufletului uman universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
Gabriel Dimisianu Compunere: strada mea E o stradă bună de plimbat cîini, de aceea trebuie să fii atent unde calci. E o stradă bună de întins rufe și stăpînii de cîini știu multe despre lenjeria locatarilor. E o stradă mai puțin circulată și copiii din cartier vin să se joace aici. Nu șotron, coarda și fața, ca pe vremea mea, ci hîrjoneli belicoase, la care se
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
omul cromagnon a luat în stăpânire Terra. Camil Petrescu propunea pastila-minune a noocrației. Nu realiza că în fracțiunea de secundă când lumea ar deveni perfectă, misiunea scriitorului ar lua sfârșit, obiectul muncii lui ar dispare, un gol istoric s-ar întinde, cum spunea Bacovia. Cum, oare, s-ar mai descurca gazetarii când intangibilii noștri specialiști în inginerii financiare s-ar dovedi atât de cinstiți pe cât afirmă că sunt? Unde s-ar mai afla acele gorgane rău mirositoare în care sapă ei
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
clocotit focuri sub cratiți enorme stropi stropi arzători de dulceață. Mama uneori ținea focul în mîini, așa mi s-a părut.// Cît așteptam pînă să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea ta neagră - înseamnă că părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
negre, din piele, și se chinuiau să smulgă o bucată. Da' ce să vezi? Brînzoaica parcă-i vie! Sare în sus, în jos, în lături, se trage pe pereții pungii, alunecă, marcîndu-și traseele prin mari urme de grăsime ce se întind lasciv. Îmbrăcați la fel, mergînd la fel, luptîndu-se la fel, cei doi înving la fel. Și mereu în același timp, îndesîndu-și victimele în gură. Cu gesturi sacadate, întrerupte doar de zbuciumul brînzoaicei. Am vrut să le spun două vorbe despre
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut loc vreodată. În tîrg cutreieră o altă istorie, de astă dată nu abreviată, redusă la un tors, vag, incert ca în povestea Brigandului, ci dilatată cu bogate detalii
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
timp, al unui oraș, oricare - Viena, Paris, New York, Amsterdam, Berlin - este pregnant pe scenă. În toată decăderea mai exista, uneori, un prolog, o pregătire, un minim ritual, o nevoie de atmosferă. Face parte din capriciu, sînt nadele pe care le întinde păcatul. Întotdeauna, cineva mușcă din momeală. Un nou destin sub lupă. Alteori, raportul erotic este dezgolit de orice altă dimensiune. Înseamnă doar sex, rutină și consum: prezența prostituatei care deschide și închide cercul. Dincolo de gesturi mai studiate, mai precipitate sau
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
o luciditate ce are tactul de-a nu trece în grila unei conceptualizări oneroase, rezumîndu-se la fulgurații care îngînă natura insolită a jocului concret. Textul ia naștere din echilibrul acestor alternanțe, care e însăși miza lirismului în cauză: "Aș putea întinde o mînă,/ Te-aș putea atinge. Te-aș putea păstra./ Mirosul devine mereu mai important./ E o plăcere nemărturisită a stării de ființă./ O simplă reflecție.// Acum nu ninge și nici nu este frumos afară./ Ochii îmi sînt tîrzii./ Privirea
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de-a înțelege realitatea. Ar fi trebuit să arunce o privire în trecutul nu foarte îndepărtat pentru a studia logica sistemului în care încă funcționăm. Ceaușescu a stat până la capăt în umbra lui Dej, după cum Iliescu s-a ferit să întindă prea tare coarda nesupunerii față de Ceaușescu. în lumea noastră, unde Evul Mediu conviețuiește cu postmodernitatea, nu poți încălca nepedepsit cutumele. Dacât să te joci cu focul puterii, mai bine intri, în pielea goală, într-o cameră ticsită cu scorpioni. Nu
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
în planificare." Bănuisem că, asemeni statului comunist, care nu se pregătea deloc să-și ia catrafusele, prin dispariție, nici cel capitalist nu e tocmai dispus să-și dea, cu una cu două, duhul. Dar nu realizasem că, dimpotrivă, se tot întinde, sub raportul funcțiilor pe care și le asumă - obligații ce-i creează, bineînțeles, grămezi de drepturi suplimentare, cu iz autoritarist, deci de control al individului. Mai spune Aleksandr Zinoviev că economia societății occidentale moderne se deosebește de cea sovietică sub
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
premierilor în timpul d-lui Constantinescu nu țin de vreo evoluție a mentalităților politice. Pur și simplu aici avem de-a face cu o relație de familie politică. Dl Iliescu n-a avut nimic împotrivă ca fiul său favorit să-și întindă aripile ca premier. Nu l-a deranjat nici că premierul a făcut eforturi să-și extindă autoritatea în partid. N-a părut supărat nici cînd dl Năstase îl mai ironiza de la distanță pentru izbucnirile sale anticapitaliste, pe la întîlniri din provincie
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
texte apărând în volum pentru prima dată acum". Și atunci când tematica se lasă antrenată de fondul conceptual tipic exprimării anilor '50, scrisul lui Dimitrie Stelaru mustește de literatura adevărată scăpând din chinga ideologiei. Și pentru a convinge ce distanță se întinde într-o proză de tipul Noaptea învinsă într-o gândire constrânsă în tiparele luptei ideologice și trăirea autentică, nepervertită a omului, citează analiza pregătirii confruntării omului cu puhoaiele, zbaterea pentru viață fiind concepută ca adevărat poem în proză, cu treceri
