453 matches
-
va fi să mă plâng, să povestesc tot ce s-a întâmplat acolo, sus. Nu-i așa, fiule? Deși această presupunere corespundea mai bine adevărului decât prima, același sentiment de stimă și de afecțiune mă opri să răspund. Îl priveam întrebător în ochi, fără să-i confirm ipoteza nici prin mișcarea capului, nici prin expresia feței. — În cazul acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De aceea, du-te la prietenul tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tabla de șah, cu atât mai încordată i se face privirea, iar atenția îi cuprinde chipul precum apa sugativa. Cu ochii fixați pe tablă, jucătorul se încruntă, scărpinându-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu ce vă putem servi! îi explică chelnerul. Bă, mai sunteți? întrebă polițistul exasperat peste poate. Ești al patrulea care mă întreabă. Nu vreau decât să beau o bere rece. Avem o bere neagră excelentă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi se întoarse brusc spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în fugă strigând aceeași întrebare. De aia și venirăm, interveni Pohoață, observând că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care toată lumea făcu liniște așteptând să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap supus. Dar bine înțeles că abia aștepta să discute cu bătrânul. De unde scosese ea că vrea să plece? Nu se grăbea nicăieri și nu era nimic mai important decât ceea ce făceau ei acolo. Se întoarse spre Calistrat privindu-l întrebător. No, dacă facem așa de fiecare dată, nu știu unde vom ajunge, îi spuse Calistrat Ilenei, fără chef, trebuie să accepte de bună voie. Scutește-mă de sfaturi! Situația este cu totul neobișnuită, așa că apelăm la metode mai puțin ortodoxe. Băiete, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa! mormăi moșneagul în barbă. Nu mă așteptam la una ca asta, băiete. Va trebui să mai lucrăm la asta. Spune-mi, ce ar fi trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot să-ți spun. Nu fiindcă nu vreau, ci pentru că fiecare simte altceva. Toiagul îi dă fiecărui paznic puteri diferite. Totodată, nu întotdeauna îl acceptă pe acesta de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei, și tu, acum! Cum ce să auzi? Câinii din Giurgiu. Răcnetul, nu se poate să nu-l fi auzit! No, spuse moșul mirat, care răcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă dreptate, persoanele dispărute fuseseră ucise de duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și grădina casei lui Moș Calistrat, acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de deasupra remizelor și și-a amenajat un apartament. Toată activitatea firmei a mutat-o în pădure, unde a adus niște containere și a construit două clădiri. No, până aici, nimic suspect, adăugă repede Pop, văzând că Toma îl privește întrebător, altceva mă neliniștește. E vorba de oamenii lui. Așa cum ți-am mai spus, a adus cu el niște băieți care nu-mi plac deloc. Se țin cu toții departe de noi, foarte rar îi vezi pe aici, iar atunci când vin totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi, te rog, pentru că eu nu am putut să-mi dau seama din relatarea ta, ai văzut vreun cadavru? Urme de sânge ori bucăți din trupuri omenești? Șeful făcuse o pauză numai cât să tragă aer în piept. Îl privea întrebător pe Boris care se mulțumi să nege din cap, fără să vorbească. Pe tine, te-a atins animalul acela în vreun fel? își continuă Vlad șirul de întrebări. Te-a mușcat, te-a lovit ori te-a zgâriat câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl luase Godunov pe ginerele său și se temea de ce era mai rău. Domnule comisar! îl făcu atent Vasilică. Vine o mașină din față. Îi văzui farurile printre copaci mai adineauri, spuse el, observând că șeful său că îl privește întrebător. Înseamnă că se întoarce Boris, trebuie să îl oprim! De acord cu dumneavoastră, numai că nu va fi atât de simplu. Ce vrei să spui? Păi, nu văzurăți ce de pistoale găsirăm jos? Sigur și ăsta e înarmat până-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i-o mai văzuse. „Toți sînt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i-a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi la firmă un tânăr arhitect de-o frumusețeee - înalt, șaten, ochi verzi... Elegant. Într-o zi, am simțit că se uită lung la mine, stătea la computer relaxat, ținea dreapta pe mouse, am ridicat capul și l-am privit întrebător, adică, ce-i? Nimic, zice el tare. Mi-am coborât privirile pe blugii lui și am văzut că îi plăceam. Cum să-i plac eu unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din raft, la Întâmplare, un roman de Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-l frunzărească. — „New” înseamnă nou, iar „Century” înseamnă... un moment... secol, veac sau grup, colecție de-o sută. „Noul Secol” sau „Nou Veac” sau „Noua Colecție De-o Sută”, cam așa ar veni. — Noua Colecție De-o Sută? făcu întrebător Felix S 23, dar în clipa următoare își dădu o palmă peste frunte și exclamă: „Nou Veac”! Păi ăsta-i „Veac Nou”! Săriră cu toții în picioare, iar Felix se repezi spre microfon și strigă: — „Veac Nou”, unde ești? Aici „Bourul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
E foarte bine. Bravo! Știi că urmează perioada de stagiatură de doi ani, dacă reușești? - Da, cunosc, domnule avocat și mă tem de această perioadă... Sub aspect financiar, nu din alt motiv, a adăugat ea observând sprâncenele lui ridicându-se întrebător. Și admiterea în barou... se spune că fără 8-10 mii de euro... - Lasă astea. Dacă vei fi de acord cu condițiile și pretențiile ce ți le voi expune imediat, vei înțelege că nu trebuie să te temi. Vei reuși fără
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
tovarășe profesor? Eu sunt fată de la țară, cunosc bine această lume și nu am chef să le dau „apă la moară” sătencelor. - De acord cu tine. Mai ales că am observat fără să vreau cum soțul șefei tale te privește întrebător. Poate era intrigat să nu fi plecat subit de la petrecere fără să-ți iei la revedere mai ales de la colegii tăi. - Nu el este cel care să-mi facă mie programul și să-mi spună ce să fac. Să stea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
ajuns-o în momentul când a deschis ușa unei altei încăperi, pe care n-o văzusem încă. Am cuprins-o pe după umeri și i-am spus: - Ursula, mă auzi? S-a întors brusc, cu gesturi feline și m-a privit întrebător. - M-ai botezat. Nu-ți mai aduci aminte?, am încercat eu să-i reamintesc cele întâmplate am rostit eu pe nerăsuflate. - A, tu erai?, îmi spuse ea absentă, arătându-mi cu un gest un fotoliu. M-am așezat. Nu mai
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cumulează și duc la pierderea ultimelor vizite planificate în ziua respectivă. În Catedrala din Toledo, ne-a îndemnat să intrăm cu toții într-o cămăruță care conținea tezaurul: - Haideți, că încăpeți cu toții, pentru că sunteți oameni buni. M-am uitat la el, întrebător: - Ce e chestia asta, de ce oamenii buni încap într-un loc strâmt ? A zâmbit și mi-a șoptit: - Pentru că suntem puțini. Închidem toate parantezele și revenim la titlu. Primele cuvinte ale domnului Dan au fost: ”Seniorites e caballeros, senioras e
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
Lui, ci un "Dincolo"iubitor, "o altă iubire", care ne cheamă permanent să progresăm și mai mult și să urcăm tot mai deplin în iubirea și unirea cu El. Este un "Dincolo", în mod paradoxal în adâncul nostru de taină, întrebător al abisului dumnezeiesc, care ne cheamă să transcendem ordinea creată, finită, pentru a ne înălța continuu spre o tot mai autentică iubire și cunoaștere a Lui însuși și a tuturor celor ce există în și prin El. Despre cunoașterea lui
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]