8,381 matches
-
posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea discursivă a ideii. Noica are undeva o vorbă frumoasă: "E ceva iremediabil liric la începuturile oricărei reflexii filozofice." Vorba aceasta se potrivește întocmai autorului Discernămîntului modernizării: H.-R. Patapievici este un liric care a îmbrăcat haina epică a reflexiei speculative. Un amănunt aparte este că textele din această carte, veritabile conferințe pe felurite teme (a fi român, a fi modern, modernizarea, cultura generală
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
-i vorbești, nu să-i scrii. Și atunci, scrisul, fixare inertă a unor imagini moarte, neputînd aprinde nici o flacără a gîndirii vii, trebuie să fie respins. Ceea ce Platon spune, în privința scrisului, despre imaginile vii și cele moarte poate fi păstrat întocmai în cazul universului mediatic în care trăim azi. Imaginația noastră ne furnizează imagini vii, numai că ele sînt copleșite de șuvoiul imaginilor moarte venite din afară. Urmarea e că gîndirea noastră sucombă sub influența unui simulacru de gîndire, industria imaginilor
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
de constituție nervoasă, iar Pompiliu Constantinescu de factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza arborescentă nu face decît să întărească senzația de artă ce apelează la materia percepțională și emoțională spre a-și susține demersul pe o bază mai trainică/tainică: "întocmai cum la aparatul fotografic distanța focală decide calitatea obiectivului de a fi de portret ori de peisaj, de tăioasă precizie sau de artistic flou, la fel primele probe ale unui Jurnal edifică dacă ai de-a face cu un subiect
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar fi trebuit să reitereze cunoscutul scenariu al lumilor incompatibile de tip Riga Cripto și lapona Enigel. Numai că în viața concretă, inclusiv în aceea a formelor simbolice, faptele nu urmează întocmai, iar, uneori, chiar deloc, predicțiile teoretice și schemele prestabilite. În urma întîlnirii dintre Eugenia Iftodi și Ion Țuculescu nu numai că nu a dispărut, conform cutumei mitice, nici unul dintre ei (sau, altfel spus, în pofida acelorași modele culturale, au dispărut amîndoi), ci
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
Cătălin D. Constantin Întocmai ca un scamator abil - iertată-mi fie comparația - Andrei Oișteanu își "păcălește" subtil cititorul, nu încetează să-l ia prin surprindere, trece pe neașteptate de la o temă la alta, se joacă necontenit și rafinat cu spectatorul său, stîrnește curiozități intelectuale
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
somnambul trebuie să i te adresezi răstit, disprețuitor și să-l culpabilizezi cât încape. Cum fiecare avem câte-o muscă pe căciulă, nu știi niciodată ce-a aflat încruntatul domn cu cotiere despre tine. Așa că mai bine taci și execuți întocmai ceea ce ți-a ordonat. La urma urmelor, e un tată care-ți vrea binele. Un tată aspru, dar care știe el cu ce se mănâncă șofranul. Și cum să te revoluți împotriva unui tată? Ce suntem noi, verii lui Oedip
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
fost dat s-o trăiesc pe viu astă vară într-o biserică din București. Voiam s-o povestesc dar n-o pot face pe scurt, despre logodna și cununia a doi tineri cucernici, mire și mireasă, studenți la Teologie, urmând întocmai un ritual riguros, al cununiei, cum se făcea la noi acum două-trei sute de ani, lucru devenit inaccesibil pentru trăitorii anarhici din ziua de azi, pe o planetă a silniciilor și dezastrelor. Că au fost în stare de atâta iubire
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Fosse) la acest mare final iau parte Mandrake și Don Bosco, Big Crosby și Regina Loana, personaje din romanele de aventuri citite cândva, rude și prieteni din copilărie, toate amalgamate într-un scenariu de veselă apocalipsă. Iar în acest scenariu - întocmai ca în 8 și ˝ al lui Fellini sau ca în Amarcord - datele realului se confundă cu ale ficțiunii, imaginația ajunge să se substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar în parte) iraționalul istoriei. Aș îndrăzni chiar să împing ceva mai
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
