275 matches
-
rațională (DSM-IV-TR). Adulții și copiii mai mari sunt conștienți de lipsa ei de fundament, dar la copiii foarte mici nu este întotdeauna cazul. Adesea, obiectul sau evenimentul temut este evitat, expunerea la el putând produce reacții fizice precum amețeala, respirația întretăiată, creșterea ritmului cardiac și chiar leșinul. Frica aceasta se dezvoltă în jurul anticipării unei posibile răniri (de exemplu, frica de câini este frica de a nu fi mușcat). Reacțiile de puternică anxietate se accentuează pe măsură ce copilul se apropie de obiectul temut
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Atacurile de panică pot fi generate de o teamă intensă, copleșitoare și ireprimabilă care acaparează gândurile, sentimentele și senzațiile persoanei și sunt bruște și acute, durând în jur de 10 minute. Cum simptomele pot fi somatice (palpitații, transpirație, tremurat, respirație întretăiată, senzația individului că se sufocă sau moare, dureri toracice, amețeală), la adulți, atacurile de panică sunt frecvent confundate cu o criză cardiacă. Din punct de vedere cognitiv, poate apărea teama de pierdere a controlului, depersonalizarea sau senzația de pierdere a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aceasta se transmite de la părinte la copil (Last și colab., 1991). Kearney, Albano, Eisen, Allan și Barlow (1997) au constatat că, la minorii cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani, cele mai frecvent întâlnite simptome sunt greața, palpitațiile, respirația întretăiată, frisoanele și senzația de frig sau cald extrem. În plus, la aceștia, probabilitatea manifestării simptomelor de depresie și a unei sensibilități accentuate la anxietate este mai mare. Prevalență În eșantioanele studiate, prevalența tulburării de panică constatată în cursul vieții poate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și marile preocupări domestice, dar și o mereu reînviată vibrație de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii mereu întretăiate și expunând lectorului ipostaze ale dezrădăcinării acceptate în speranța unei ieșiri din cenușiul monocord al anonimatului. Învățătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a zece ani din viața foștilor normaliști. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde și
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
energia călătorește către coloana vertebrală, Împletitura celtică este zugrăvită sub forma unei serii de opturi, care Înconjoară de șapte ori torsul. Însă acest model poate fi găsit În tot corpul, deasupra vîrfului capului, al feței, trunchiului, picioarelor și tălpilor. Energiile Întretăiate se tot Îngustează pînă ce se Împletesc În modelul primordial de la nivelul celular. De fapt, o singură linie de ADN, cu helixul ei În formă de spirală dublă, poate reprezenta prototipul Împletiturii celtice ca sistem energetic. Mă simt umilă atunci
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
siguranță acolo. O să-l distrug imediat ce ajung acasă. CÎnd Luke o să fie ocupat cu altceva. Coborîm cu liftul la parter, unde se află raionul de Accesorii. — Închidem... Începe șefa raionului, pînă cînd vede că sîntem noi. — Scuze, zic cu respirația Întretăiată, În timp ce Danny a și pornit spre un stand cu eșarfe de multe feluri, inclusiv boa. Nu stăm mult. Întîmplarea face că e un moment cheie pentru istoria modei... — Poftim, zice Danny, Împodobindu-mă cu o ghirlandă din pene colorate boa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
simt ca și cum Întregul meu corp conlucrează În armonie, ca și cum asta a fost destinat să facă tot acest timp. — Ți-ai pregătit bagajul? spune Martha, privindu-mă alarmată. Nu trebuia să ai o geantă pregătită? Am o valiză, spun cu respirația Întretăiată. — Bine, spune Luke, băgîndu-și telefonul În buzunar. Hai s-o luăm. Repede. Unde e? Și foile tale de observație. — SÎnt... nu mai pot continua. SÎnt toate acasă. La noi acasă. — Îhm... sînt În dormitor. LÎngă masa de toaletă. Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
fapt divers). Crima poate fi și rezultatul egoismului exacerbat, care alunecă spre demență (Înainte de proces). În zona interferenței dintre realitate și delirul morbid se plasează și Maria Boul, narațiune dezvoltată într-o compoziție de notabil rafinament al analizei psihologice; planurile întretăiate țin aici de grotesc, înțeles ca amplificare necontrolată a sensibilității primare închise într-o existență tragică. În anii de după cel de al doilea război mondial, scriitoarea a lucrat la un roman proiectat în trei părți, Soarele negru. Fragmente din roman
