279 matches
-
nesecerate în sfîrșit de august, depoul Ciceu racord cu linia 400 Brașov Satu Mare prin Deda. Ora 10,30, Ciceu, în sala de așteptare, soba afumată, dacă nu crăpată, pardoseala umedă de la spălat, frate și soră în dialog, țigănește, ungurește, românește întretăiat, pace, locul pe care l-a creat această instituție este textul, ce să faci altceva, amenajat pentru așteptare în limita lui? În acceleratul Galați Timișoara, în stația Ciceu, burtoșii, mai dizgrațios ca la femei, compartimentele de alături merg la nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
c-am fost uo doamnă cu tine! adică tu ce crezi, că pe mine mă crezi fraieră? nimic! am vrut să te fac om, da' nimic! ești un bandit! în fața mea nu mai stai! navetele de cărbune ștersături pe lună întretăiate, era și locomotivă împingătoare, a doua paranteză în dedublare, ca și în vis, ce e reflectat mai clar, vis cugetarea, ce, te-ai supărat? așa te cert eu, te cert ca o mamă, bine că te-ai supărat, 'ăi! bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui atât de lungă și de zbuciumată. Cu un efort de care nu-l mai credeam în stare, și-a desprins fruntea de gardul nou și mi-a zis întretăiat: Măi nepoati, adî-ni... o lumânari... Acum înțelesesem perfect ce se petrecea. M-am repezit glonț în chiler, de unde m-am întors cu un chibrit și o lumânare pe care le luasem din cotruță. Între timp, bunicul făcuse o mișcare chinuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
clipe să hotărască ce să facă, dacă avea ceva de făcut în ziua aceea. Se rezemă de stâlpul ușii și privi în lung strada principală, puțin animată, a orașului... Deodată tresări, întrucât de undeva, de departe, răzbeau până la ea sunete întretăiate, larmă de glasuri vesele și abia atunci observă în jos pe șosea un autocar din care coborau tineri gălăgioși. Curios i se părea că ei se opriseră tocmai aici unde nu era nimic de văzut. Turiștii se îndepărtară repede de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Îndeplinire agenda legată de independența Taiwanului, În loc să perpetueze actuala poveste conform căreia Taiwanul este o provincie a Chinei comuniste, lucrurile ar fi putut degenera Într-o agresiune militară a Chinei Împotriva Taiwanului. La, momentul respectiv, toată lumea a stat cu răsuflarea Întretăiată. Și ce s-a Întâmplat? Plăcile de bază au Învins patria-mamă (n. trad.: joc de cuvinte În original: motherboard - motherland). Majoritatea alegătorilor taiwanezi au votat Împotriva candidaților partidului de guvernământ, susținător al independenței, asigurându-se că PDP nu va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în gât. O să fii nemaipomenit de frumoasă. Încă nu-mi vine să cred că te măriți pe bune! „Doamna Cleath-Stuart“. — Oo, nu-mi spune așa! face Suze, strâmbând din nas. Parcă vorbești de mama. Dar, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o în viața mea. Costume de călărie, rochii de bal, croieli din anii ’30 se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ia uite-o și pe fata noastră dragă! Becky, scumpa mea, felicitări! — Mersi, zic, cu un zâmbet rușinat. — Vai, ce inel frumos! — Două carate, zice mami imediat. E vechi. Moștenire de familie. — Moștenire de familie! o îngână Janice, cu respirația întretăiată. Vai, Becky! Ia un număr din Modern Bride și oftează, îngândurată. Dar cum o să-ți organizezi nunta, dacă tu ești la New York? — N-are de ce să-și facă nici cea mai mică problemă, spune mami apăsat. Pot foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Peter Jones, caut din priviri o vânzătoare. Și, slavă Cerului, uite că apare una, o femeie drăguță între două vârste, cu ruj roșu și ochelari cu ramă aurie, cu lănțișor. — Prietena mea are nevoie de o ambulanță, spun cu respirația întretăiată. Cred că e bun și un taxi, spune Suze. Mi s-a rupt apa. Așa că trebuie să ajung cât mai repede la spital. — Dumnezeule mare! face femeia. Vino și stai jos, draga mea, și îți chem imediat un taxi... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu poate să cânte decât la patru corzi. Așa că mi-au trimis o listă de melodii pe care pot să le cânte... O, fuck. Într-o secundă sunt în colțul opus al camerei și înșfac telefonul. — Mami! zic cu respirația întretăiată. Bună! Auzi, te superi dacă te sun eu mai încolo? Am puțină treabă acum. Dar, scumpa mea, trebuie neapărat să-mi aprobi lista de melodii! Îți trimit un fax? — Da. OK, da. E foarte bine. Trântesc receptorul și mă întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare. Și, în același timp, știind precis că e. N-o zăresc nicăieri. În cele din urmă, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
