139 matches
-
inaccesibil? Dar acum Rolls-ul intrase pe alei. Auzeai frunzele noi de primăvară cum foșneau și tremurau la trecerea mașinii argintii. După mulți ani, Sammler tot nu știa cum să ajungă la casa lui Elya din pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau micile drumuri. Dar iată casa, În stil Tudor, jumătate lemn, unde respectabilul chirurg și soția lui casnică crescuseră doi copii și se jucaseră badminton pe acea plăcută pajiște. În 1947, ca refugiat, Sammler fusese uimit să-i vadă cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după moartea soțului meu, eram în camera de zi, răsfoind The National Enquirer - singura publicație pe care mă puteam concentra -, când, prin fereastra deschisă, a intrat în zbor un fluture. Era scandalos de frumos, cu aripile acoperite cu un model întortocheat în nuanțe de roșu, albastru și alb. În timp ce îl priveam uimită, a zburat prin cameră, așezându-se pe combină, pe un ghiveci - ca și cum mi-ar fi reamintit să-l ud! - și pe vechiul scaun al soțului meu. Apoi a zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unui bombardament.“ Poate că i s-a făcut teamă pentru ea sau milă, sau poate s-a rușinat de propria lui lașitate. Poate curiozitatea l-a făcut să se Întoarcă și să bâjbâie mai mult de o oră pe culoarele Întortocheate de la etajele șase și șapte ale blocului. În cele din urmă a găsit ușa camerei ei, era aproape de miezul nopții, dar Încuiată. A bătut Întâi Încet, pe urmă tare și din ce În ce mai tare speriindu-se singur de zgomotul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
rușine, și cum Lenora țipa să plece - i-au dat drumul în lume. Mini ascultă cuvintele din urmă mai bine. 28 - Iți închipui chinul bietei Lenora. Ea, deprinsă să se facă voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în toate direcțiile de razele apoase, luminoase ca o apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în primul moment de atâta lumină, am mai întîrziat câteva minute în văile cu turbă, gaze de mlaștină și roua-cerului ale viselor întortocheate dinspre zori. Am alunecat o vreme pe un tobogan umed, de o mucozitate roșcată, cu mari excrescențe albastru-transparente, am înotat cu mișcări de delfin printr-un lichid gros ca gelatina, care se densifica din loc în loc în desene aurii de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și traducerii nu au ajuns la un acord. Textul nu mai discută de câmpuri a căror chestiune presupune că se cunoaște (Dt 15,1 afirmă: „La sfârșitul celor șapte ani vei face o šĕmițțăh”); tratează în schimb despre o chestiune întortocheată despre datorii și garanții. Despre ce este vorba? Părerea cea mai autorizată, cu privire la această temă, susține că, în acest caz, subiectul este sclavia datorată acumulării unor datorii, după cum reiese din 15,2: „Oricine a făcut un împrumut să ierte (ebr
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe care o cunoștea din vedere, îi însoțea. Lucian nu și-ar fi închipuit niciodată că îndărătul ecranului care stătea întins, alb, înaintea spectatorilor, și îndărătul scenei, și îndărătul fundalului aveai de străbătut un drum atât de lung și de întortocheat. Un adevărat labirint. La un moment dat coborâră într-un holișor luminat și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru că era scris cu nădejde, nu șagă. Te-aș ruga, părinte, să mă lași să-l dezleg eu întâi; pe urmă ți-oi citi și sfinției tale. „La așa o rugăminte nu m-oi împotrivi.” Am pornit să buchisesc literele întortocheate de pe manuscris. Când am terminat de citit, am înțeles că era un act din 1720, prin care Mihai Racoviță voievod îi făcea dreptate lui Ion Neculce, fost hatman, întors în țară din pribegia în „Țara Moscului”, începută în 1711. Bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noapte în otelul de la Bihor." Ca goniți, gemenii plecase pe jos, apucând, fără să-și vorbească, aceleași străzi, mereu mai laterale, mereu schimbate, într-un fel de cursă parcă în care urma să le fie pierdută. Ajunși pe drumul ăsta întortocheat în fața feliei bizare de casă ce le era proprietate, se opriră printr-o aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru amândoi. Apoi intrară în cucurigul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a simplifica folosindu-se de nume... În a treia dimineață se duse singur la Dedham Glen. Avea nevoie de mai multă