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
despre banii destinați echipării clasei. Dacă nu-ți convine cum arată clasa și cum se desfășoară orele, mută-te în alt liceu, nenorocitule! Plecă la fel cum a intrat, ca o furtună, lăsând în urma sa colectivul unei clasei cu respirația întretăiată și corpul fără viață a unui elev care avuse cele mai bune rezultate la învățătură din toată școala și, implicit, din toată Uniunea. Păream statui în jurul mormântului unui erou. Parcă și timpul își încetinise curgerea pentru a-l plânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și o privește în ochi: — Ce se întâmplă, iubită soție? — Mă tem pentru viața ta, pentru viața noastră, rostește ea ștergându-și lacrimile cu grijă, ca nu cumva să întindă cenușa cu care își accentuează sprâncenele chelbe. Șoptește cu vocea întretăiată. — Ca una care împărtășesc deopotrivă cu tine și binele, și răul de aproape jumătate de secol... Și ca una care își face drum cu coatele către conducerea statului, atât timp cât trăiesc eu, și speră că va putea face la fel sub
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund cu canoanele religioase. Fetița geme întretăiat. N-are nici o vină, biata de ea. A fost sacrificată pe altarul orgoliului unei familii de parveniți. Închide ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți face dovada că te-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iubești. Vipsania se crispează și, fără să vrea, își înfige unghiile în mâna care o mângâie. — Dacă n ar fi Asinia, murmură cu ură în glas, de mult mi-aș fi pus capăt zilelor, ca să scap de acest coșmar. Sughite întretăiat. Nimeni nu o crede, pentru că nimănui nu-i dă prin cap cât de înfiorător este să fii spionat tot timpul. Să ți simți sentimentele interogate, privirile observate, să ți se numere până și bătăile inimii. Să-ți fie interceptate scrisorile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asinius Gallus înalță din sprâncene a mirare. Scribonius Libo explică: — Tata le-a scris numele în cerc, așa că nu s-a putut cu noaște ordinea eliberării. Se îneacă. Tușește de-i ies ochii din cap. Într-un târziu ros tește întretăiat: — Mi-am dat toată osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se că într-o bună zi și ea va fi îndeajuns de slabă pentru a li se alătura. Și apoi îi vede. Ben și Sam, stând pe canapeaua din spate, iar Jemima îngheață, gura i se deschide într-o răsuflare întretăiată. Ben și Sam se înțeleg la fel de grozav pe cât pot s-o facă două persoane care nu au altceva în comun decât atracția reciprocă. Sam flirtează fără rușine, iar Ben se simte bine lângă o femeie superbă care flirtează cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tale. Am să-l țin pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o auzi? Fără să mai aștepte răspuns, Sorina începu: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol”... Toată lumea ascultă cu respirația întretăiată. Așteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele. Aici vor veni în șirag să se-adape Una câte una căprioarele”... Ochii ursulețului și ai pisicuței, ai cămilei și ai crocodilului, ai oiței și ai iepurașului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
recitească - cele două rânduri scrise spre amintire pe spatele pânzei, și semnătura citeață (ușor orgolioasă), care le încheia. „Ce om!” își spunea dar nu se știe exact ce gândea, pentru că amesteca în memorie amintiri informe, gesturi, rămase pe jumătate, vorbiri întretăiate și, peste toate, părând a le domina, tăcerea ambiguă a tânărului bărbat, în ochii căruia nu putuse desluși nimic precis. Auzea vocea lui peste întâmplările vieții, despre care povestea râzând, aducându-le în lumină ca-ntr-un bâlci al deșertăciunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce putea să facă? Ceva mai tare decât frica și decât cunoștința limpede a greșalei, focul tinereții, îi năvălise în toată ființa, și cu ochii închiși se lăsa ca-ntr-o prăpastie. Și pentru mine erau surprinderi mari vorbele ei întretăiate, întunecate, sfioase, cu care-mi spunea acestea și mă făcea să înțeleg că n-aștepta nimic de la mine. Într-un rând, în zori, în ascunzișul pădurii de trestii și verdeață, îmi zise cu glas tulburat: Taica poate să și afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum ar fi îngânat o veche melopee a deșertului: — Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirea lor viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul Gupta, informându-l pe scurt pe perceptorul districtual. Refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]