globală asupra vieții (care dictează adesea un regim al ingenioaselor limitări lăuntrice). Înțelepciunea, cu caracterul ei întârzietor, este intim adecvată prudenței reflexive artistice și contribuie hotărâtor la implicarea ocolitoare specifică parcursului creator. În lumina ei, reflexia imprimă cogniției o cadență întretăiată, care alternează lumina ordonatoare cu fermentul echivocității unei simțiri principial constitutive actului artistic, legând în această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar" al prințului tuberculos spații paradoxale, impregnate de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fapt divers). Crima poate fi și rezultatul egoismului exacerbat, care alunecă spre demență (Înainte de proces). În zona interferenței dintre realitate și delirul morbid se plasează și Maria Boul, narațiune dezvoltată într-o compoziție de notabil rafinament al analizei psihologice; planurile întretăiate țin aici de grotesc, înțeles ca amplificare necontrolată a sensibilității primare închise într-o existență tragică. În anii de după cel de al doilea război mondial, scriitoarea a lucrat la un roman proiectat în trei părți, Soarele negru. Fragmente din roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
scăpare). A intrat în amfiteatru, înconjurat de elevii mai mari, într-o furtună de aplauze de un entuziasm atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu omagiat doar ca om... am fost aplaudat ca artist... voi sunteți primii și mă bucură că se întâmplă în acest oraș al vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la un enorm bal mascat, fiecare înșelându-și partenerii cu o mască? Fals joc de-a viata, de-a realitatea?... Pe lângă mașină zburătăcesc, în direcții întretăiate, o mulțime de coțofene. Niciodată nu au fost atâtea coțofene în părțile noastre. Sunt păsări hoațe, li s-a dus numele și în opere clasice, sunt "un soi rău" al neamului păsăresc. Anunță pagube și nenorociri. Sunt nefaste. Aduc ghinion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște bine îngrijită, gata să-nflorească, pe care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te afli sub o cascadă uriașă, iar stropii mari și reci vin peste tine și-ți inundă sufletul de plăcere. Clipele erau tăcute, dar renunțară și unul și altul a se mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a tăiat curentul blocului; ce[lă]lalt e tăiat de 3 zile și Mangalia și-a scos umilele opaițe; am tresărit și a început inima să-mi bată ca pentru cataclisme. De altminteri, de vreo 4 zile dorm prost, somn întretăiat de vise, la sfârșitul cărora realizez (sic) câteodată să te găsesc concret, în vreun crâmpei. E 9½; am luat cafeaua cu André - la urmă a apărut și Irena - la Muedin. Cunoști amestecul din zilele cenușii. Cei care doresc totuși să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul lirismului de acum al lui C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând suflul puternic și protestatar al poemelor de debut într-o respirație poetică sacadată, întretăiată, ce urmează urcușurile și coborâșurile unei suferințe mereu prezente: „Clepsidre ori perle risipite pe lac, / stelele-n cer. Broaștele tac. / Ninge peste adâncurile lumii cu seri. / E ca și când luna și copiii / ar fi plecat din oraș pentru totdeauna. Ninge cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
trăiască atmosfera ei tihnită, ca în vremurile de demult. Dar pentru a fi adusă cât mai aproape de casa copilăriei lui Eminescu, aceasta avea nevoie de câteva modificări. În primul rând, se impunea acoperirea casetelor plafonului compus din grinzi de stejar întretăiate și îmbinate, cu totul în afara spiritului casei inițiale și în afara oricărei tradiții locale. În al doilea rând, pentru a o apropia de vechea sa imagine, trebuia scos parchetul de stejar din tot interiorul casei, care făcea notă discordantă cu dușumeaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca-n lăicer genunchiul ca o ușă mă umple de răcoare și sângele-n desfaceri se reazimă de cer... Jocul dintre simultaneismul pluriperspectivic, deschis spre panorama vieții moderne, în care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, și variațiunile pe câte o singură temă se conjugă în chip și mai evident îndeosebi în Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora când englezii o aplaudă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E în poetica sa o abundență de elemente atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în palton o bucățică de noapte pragheză, pâclos-noroioasă, fumuriu-încețoșată, cu podul acela când depărtat, când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate tolstoiană, care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
titluri aproape medievale, precum Istoria întortocheatei însoțiri dintre un bărbat și marea lui, își fac loc printre versuri și desene. Preocupat de un anume fel de "umplere" a spațiului, volumul este bine completat de ilustrațiile făcute de Carmen Cretzu-Iacob, curbe întretăiate, închizînd volume goale, sau calote mari de aer. O tristețe abil reținută, o veselie de mascaradă, o oarece pasiune de-a vorbi "formalizat", în speranța că haosul se poate "ordona" așa, toate cîte puțin și la un loc fac din
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
îi fură autobuzul, prieteni care se lovesc și se omoară, un bărbat ucis cînd își recîștiga iubirea, un băiat lapidat pentru că fugea printre mașini de la care se furase benzină, fiecare episod din Bure Baruta atinge paroxismul. Tot pe sistemul povestirilor întretăiate, dar în cheie comică, e construit și filmul ceh Knoflikori (un fel de, Năsturarii) de Petr Zelenka, recompensat la Salonic cu "Alexandru de Argint" și cu premiul pentru scenariu; un scenariu care a oferit festivalului, avînd în vedere timpul ploios
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]