4,779 matches
-
toate direcțile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau niște dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară așa mult timp, rătăcindu-se în aer și întunecând locurile pe unde treceau. Cine ar fi văzut acele umbre, sigur s-ar fi speriat, dar cum era iarna și toată lumea era în casă, ele zburau nestingherite, fără să fie văzute de cineva. La un moment dat, una din umbre
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să fie văzute de cineva. La un moment dat, una din umbre se opri și începu să se învârtă pe loc. În acel moment părea un nor mare de fum. Văzând-o, celelalte umbre îi urmară exemplul. Oprirea lor bruscă întunecă cerul. Pur și simplu, parcă seara s-ar fi grăbit înainte de vreme și ar fi învelit ziua în pătura ei. Dar umbra care se oprise prima în loc, se enervă din cauza faptului că se făcuse întuneric și nu mai zărea nimic
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
dădea noroc cu Mitru, apoi cum îl îmbrățișa cu drag. În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această temă, cei doi n-au observant că în cameră și afară se întunecase. -Costică! Aprinde lampa! Nu vezi că nu ne mai vedem? -Lasă măi Mărine, mai bine mergem la cârciuma lui Bălosul! Facem economie de fotoghin, cum zic oșenii. -Ce vorbești, Costică!? De unde ști că zic la gaz, așa cum ai zis!? -Păi
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Varcolacii_povestire_de_alf_al_florin_tene_1361604569.html [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Varcolacii_povestire_de_alf_al_florin_tene_1361604569.html [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
a doua casă. Îl cunoșteau toți, îi zâmbeau, îl încurajau și venea mereu cu brațele încărcate de daruri. Cu Ionuț de mână, Laura și Gabi formau un cuplu minunat, erau fericiți, zâmbeau mereu și niciun nor nu părea că le întunecă această fericire. Mulți întorceau capul după ei și ar fi pus pariu că sunt o familie minunată, reușită, cu un înger de copil binecuvântată. Au peregrinat peste tot, Ionuț era neobosit în a găsi locuri unde să se desfășoare și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462728212.html [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
meditând așezat la geamul unui vagon priveam pasagerii ce urcau în tren, după un timp se auzi șuieratul trenului apoi acel zgomot specific momentului când trenul se pune în mișcare și în sfârșit trenul porni din gară. Între timp se întunecase ieșiseră stelele ce străluceau pe cerul de primăvară, iar eu priveam orașul luminat de electricitate de care mă îndepărtăm, gândindu-mă câte vieți de oameni se desfășoară în București oare câte din ele sunt fericite sau poate unele umbrițe adânc
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
flămândă... Să-ți râdă-n suflet ghioceii Cu floarea sfântă și plăpândă! Înmugurește-n mine zborul Din Rugăciunea ta înaltă, Dezleagă-mi de îngheț izvorul Și-n DOR să curgem laolaltă!... DUMINICA DIN OCHI Privește-mă în ochi până se întunecă Vederea! Nu-mi spune încă, ce vezi dincolo de ea... COTROPIT DE LUMINĂ Mă simt cotropit de lumină, Libertate e numele meu, Această robie divină Aș vrea să dureze mereu! