19,547 matches
-
rugându-mi-să ca să le aduc și să le vărsu la picioarele sfintei tale măriri și să pociu printr-această vărsare a lacrămelor lor să dășărt dân comorile cele nedășărtate ale milostivirii tale o clemență spre a înveseli acești ochi cu vederea întoarcerii acestor doi fii ai prințipului Ypsilant în Valahia»" (p. 133). Solemn, ornat, discursul citat (transpus în română, dar formulat de Văcărescu în italienește) e o performanță retorică. Frecvente sînt și situațiile moderne tratate în lexic pe jumătate modernizat: obținerea unui
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
la Yalta! - Mi-a plăcut o observație din "Memorii": "Cei care ar vrea să fim iar pe mâna rușilor sunt la noi, nu în America", deci nu e o nouă înțelegere la Malta! V-aș ruga să punctați puțin în legătură cu întoarcerea în țară, despre șocul pe care l-ați simțit. - Întâmplarea a făcut (tot întâmplarea!) să plec în Africa în 1961, cu gândul să stau acolo doi ani de zile și, practic am rămas douăzeci și trei de ani, nu atât
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu va mai putea la întoarcerea acasă să-și satisfacă țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți și că poate fi oricînd strivit sub vreo talpă neatentă. Mai este un personaj care tace și nu face nimic de cînd se află aici, în
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
După instaurarea, la noi, a regimului comunist, se produce al doilea val al exodului românesc spre Occident, un exod de astă dată cu precădere intelectual și politic, bizuit pe reacția de respingere a totalitarismului, "pentru care nu există cale de întoarcere". Mircea Eliade socotea emigrația românească de după al doilea război mondial cu o componentă a destinului nostru național, o prelungire a procesului arhaic al transhumanței țăranilor care-și pășteau turmele pe un teritoriu vast, din Cehoslovacia pînă la țărmurile Mării de
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
de întîlnire al Creației dumnezeiești cu aspirația umană și o construcție mîntuită de dramele temporalității. Nu întîmplător, cu excepția lui Ion Gheorghiu, toți ceilalți pictori amintiți au asociat imaginea Grădinii unui program spiritual explicit, de multe ori cu evidente particularizări creștine. Întoarcerea la natură, la energiile primare ale vieții și la nenumăratele miracole disimulate în formele cele mai umile, așa cum se proiectează ea în ideologia și în estetica grupului Prolog, și-a găsit aici un fel de anticameră a Creatorului și, deopotrivă
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
a poetului, prea sensibil ca să nu se întărească, tatonând curajul, prea lucid ca să nu aibă mereu dinainte dimensiunea utopiei. Aș evoca cele șase cărți ale ciclului La Lilieci. Satul lui, pământul unic, matricea și leagănul vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de ale lui. Parcă ar vrea să se învețe cu răul din el, privind la răul
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
și veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
cu aripi uriașe și brațele larg desfăcute plutea în spatele lui. Asta însemna că nu avea voie să se uite înapoi altfel risca să dispară îngerul. Un înger atât de mare nu este posibil să dispară atât de ușor. Eu repetam întoarcerea capului cu viteză fulgerătoare. Dar cu toată iuțeala mea îngerul era întotdeauna mult mai rapid. Vreau să-mi iubesc dușmanii până când se vor prăbuși sub iubirea mea. Aș vrea să-i iert prietenei orice greșeală până când va dispera de propria
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Plimbându-se pe malul lacului Sils, devenit de atunci celebru, oprit la picioarele unei stânci, Nietzsche are, - mai mult ca un scriitor vizionar, decât ca filosof, - revelația mecanicii universale, popularizată ulterior, curios, datorită limbii franceze, - acel L^éternel retour, veșnica întoarcere. Cu acest titlu avea să apară și un film, artistic, în secolul următor, 20, film destul de grandilocvent ce avu totuși un succes apreciabil în epocă. Revelație ce a încoronat o gândire febrilă, universală, de materialism poetic. Materialismul ingenuu, simplist, vizionar
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
