218 matches
-
Președintele-Director General comandă, din fondurile instituției, aparate de supraveghere a personalului, a început să le plaseze în ascensoare, le cere pretutindeni, în birouri, - Big Brother întîrziat, gata să cheltuie nesăbuit, pentru hăituială polițistă, într-un edificiu unde ambianța se degradează întristător, unde arhitectura arată jerpelit și tot mai penibil. Ba chiar, plăcere tentaculară, cei vizați de atenția pizmașă a prezidentului se trezesc și cu urmăritori în preajma propriei locuințe, cîte trei pe parcursul a două sute de metri, oameni din Radio care salută și
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
de putere nesatisfă- cută generează un resentiment care, în primul rând și în legăturile noastre cu lumea, se traduce printrun complex de inferioritate, voința de puritate de asemenea nepotolită dă naștere altuia, a cărui expresie, în raport cu noi înșine, devine un întristător complex de vinovăție. - Tendința de a avea, tot în legăturile noastre cu lumea, un complex de inferioritate este în general sadică; pe când cea a complexului de vinovăție, care se manifestă mai întâi și mai ales față de noi, este curat masochistă
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o viață de artizanat, un decor de-o minuție orientală, sunt duse de o apă mică. Nu le distruge, dar nici nu le imprimă
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
se relevă și aici, în atâtea comentarii inteligente personale pentru a-ți imputa faptul că negi într-un fel, ca și N. Manolescu, în atât de „infidelul" său articol Arghezi, poet nereligios 4 (care îi denotă limitele într-un chip întristător), tocmai ce este esențial la Arghezi: structura de mistic, cu obsesia permanentă a divinității, chiar dacă uneori în forme de-a dreptul contradictorii. Eugen Simion avea pe deplină dreptate, declarându-l cândva „un Toma Necredinciosul, existențialist", iar Alexandru George considerân-du-i experiența
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
mai mic e înghițit, în direct, de un clănțău mai mare. În loc să construiască împreună o idee, o emoție, orice, ,partenerii" de conversație se nutresc, cel mai adesea, dintr-o reciprocă și totală contestație; sau dintr-o surzenie intelectuală și mai întristătoare. Proliferarea panglicarilor de cuvinte în sfera politică, mediatică și culturală se datorează, cred, și acestui timpan colectiv stricat, prin care trec numai sunetele ascuțite, nu și cele grave. Ceea ce frapa la Tita Chiper era curiozitatea proaspătă, netrucată cu care își
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Măgulitor - aș zice." Relațiile cu propriul Jurnal nu sunt, de altfel, totdeauna tandre. La fine de an, diaristul notează, pradă a unui sentiment al neantului: ,Jurnalul cu care cochetez de trei decenii a devenit asemeni unei târfe ajunse la vârsta întristătoarelor bilanțuri, care așteaptă încă logodnicul predestinat ce n-o să mai apară niciodată. Să abandonez, să mai continui?" Cel de al optulea volum ne va oferi răspunsul... Mai degrabă spectator decât erou al anilor ce se înșiruie, diaristul face, în fine
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
ani în urmă, nu mai are în prezent aceeași prospețime. Dacă, în general solistele și ansamblul de fete se prezintă la un nivel onorabil, în ceea ce-i privește pe dansatorii bărbați, nivelul lor, cu puține excepții, este de-a dreptul întristător. Mă refer în special la grupul toreadorilor și la interpretul lui Espado, Marius Dura, care, pur și simplu, nu avea ce să caute pe scenă, în acest rol. Și mai este ceva ce s-a infiltrat subtil în sufletele tuturor
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
Recunoaștem imediat profilul psihologic, moral și comportamental al protagonistului din primul roman: un personaj abulic și ridicol, trăindu-și aiurea viața, ghidat parcă numai de dorința de a se da în spectacol. Latura aceasta inferior-spectaculară, de show ieftin, de circ întristător, este exploatată masiv în romanul de față, structurat (cum bine observă prefațatorul) ca o parodie a scenariului tragediei clasice. Într-o unitate de timp dată și într-un spațiu restrâns, autorul își plasează eroii într-un ,conflict" predictibil, făcându-i
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