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
lui metafore?), Gorki, G. B. Show, Brecht (care a avut astfel parte de un al doilea proces), Eluard (acest înger exterminator care-și orna semnătura cu imaginea a două spade), Picasso, Léger, Aragon (cum aș putea uita că mi-a întins mâna într-un moment dificil al vieții?), Nezval (autoportretul său în ulei stă atârnat lângă biblioteca mea), Sartre. Unii dintre ei suferă un dublu proces, acuzați mai întâi de trădare a revoluției, acuzați mai apoi pentru serviciile pe care le
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
rotația unui punct în jurul altuia fix. De aici - vir (viraj), vol (bou), vorot (guler), viuga (vifor), vihr' (vârtej) și multe altele. M - "ca diviziune a unei mărimi în fracțiuni infinit de mici". Semnificația literei L constă "în trecerea unui corp, întins de-a lungul axei de mișcare, într-un corp alungit în două dimensiuni, perpendiculare pe direcția de deplasare". De exemplu, suprafața unei bălți și picătura de ploaie, lodka (barcă), leamka (chingă). Sensul lui S e de "contopirea suprafețelor, anihilarea hotarelor
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
un impresionant număr de lucrări - pictură, grafică sculptură - care acoperă toate marile cicluri pe care pictorul le-a dezvoltat cu o coerență exemplară, de la Grădinile suspendate și pînă la Arcimboldo, deși rememorează pictura din tinerețe a lui Gheorghiu și se întinde pînă la momentul dispariției sale, imaginea artistului este departe de a fi una completă, iar coordonatele unei opere atît de complexe sunt și ele sugerate cu o anumită ezitare. Artist cu o mare libertate în relația sa cu forma și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în detaliu, nu sunt decît capcane optice și semantice pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de receptare exactă și de analiză
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Tălmăciri al lui Șt. O. Iosif. Aplicarea în practică își găsește locul în două traduceri comentate, Lirica lui Horațiu, datorată lui N. I. Herescu, și Satire de Juvenal, sub semnătura lui I. M. Marinescu. Dacă în comentarea Satirelor, Izabela Sadoveanu își întinde antenele interpretării la literatura modernă, punând în balanță "tonul virulent amar" din Les Tragiques a lui d'Aubigné, Les Châtiments de Hugo și Satira III de Eminescu, altul este tonul aplicat liricii horațiene. Observatoare atentă la circulația valorilor, lirică și
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol, din care, goale, brațele cutează și, zornăind, se-ntind, ca șerpii-n groază. Și-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc, îl prinde și-l azvîrle la un loc, c-un gest, poruncitoare și semeață. Privește-apoi: aprins îi stă în față și nu se lasă,-acolo jos, înfrînt. Dar, ridicîndu-și
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi el acolo, îi zice neamț") l-a apucat "o jale de să ferească Dumnezeu". Cu trecerea anilor, a constatat că obiceiul se răspândește "precum se întinde și năvălirea în gloată a streinilor de alt neam în orașele noastre". Că obiceiul era practicat de cei înstăriți, era cumva de înțeles pentru P. Ispirescu, dar pericolul cel mare îl vedea în faptul că obiceiul cobora între cei mulți
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
ani face gimnastică. Îi recunosc imediat pe estoni. Nimic țipător, nimic neglijent în ținuta lor. Nelipsita cravată și dunga de la pantaloni. Linia subțire a bărbiei și expresia calmă din privire. Și ce rus ar face gimnastică de capul lui? Îi întind legitimația. - Doctor Mikkel Teppe. Luați loc. Cu ce vă pot fi de folos? Îi explic esența problemei. Doctorul nu se miră. În general, orice ar iniția presa, pe cititorul de rând nu-l miră. S-au obișnuit cu de toate
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
drumul? Tu ai fost la capitaliști? - Nu. Pe mine nu m-au lăsat nici la socialiști. Am depus cerere chiar și pentru Bulgaria... Îți telefonez de la clinică. Ai un fiu. - Mama mă-sii! - exclamă Ștein. Mama mă-sii!... Teppe îmi întinde o hârtiuță cu mâzgălituri. - Lungimea, - spun, - cincizeci și șase, greutatea - trei nouă sute. Lena se simte normal. - Mama mă-sii, - nu se potolea Ștein, - vin imediat. Iau un taxi. Acuma trebuia să chem fotograful. Îl sun pe Malkiel. - Vino să fotografiezi
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
și ce-a ieșit? M-am făcut mare, și ce-a ieșit? Sunt un alcoolic, un pilangiu... Mai bine m-ar fi numit chiar așa - Pilangică... Încă o dușcă? Acuma beam fără să mai mâncăm ceva. - Îi spui Volodia, - se întinse Kuzin la vorbă, - și iese un bețivan... Depinde mult, bineînțeles, de educație... - Ascultă, - zic, - spune-i Lembit temporar. Redactorul nostru a promis că dă ceva mălai pentru asta. Iar peste o lună, când îl înregistrezi, îi schimbi numele... - Cât? - se
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]