după însăși credința filosofului tragic, este, cum se știe, următorul: devenirea lumii aproape întotdeauna coincide cu existența prezentă curgând sub ochii noștri. Numărul elementelor ce compun universul fiind același, oricât de mare, soarta cosmosului întreg se reduce la o veșnică întoarcere aproape, iarăși, în același punct de plecare... Să nu regreți, prin urmare, prea mult clipa ce zboară, fericirea ta pe cale să se ofilească, întrucât totul revine de unde a plecat. Teoretic. Practic, firește, nemaiavând cum să știi, cum să te bucuri
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
de unde a plecat. Teoretic. Practic, firește, nemaiavând cum să știi, cum să te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantități de timp anevoie, dacă nu cu neputință de apreciat... Poți muri - așadar - fiind nemuritor, constată filosoful. Deoarece, în veșnica întoarcere a toate, clipa se repetă ; prin urmare și existența ta, în inexorabila curgere a Timpului, revine, se repetă... E ca și cum un spectator, la galerie, entuziasmat, ar striga în sala de teatru arhiplină de lume: Noch ein mal!... Encore une fois
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
noastre, fie ele și de rușine: "Dragă Luci, te-am asemuit întotdeauna cu un fluture care se zbate într-o colivie de sticlă, scrie de pildă Dimov. A fost de ajuns o singură turburare a echilibrului tău cotidian, o singură întoarcere pe dos a firescului cu care erai obișnuită, ca să începi să faci gesturi dezordonate într-un spațiu mort sau chiar ostil." Sau: Reiau monologul meu asupra iubirii. Iată toate antenele sînt frînte, toate tentaculele tăiate. Sînt ascet și redevin cast
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
a experienței trăite în Lagăr. Amintim că prima carte a lui Primo Levi, Dacă acesta este un om, a cunoscut aceeași soartă în Italia. Or, conștientizarea acestui eșec se situează în chiar prelungirea experienței de la Auschwitz, agravată în plus de întoarcerea în țara natală plonjată într-un nou totalitarism, comparabil cu cel al nazismului. Întoarcerea în Ungaria este simțită ca un nou "blestem", ca o înlănțuire de eșecuri și de nenorociri ce alcătuiesc de acum viața lui Kertész: mai întîi moartea
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
acesta este un om, a cunoscut aceeași soartă în Italia. Or, conștientizarea acestui eșec se situează în chiar prelungirea experienței de la Auschwitz, agravată în plus de întoarcerea în țara natală plonjată într-un nou totalitarism, comparabil cu cel al nazismului. Întoarcerea în Ungaria este simțită ca un nou "blestem", ca o înlănțuire de eșecuri și de nenorociri ce alcătuiesc de acum viața lui Kertész: mai întîi moartea tatălui, deportat și el, apoi faptul de a fi privat de o locuință, de
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
scrie că este posibil să găsești "pacea, liniștea, ușurarea", chiar și în infernul de la Auschwitz. Grație faptului că a știut să-și păstreze această inocență, i-a fost posibil să reziste și în noile condiții de existență impuse imediat după întoarcerea sa de la Auschwitz. În asta constă diferența dintre situația lui Jorge Semprun, care și-a regăsit libertatea, o nouă șansă de viață în Occident, și Kertész, care s-a văzut confruntat cu probleme neașteptate de discriminare, de antisemitism, ba chiar
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
îl departajează și de aceștia, și de alți scriitori de "basme moderne" (Tolkien și Peter Beagle). La ei povestea se articulează dintr-o anumită nostalgie: aparține exclusiv acelui domeniu (pierdut) al copilăriei și se resimte - în fundalul povestirii - iluzoriul unei întoarceri la un paradis mereu fictiv (sau "Never such innocence again" în cuvintele lui Larkin). La Cărtărescu, scrierea acestei cărți pentru copii e complet eliberată de astfel de frustrări; se dedă mai degrabă unui joc prin care reduce realitatea adultului la
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din notațiile de cărți poștale, succedîndu-se ca-ntr-un rafinat meci de ping-pong, sărind peste ani și generații. Cartea lui Livius Ciocârlie e, în parte un roman de familie, o întoarcere la origini și o declarație de devotament pentru umanitatea trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din Străjoțul Mehadiei ori scurtele mesaje de cărți poștale? E
