86 matches
-
fiica lor Shan, care tocmai a fugit de acasă după o ceartă cu tatăl ei, pe miliardarul Lan, pe call-girl An, pe Alice, atașatul cultural și pe amantul ei, Shi... Thomas pleacă în căutarea fiicei sale prin labirinturile multiple, suprapuse, întrepătrunse ale acestui furnicar, capitală a simulacrului și a copiei, creuzet efervescent în care milionarii, mafioții, clasa de mijloc și nenumărații săraci își trăiesc fiecare pasiunile, crizele, rătăcirile. Peste toate aceste traficuri, frămîntări sociale și melancolii particulare tronează Lan, misteriosul magnat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pulverizat, din esențe utilizate în principal pentru vopsit sau tăbăcit (poziția nr. 14.04). 2) Lemn tăiat cu ferăstrăul, despicat, retezat, derulat, rabotat, șlefuit, asamblat la capete de exemplu prin îmbinare dințata (procedeu care dă o îmbinare lipită asemănătoare degetelor întrepătrunse, si care consta din asamblarea cap la cap a unor tronsoane mai scurte astfel încât să se obțină o piesă din lemn, având lungimea dorită), sau profilat (pozițiile nr. 44.07 până la 44.09). 3) Plăci aglomerate și panouri similare, panouri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166430_a_167759]
-
puțin semiotică, a mitului (1973, p. 84). Ritul: definiții și tipologiitc "Ritul\: definiții și tipologii" Spre deosebire de mit, conceptul de ritual nu definește o clasă de forme culturale, ci o categorie largă, În care intră numeroase alte clase, uneori distincte, alteori Întrepătrunse. Formele și tipurile de mit sunt diferite, poate eterogene. Dar În clasa miturilor nu pot intra poveștile, legendele, baladele, romanul - chiar dacă acestea implică elemente de conținut (teme ori personaje) sau de formă (tehnici narative) considerate identice sau foarte asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în această aventură, sugerează că totul e doar în mintea lui: lumina, întunericul și orice alt fel de lumi ar mai descoperi. Platon meditează: Poate sunt de jur împrejurul nostru dar nu ne vedem unii pe alții. (p. 121) Tulburătoare ipoteză. Lumi "întrepătrunse" se rotesc în paginile acestei cărți. Trecutul readuce prezentul la viață, prezentul creează și el un trecut în vise. Oare existăm cu adevărat? Platon e total nemulțumit de lume: Vă întreb dacă așa trebuie să trăim. Nu mai pot îndura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființa iubită nu mai e, poemul cade fulgerat, iubirea e o ceață abia perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a fi, ceva care amintește de Byzantium, al lui Yeats, unde trăiesc "flăcări" (ființe după moarte): trec oameni întrepătrunși ca flăcările (să facem deosebirea...) În acest timp de După Modernism, Ackroyd își înalță propria distopie, care înseamnă de fapt să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se schimbase pentru totdeauna. Am avut certitudinea, În acel decembrie Înghețat din Europa Centrală, că istoria postbelică a continentului va trebui rescrisă. Nu doar momentul era propice, ci și locul. Viena anului 1989 era un palimpsest al trecuturilor complicate și Întrepătrunse ale Europei. În primii ani ai secolului XX, Viena era Europa: lăcașul fertil, excentric și autoamăgit al unei culturi și civilizații aflate În pragul apocalipsei. Între cele două războaie, transformată dintr-o glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teren politic a fost populat de o serie de noi categorii de uz public: „privatizarea”, „societatea civilă” sau „democratizarea” (sau „Europa”, care făcea cât toate trei). Dar Iugoslavia era un caz aparte. Tocmai pentru că variile grupuri etnice erau atât de Întrepătrunse (și nu suferiseră genociduri sau transferuri de populație de genul celor care au „purificat” Polonia sau Ungaria cu zeci de ani În urmă), țara oferea oportunități excelente pentru demagogi ca Miloševiæ sau omologul lui croat, Franjo Tudjman. Formând o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai fiindcă un al treilea război În Europa ar fi fost catastrofal și poate chiar fatal nu Înseamnă că era imposibil, cel puțin În primii ani postbelici. Însă la sfârșitul secolului XX elitele și instituțiile Uniunii Europene erau atât de Întrepătrunse și interdependente, Încât conflictul armat, deși nu absolut imposibil, devenise cumva de neconceput. De aceea „Europa” era atât de râvnită de statele aspirante ca Letonia sau Polonia: ca o cale de a scăpa de trecut și poliță de asigurare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tranziției și reconfigurărilor demografice, europenii de astăzi sunt mai numeroși și mai eterogeni ca oricând. Orice descriere a situației lor de ansamblu la Începutul secolului XXI trebuie să constate În primul rând această varietate și să cartografieze contururile și hotarele Întrepătrunse ale identității și experienței europene. Termenul cartografiere este folosit aici cu bună știință. La urma urmei, Europa este un loc. Dar frontierele ei au fost dintotdeauna fluide. Vechile hotare - ale Romei și Bizanțului, ale Sfântului Imperiu Roman și ale Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proiect francez. Ca să Înțelegem cum era Europa la sfârșitul mileniului, e tentant să urmărim, În continuare, diviziunile ei interne, faliile și rupturile - ce reflectă inevitabil istoria modernă a continentului, profund schismatică, și varietatea incontestabilă a comunităților, identităților și istoriilor sale Întrepătrunse. Dar identitatea europenilor și modul lor de viață erau modelate nu numai de ce Îi despărțea, ci și de ce Îi unea - și ei erau acum mai uniți ca oricând. Cea mai bună ilustrare a „uniunii tot mai strânse” În care europenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și simplu o Întoarcere la valorile clasice, atitudine Întâlnită la mulți dintre poeții vremii, printre ei, Lucian Blaga și chiar Ion Barbu. Tema fundamentală a poeziei o constituie timpul, văzut ca o trecere marcată de biografia celor implicați În evenimente, Întrepătrunsă, indiscutabil, de vârstele efemere ale ființei poetului. În același timp, tema conferă strofelor de structură și expresie neoclasica (18 distihuri si trei versuri leitmotivice cu măsura amplă, de 13 silabe), o tonalitate, o muzicalitate solemnă, melancolică, memorabilă. Ceea ce caracterizează poezia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]