90 matches
-
era totală undeva, foarte vag, dar și foarte tenace, era întreținută și speranța unui dincolo. Un sfârșit al unei situații atroce era totuși, uneori, imaginat într-un fel sau altul. De unde concluzia: Trebuie rezistat în vederea acelui moment (Gabriel Liiceanu). Sfârșit întrevăzut, de fapt, mai mult în spirit mesianic, milenarist, decât rațional și motivat de fapte, este adevărat, dar a cărui speranță (oricât de obscură, latentă, ocultă) n-a fost părăsită niciodată. Din acest punct de vedere, se poate deci vorbi, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
direcție am privi, relația pare deci viciată și impură, imposibilă în orice caz în forme riguroase și intransigente. Aceasta ar fi, în linii mari, influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Iată, de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
defenomenalizării, cu referire la imaginile prefigurative ale inaparentului, imagini in nuce - infratexuale - pe care le numim imageme sau imagini poetale. Iar faptul că ceea ce face vizibilă rostirea poetică transpare în chipul imaginii drept ireal arată cealaltă față a realității, ascunsul întrevăzut dar niciodată de față. Un real nefamiliar intuit în imaginea inaparentului însuși ca trecere spre început, ca întoarcere spre înăuntru, acolo unde totul se face și se preface, se întoarce pe dos, e în același timp prefigurare și transfigurare. Prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui alt început: "Și totuși nu te teme, căci mâine ne vin iarăș -/ Dar gustă clipa-n care un Dumnezeu creează/ Din fiece lumină o stea ce-a tremurat/ De dorul fără margini al cerului tovarăș". Semn nevăzut și totuși întrevăzut, precum un astru ieșit din dezastru, al creației - divine sau poetice - care luminează intervalul ce leagă dispariția de apariție, invizibilul de adâncul unui vizibil nebănuit. Începutul e lumina; dispariția e transparența. Ce rezultă din ecuația acestei stranii creații? Dacă orizontul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tânguindu-se cerșetorește// Iar noi suntem ecou-acestui vaier"44. Căci nevăzutul e ceea ce este ca și cum n-ar fi, ființarea posibilă căzută în stăpânirea ființei; acum, imaginea aduce la vedere prezența dominantă, orbitoare a realului, și nu infrarealitatea transparentă a accesului întrevăzut. Ceea ce este cu adevărat nu mai apare, se resoarbe în imaginea aparenței care aduce la vedere realul redus la limita realizării sale finale. Dar "dacă n-ar fi într-adevăr ceea ce este,/ ci doar ar apărea,/ Ființa/ s-ar scurge
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care ea se vede și se spune: primitoare și zămislitoare, lumea unei neîncetate geneze, a unui nesfârșit reînceput. Lume în mișcare, în facere, în actul lumirii, al creșterii spre ființă, precum imaginile care arată seninul translucid, transparența celor prevăzute și întrevăzute 21, liniștea solidă, sonoră, în care cuvintele vibrează ca într-o diafană cutie de rezonanță. Fluviul vorbelor de aur este imaginea care ilustrează poate cel mai fericit dublul orizont al facerii, în cuvânt și în lumină, în cuvântul care luminează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființei destituite de vreun orizont. Acesta e începutul: absolutul inaparent, imaginea aurorală a unui interval posibil. În el se intră în trecere, nezăbovind decât în umbra urmei, în numele unui sălaș de neștiut 36. Intervalul deschide vederea întrucât el e Deschisul întrevăzut, interfața unui revers. Nu surprinde, prin urmare, imaginea inversă a eclipsării rosturilor mundane, înclinarea perspectivei înspre pragul de jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
etc." Rămâne de văzut ce va deveni, în materie de creativitate, globalizarea... Sigur e însă că personalitățile puternice nu se afiliază curentelor, ci le domină. Altfel spus, individualitățile accentuate nu vor să știe nici de plutoane, nici de batalioane! De întrevăzut e că, peste mai puțin de un veac, compartimentările pe decenii, în vogă astăzi, nu vor mai avea nici un fel de audiență. A.B.Cum considerați oscilațiile criticii în cazul estimării unor opere performante, privite însă în contratimp?! Fenomen verificat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum ar spune Beckett, „întrevăzute“) în adevărul lor. O atenție prin care viitorul invadează spațiul opac al prezentului, provocând premoniții și viziuni. De acest fel de atenție a avut parte Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. A știut din primul moment că plecarea Monicăi o lăsa singură pentru tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
le dă aspectul unor prelucrări. Ț. amplifică morala, trecând în ea ecouri ale frământărilor timpului: disputele teologice sterile sunt puse față în față cu necesitatea armoniei între popoare (Șoarecii și clopotele), unirea provinciilor românești într-o „măreață nație daco-română” este întrevăzută ca rezultat al luminării păturii de jos (Muierea și găina); portrete satirice de prelați obtuzi ori de renegați intră în Șarpele și pila, Privighetoarea și vulturele. Limba este populară, totuși fraza se mișcă greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
treia ipotetică lectură. Nu îl citim pe Cranach în oglindă, nu-l citim "moral" și nu-l citim "ca-n scrierea ebraică". De altfel, Paradisul nu poate fi logic. Paradisul, pur și simplu, este. Există, spre a fi pierdut. Mereu întrevăzut, mereu ratat. De e să fie în vreun fel, e circular. Veșnic pierdut și, cîteodată, pe durate scurte și mai mult în amintire, regăsit. În tabloul Bătrînului Cranach, s-ar părea că Paradisul e și în zig-zag și labirintic și
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
urmă însă, în afara numărului special din Euresis și al unor intervenții răzlețe (de reținut neapărat și contribuțiile lui Ion Simuț), problema canonului și a canonizării nu și-a creat un dosar realmente serios. Cu adevărat, nici una din cele două tabere întrevăzute, să le zicem, conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist, nici multiculturalii postmoderni nu au un text solid, clar și tranșant. Canonic. Și unii și alții (atâția câți sunt
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Harris publică în 1938 o lucrare experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing. Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „"Tratatul de neuroendocrinologie"” în 1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiză era încă controversată. Alte
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
iraniene, inclusiv un Boeing 737, în timp ce pasagerii coborau din el pe Aeroportul Internațional Shiraz. În ciuda stării de beligeranță, ambele țări au menținut relațiile diplomatice împreună cu ambasadele respective, până pe la mijlocul anului 1987. Odată cu escaladarea conflictului militar, liderii religioși iranieni au avut întrevăzut o oportunitate de consolidare a regimului teocratic, de a întări coeziunea poporului iranian, concomitent cu posibilitatea de a scăpa de orice opoziție internă. Războiul a fost desemnat ca Război impus ( Jang-e Tahmīlī ) sau ca Apărarea Sfântă (Defă'-e Moqaddas). Direcția
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]