psihometrie, pentru a verifica dacă ideile delirante erau de mai mare amploare. Găsi ușor locul. Deși valea râului era întortocheată, orașul era o foaie de hârtie milimetrică. Era de-ajuns să petreci două zile în această rețea perfectă și - dacă nu aveai leziuni care să-ți afecteze orientarea în spațiu - puteai găsi orice. Trei copii uriași erau instalați pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste analiza sa, și observă că aceasta era cu siguranță expunerea cea mai personală care fusese rostită în ultima vreme de un Gosseyn. Oricum, se adună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de nisip, cu orizontul aburit, cu stridii, cu însuși mirosul pătrunzător și pregnant al mării. "Paradisul" nu-ți oferea numai costume de schimb, îți furniza și munți, uluitor de asemănători cu cei adevărați, și o pantă înzăpezită, cu o pistă întortocheată de aproape un kilometru. PARADISUL ESTE UN MAGAZIN COMPLET suna una dintre reclamele scânteietoare asupra căreia îi atrase atenția Lucy. Dacă doriți un obiect care nu este expus, dar se potrivește lozincii noastre totul pentru om, cereți-l. Vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Florența pe care se decide să o apere, Fanfulla descoperă cele două fețe gemene ale cinquecento-ului. Virtutea republicană slujită de cei care visează la gloria civică a Romei are drept revers înclinația către trădare și intrigă. Politica florentină este întortocheată și sinuoasă, iar măștile fac parte din jocul cotidian. Aparențele sunt înșelătoare, de vreme ce planurile sunt urmărite cu minuția scelerată a unor personaje ieșite din paginile portretelor lui Burckhardt. Aristocratul florentin Troilo este imaginea memorabilă a păcatului care se ascunde dincolo de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dar cu câteva secole în urmă locurile de la țară din Europa semănau foarte mult cu acesta: un câmp de bătălie, fiecare vârf de munte și versant de deal fiind un trofeu strategic care trebuia fie atacat, fie temut. Drumul era întortocheat și plin de serpentine, dar până la urmă ajunseră la un punct de pază. Uri încetini, dându-i suficient timp gardianului de serviciu să iasă din ghereta sa, să constate că mașina era israeliană și în bună regulă și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Zeldei Îl sperie, de fapt. Oare or fi mulți care cred În chestia asta cu personalitățile multiple? Să fie un cult? În anii ‘60 știa o grămadă de oameni angrenați În căutări spirituale care se dedau la călătorii lungi și Întortocheate pentru a se „găsi“ pe ei Înșiși, dar mulți au renunțat cînd au descoperit că, de fapt, cosmosul se cacă pe personalitățile lor. Wakefield presupunea că acest val de căutători lăsase În urmă doar o spumă de cititori de tarot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm nas în nas cu ceva tâlhari. Noul drum nu era inundat, dar la fel de noroios și de plin de gropi. A trebuit să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În coadă de cal. Filmează cadru larg și apoi focalizează, apoi strigă ceva cu frenezie - dar agentul principal nu-l aude, simte nevoia să iasă, și iese În balcon. În fața lui Roma, infinit de Îndepărtată. Nepăsătoare și luminoasă. Un labirint Întortocheat de mașini, de pietre și ciment, un zigzag fantastic de ziduri, cruci, cupole, acoperișuri și antene, blocuri haotice, copaci și palate brăzdate În lung și-n lat de fâșiile goale ale străzilor. O pulbere strălucitoare ce luminează cerul fără stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să se stârnească o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era. Cântase Pink Floyd. Pretindea că-i Pink Floyd. De ce n-ar fi Pink Floyd? În halucinațiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perspective se deschid și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală susținută. Putem observa că modul de gândire dogmatic nu reușește să recreeze nici una dintre calitățile care fac gândirea tradițională atât de atractivă. Dimpotrivă, se dovedește a fi întortocheat, rigid și opresiv. Este adevărat că elimină incertitudinile care marchează modul de gândire critic, dar doar cu prețul creării unor condiții intolerabile pentru mintea umană, când există alternative la dispoziție. Așa cum o doctrină bazată pe o autoritate supraumană poate oferi
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]