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
al scrisului ca purtător de mesaj uman, implicare în mișcarea vie, prezentă a literelor în relație cu societatea, dezavuare implicită a izolării în desuetul "turn de fildeș". "Preocupările politice", cum sună un titlu, nu sunt abandonate nici după momentul troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de crez obligă la reconsiderări majore, revelațiile lui Soljenițîn despre Gulagul comunist îl fac, ca membru al unui juriu important, să susțină premierea romanului Primul cerc, apărut în traducere franceză. Va
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
uite așa, în ciuda șoselei proaste și a circulației pe numai două culuare, Occidentul se apropie încet dar sigur de Cluj" (revistavatra.ro /9.10.2001); "terenul are dimensiuni de 75x32m și este împarțit în două culuare: de ducere și de întoarcere" (ournet.md). Eroarea se explică prin asemănarea extremă a diftongilor -oa- și -ua-, diferențiați doar de gradul de deschidere al elementului semivocalic. Am crezut inițial că e vorba și de o intenție de a distinge substantivul feminin singular culoare de
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
Grigore Ilisei Întoarcerea în Eden Într-o bună zi a anului 1993, după ce trecuse dealul mare al celor 90 de ani de viață, Ion Irimescu s-a urcat în tren și a sosit cu Doamna Domniei sale la Iași. Era poftit să primească titlul
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Legătura lor trainică, de nimic tulburată vreodată, avea să fie stimulatorie pentru amîndoi. Era toamna anului 1993. După mulți ani Ion Irimescu și Doamna sa pășeau cu sfială și fericire pe străzile Iașilor. Îi troieneau amintiri, emoții, bucurii. Era o întoarcere în Eden. Nu mai întîlneau oamenii de altădată, orașul se schimbase destul de mult, dar cei doi regăseau acel duh care-i fericise cu peste jumătate de veac în urmă. Erau ei înșiși străluminați de această tîrzie și tonică regăsire. Cumințenia
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a pleca. Iar scriitorul ajunge, încă incredul, pe puntea vaporului unde consulul turc îl privește încremenit, ca pe o fantomă revenită inexplicabil dintr-un tărâm al întunericului absolut. Nici un complex nu amână, după întoarcere, redactarea amplului reportaj. Simenon nu se întreabă, neliniștit, ce va putea spune în Franța după ce ajunsese să înteleagă adevărul despre URSS, așa cum se framântă, luni întregi, Panait Istrati sau André Gide. Nici un "contract moral" nu se interpune între imaginea pe
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
după ce ajunsese să înteleagă adevărul despre URSS, așa cum se framântă, luni întregi, Panait Istrati sau André Gide. Nici un "contract moral" nu se interpune între imaginea pe care o avea despre Uniunea Sovietică înainte de a ajunge acolo și cea dobândită la întoarcere. Nici un compromis nu-și are rostul. Peuples qui ont faim devine, deci, mărturia limpede a unui cetățean al lumii care nu știa, înainte, nimic despre "miracolul sovietic". Și care nu știe nimic în plus față de ceea ce a văzut, a simțit
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
nu au ce face, în așteptare... Cumpăr totuși ceva de piele ca un ilic, o vestă, pe care scrie pe un petec roșu de mătase scămoșată VICTORY. Voi purta mai tot timpul vesta asta fiind frig, umezeală. La Londra, la întoarcere, nu știu cum, am uitat-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
Bănuiesc că aveți acum doar o relație tactilă sau olfactivă cu cărțile. - Așa e. Mă surprind, uneori, mângâindu-le, ca pe niște ființe dragi. - Și sunteți, în mod fatal, mai interiorizat ca odinioară. - Interiorizarea a apărut ca o necesitate a întoarcerii privirii de la exterior spre interior. Este și un efect al reveriei care a sporit enorm în toți acești ani în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să mi le imaginez cum sunt și nu cum există ele
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]