merita strînse în volum, dar mai ales un umorist de primă mînă, care lumina pur și simplu, prin hazul lui natural toate locurile prin care trecea". Iar moartea celor care ne-au făcut să rîdem este una dintre cele mai întristătoare. Un rîs mai puțin în lume. Rîsul lui Dan Goanță. Eliade și Drieu la Rochelle În numărul pe octombrie al Ideilor în dialog, Ion Vianu reproduce o scrisoare pe care Constantin Noica o scrisese lui Tudor Vianu de la Cîmpulung în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
și că, artisticește vorbind, publicul este, mai jos de un punct, ineducabil: Conștiința spectacolului artistic e inexistentă pentru cea mai mare parte a păturii noastre muncitorești. Cîrciuma, în cazuri fericite, îi oferă - odată cu otrava alcoolului - divertismentul tragic al cupletului cîntat întristător de comic de un slăbănog care: ziua e bărbier la Obor iar seara artist într'o cîrciumă de pe șoseaua Măgurele. Pe de altă parte, cinematograful îi oferă spectacolul senzațional, singurul în stare să facă să vibreze coarda anchilozată a sensibilității
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
vitupera contra bolșevismului, care "vrea să ne aducă spre epoca troglodită, spre zarea neagră și bestială de unde am pornit." Când însă "uraganul siberian", cum îl numea, se apropie de Nistru, prevestind înfrângerea sigură a Germaniei naziste, scriitorul alunecă spre un întristător conjuncturalism, explicabil, să zicem și prin slăbiciunea omenească a fricii. Bolșevicilor, pe care îi anatemizase, le recunoaște acum - stupoare! - un rol de mărinimoși salvatori, veniți să ne... "igenizeze țara". La 30 august 1944 îi salută pe foștii "tâlhari sovietici" ca
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
o aduc în prim-plan, cu intenția de-a disimula derapajul etic-estetic, sau cum s-a zis, cu un termen persiflat de noii oportuniști, estetic. Două aspecte ale acestei abordări ne-ar putea părea amuzante dacă n-ar fi și întristătoare. Mai întîi, ni se sugerează că, deoarece ar exista o paralelă între contestarea compromisului de stînga și a celui de dreapta ar fi recomandabil să... lăsăm lucrurile în pace. Iată ce scrie un eseist în vogă: ,Cu cît o să vorbim
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
XXI. Desigur, taximetriștii pot fi considerați oriunde în lume „termometre pentru societate”, având posibilitatea să treacă zilnic pe toate drumurile realității, iar cititorul român va avea uneori impresia că recunoaște situații prin care a trecut el însuși. Bancuri și momente întristătoare, aluzii politice, lupta cu poluarea, aglomerația, falsul („în Egipt, să falsifici ceva e la fel de ușor ca și cum ai bea ceai”), contrabanda etc. Autorul se declară marcat de poeții clasici arabi (mai ales Abu-l ‘Ala al-Ma‘arri și al-Mutanabbi) ceea ce se
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
și popularizarea nemaipomenitei teorii de obținere a aurului din murdăria umană, fiindcă „Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin... Ori rahatul e ceva omenesc...!”, gândea fericitul și norocosul căutător prin gunoaie. Ironia și autoironia sunt de-a dreptul întristătoare, în acest caz, dragi cititori .Puteți desluși în această parabolă ideea că noi, românii, proprietarii bogățiilor de la ROȘIA MONTANĂ, am dat aurul și platina unor străini, care ne-au dat în schimb un mare ...rahat! Iar noi,căutând prin gunoaie
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
emanciparea ar fi câștigat o adeptă coerentă etcaetera etcaetera. Nimic, vai, din toate acestea; doar stuful, mirosul de nămol, droaia de copii și bărbatul ursuz și cărpănos care săptămânal îi trăgea câte o mamă de bătaie soră cu moartea. Situația întristătoare în care am găsit-o nu ne va împiedica să o numim „Doamna Știucî”, pentru că uriașele ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sibilei, pe frunze, pe care chiar și o adiere ușoară de vânt izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp și de baltă, a putut constata că
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează identitatea, similitudinile trebuie înregistrate cu grijă. Încurajatoare sau întristătoare în privința destinului unic, ele sunt argumente în privința românismului, așa cum îl analiza realist Constantin Rădulescu Motru: fără edulcorări patriotarde și fără nici o agresivitate la adresa altora, fără tendințe expansioniste ci tocmai ca o circumscriere a locului meritat și istoric și geografic dar