evenimentele verii editoriale italiene, alături - printre altele - de Tendenza Veronica a Mariei Latella! Ceea ce nu poate trece neobservat este faptul că - în ciuda lipsurilor și neajunsurilor sale - acest Amarcord sui-generis (care s-ar fi putut numi la fel de bine și Viva Italia! întocmai ca filmul fellinian) merită fără doar și poate citit. Pentru simplul motiv că, deși departe de a fi un roman perfect, Flacăra misterioasă... este, în tot cazul, un roman ieșit din comun. De aceea amatorii de năstrușnicii, ca și iubitorii
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
inutilă utopie. "Feminitatea, remarcă d-na Petraș, înseamnă pastă amorfă, docilă, în mîinile creatorului. Ștefan Gheorghidiu este un demiurg orgolios construind dintr-un material indiscutabil superior, excepțional (propria imaginație a sentimentelor), pe un loc dorit abulic și sclipitor (femeia). Respectarea întocmai a schemei proprii satisface vanitatea acestui meșter Manole. Că edificiul se prăbușește nu are nici o importanță". Excesul lucidității încredințate că poate rezolva toate dificultățile, că poate transgresa toate marginile, nu ne relevă, prin urmare, o "superioritate" lăuntrică reală a bărbatului
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
expertizat..." Pentru o clipă gândul i s-a abătut: "Să nu-i spui nimic soției mele, lovitura ar afecta-o prea tare. Ca să pot cumpăra lucrarea cu pricina, mi-am vândut aparatul de raze Roentgen..." (I-am respectat această dorință întocmai, cât timp a trăit soția sa). A urmat o nouă clipă de tăcere, apoi }uculescu a continuat: "Mi-am schimbat radical părerea despre dumneata și te felicit!" S-a ridicat de pe scaun și a dat să plece, îndreptându-se spre
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
Constantin Țoiu Încă două texte de care Rânzei face mult caz, câteodată însușindu-și-le de-a dreptul, fără a mai pomeni de proprietarul lor. Le reproduc întocmai spre a risipi confuzia întreținută de buclucașul scriptor, uitând adesea ce-i aparține, dacă îi aparține ceva. Uno, descrierea personajului, punând ghilimetele de rigoare: "Un june cu anteriu de șamalgea morico cu fermană de croazea pembé, încins cu un șal
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
acesta îmi place!" A urmat o pauză de fracțiunea unei secunde: Nu e de Paraschiv, e de Mihai Sîrbulescu" preciză Gherasim, iremediabil descumpănit în fața acestui qui-pro-quo plastic cu totul neașteptat (nu e vorba de o anecdotă; faptul s-a petrecut întocmai: mi l-a relatat chiar Bernea). Expoziția a stârnit nedumerire. Nu în presă, unde subiectul în esență a fost ocolit, ca un rău despre care e mai elegant și mai colegial să nu se vorbească, ci în aparté-urile din culisele
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Operele sau scriitorii nu sunt altceva decât prilejul unor articole de dicționar (deși Al. Piru nu a publicat niciodată un dicționar propriu). În fond, procedarea nu e chiar lipsită de o anumită filosofie din sfera scepticismului sau poate a cinismului. Întocmai cum pentru Mallarmé lumea exista pentru a sfârși într-o carte, pentru Al. Piru literatura există pentru a sfârși într-o istorie a literaturii, o panoramă sau un dicționar. Plăcerea lui Al. Piru se reduce la a pregăti opera literară
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
să înțeleagă nimic, baronul se vede obligat de codul onoarei să accepte provocarea: "șMayendorfț - scrie Hasdeu - trebuia să mă împuște: l-am insultat de două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura." Tot ritualul este îndeplinit întocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Constantin Țoiu Mi-e greu să reproduc întocmai și din capul locului înjurătura plină de năduf a marelui nostru orator și om de drept, latinist de forță, gata să atingă 90, în legătură cu o situație... Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
totuși ca scuză că, citind această carte, i-a venit ideea de a le scrie. Drept vorbind, ideea aceasta dăinuia de mai mult, dar după cum se întâmplă adeseori în viața noastră, ea a venit ca rezultat al unei evoluțiuni latente, întocmai cum în viața popoarelor evoluțiile gradate iau adesea formele violente ale unei revoluțiuni. Pe scurt, ideea lui Galsworthy, în cartea sa, e că în general oamenii de azi n-au ideal. Luptă și muncesc numai pentru producție, avere și confort