SIMILITUDINI, SINCRONISME SAU SINARHIA ACELORAŞI NĂRAVURI? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367808_a_369137]
-
și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează identitatea, similitudinile trebuie înregistrate cu grijă. Încurajatoare sau întristătoare în privința destinului unic, ele sunt argumente în privința românismului, așa cum îl analiza realist Constantin Rădulescu Motru: fără edulcorări patriotarde și fără nici o agresivitate la adresa altora, fără tendințe expansioniste ci tocmai ca o circumscriere a locului meritat și istoric și geografic dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează identitatea, similitudinile trebuie înregistrate cu grijă. Încurajatoare sau întristătoare în privința destinului unic, ele sunt argumente în privința românismului, așa cum îl analiza realist Constantin Rădulescu Motru: fără edulcorări patriotarde și fără nici o agresivitate la adresa altora, fără tendințe expansioniste ci tocmai ca o circumscriere a locului meritat și istoric și geografic dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
multe) decât s-ar părea. Tacit, din penumbrele-i semnificative, textul ne avertizează că perspectiva drumului spre tainele sale e vastă. Deocamdată, însă, reținem doar că, împreună, personaje și evenimente construiesc un carusel amețitor, hilariant și, în cele din urmă, întristător, disforic. La acest nivel, acționează, așa-zicând, ironia, deriziunea, sarcasmul: Colegiul Mediu Tehnic, cu toate ale lui, e o lume sancționată prin satiră, prin zâmbet, prin hohote de râs - care, trebuie spus, nu sunt rele, nimicitoare, ci pline (ori, măcar
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
în descursul istoriei noastre, în etapa interbelică, democrația învinsese și se instalase definitiv - subliniază analistul. După al doilea război mondial, literatura română devine unealtă de propagandă a partidului comunist, se produc epurări masive de autori și opere, democrația intră întrun întristător con de umbră. Momentul intrării trupelor „eliberatoare” rusești în țară și apoi neinspirata reformă a învățământului, înfăptuită la ordin și după model sovietic, în vara anului 1948, au condus la gâtuirea democrației. Faptul a fost posibil și datorită unor intelectuali
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
și adânc, ca trilul unei păsări pe un ram Ce-așteaptă-un strop de apă să vină dintr-un nor. Mai știu, că mi-am vândut visarea unei triste amăgiri Pentru un pumn de stele, ce luminează viața-mi dintr-odat, O, ce întristător comerț, ce neștiință și câte prăbușiri Pentru-o iubire la capătul de lume ce doar m-a întristat! Și prin rotirea firii nepotrivite-s și acele nevinovate de la ceas Când vezi la noi un soare arzător acolo-i iarași noapte
LA CAPATUL DE LUME de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358491_a_359820]
-
decembrie anul 1989 se închide “paranteza” comunistă, deschisă în anul 1945 de ocupantul sovietic, și se reintră pe făgașul dezvoltării firești a societății românești. Veți fi de acord - sper - că, la cea mai sumară comparație, perioada postdecembristă apare cu o întristătoare sărăcie de rezultate. Suntem liberi, este adevărat, dar a progresat în vreo direcție România? Sunt, astăzi, românii mai fericiți? Există un mare ideal național care să-i mobilizeze pe români? În raport cu perioada anilor 1859-1878 și 1918-1938, ultimii 22 de ani
INTERVIU CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359453_a_360782]
-
instanțe: românii din Ardeal și de pretutindeni. Lor, artista le este, de o viață, comeseană. Pentru ei cântecul Lucreției Ciobanu însoțește pâinea și vinul prânzului cel de toate zilele, ca și gândurile și trăirile sufletești, bune sau rele, bucuroase sau întristătoare! În timpul lucrului meu la cartea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac” a rămas nefinalizat textul dedicat „crăiesei munților”, Lucreția Ciobanu, ce urma să fie integrat în această carte. Miercuri, 30 septembrie 2015, însă, cântăreața cu ceresc glas și-a sfârșit
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]