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
părut extrem de interesantă varianta de traducere a tânguirii lui Isus răstignit pe cruce din Evanghelia de la Marco, cap. 15, verset 34: "Dumnezăul mieu, Dumnezăul mieu, la ce m-ai părăsit?" (vol. II, p. 1105). Întrebarea lui Isus nu are deci întocmai sensul cunoscut astăzi din traducerile mai recente: "Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?", ci "la ce m-ai părăsit?", adică "la ce împrejurare grea, la ce chin cumplit m-ai părăsit?", ceea ce e o nuanță demnă de luat în seamă
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
conștiință. Dacă duhul răului intră cu multă grăbire înăuntru și stinge acea flacără, de îndată a întunecat sufletul și l-a doborât, și îndată a furat tot ce se găsea înăuntru. Când sufletul a fost cucerit de vreo poftă necurată, întocmai ca și norul sau ceața care întunecă ochii trupului, tot așa și el rămâne întunecat cu totul, cucerindu-i-se mai dinainte prevederea cugetului, și nu-l lasă a vedea mai departe, nici prăpastia ce-i stă în față, nici
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dinainte prevederea cugetului, și nu-l lasă a vedea mai departe, nici prăpastia ce-i stă în față, nici gheena, nici frica, ci la urmă fiind asuprit de voința acelei pofte necurate, se face ușor de cucerit de păcat, și întocmai ca un zid fără ferestre ridicat înaintea ochilor, pofta nu mai lasă a străluci lumina dreptății în cuget, fiindcă toate gândurile cele necuviincioase ale poftei l-au împresurat din toate părțile. Atunci femeia curvă i se înfățișează veșnic și înaintea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și înaintea ochilor, și înaintea cugetului, și înaintea gândurilor lui. Și după cum cei orbiți, chiar de ar sta sub cerul liber și într-o amiază din cele mai strălucitoare, totuși nu se pot bucura de lumină, fiindu-le închiși ochii, întocmai așa pătimesc și aceștia, căci de li s-ar trâmbița la ureche mii de vorbe mântuitoare, ei își astupă urechile la toate vorbele acelea, fiind prinși mai dinainte și robiți cu sufletul acelei patimi. Dar toate acestea le știu prea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de arme ca un bun cunoscător. Aici "sînt odăi închipuite ș= amenajateț și săli mari cu stîlpi, toate numai de arme ș...ț: pușci, pistoale, săbii, iatagane și alte felurimi de mult număr; cu aceste toate, închipuite odăi și săli, întocmai parcă ar fi o zugrăveală". Cel care va fi în Viena și nu va merge să viziteze acest "minunat lucru", conchide Golescu, "este vrednic de pedeapsă".3 În 1829, bunicul matern al poetului Eminescu, stolnicul Vasile Iurașcu, vînător pasionat, a
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
în anonimat. Pentru basarabeni, George Meniuc cred că reprezintă cazul unui scriitor care s-a reabilitat prin el însuși, ajutat puțin și de destinderea din anii ´65-´70. Modestul său trecut cultural dinainte de bolșevizare a fost principala resursă de regenerare, întocmai ca pentru Geo Bogza sau Eugen Jebeleanu. Cu o generație (adică cu zece ani) mai bătrân decât Ion Druță, George Meniuc a știut să evite capcanele oportunismului alunecos și iremediabil, cum n-au știut să le evite Andrei Lupan sau
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un amestec de erudiție, moralități, politichie, arhaisme, năzdrăvănii lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la altul
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
construcția așa-zis "epică". De pildă, figura penelor, a descrierii lor cromatice, procedee care funcționează întocmai unor teme muzicale sau unor refrene. Cum v-a venit această idee? C.H.: Cred că nu se poate dinainte programa așa ceva. Dacă am proceda întocmai - spațiul creației s-ar îngusta, s-ar restrînge, ar fi artificios... Ceea ce ați evocat a rezultat din elementul de atmosferă căruia a trebuit să-i acord răgaz, să-i permit să se dezvolte de la sine. S-ar putea ca cititorului
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]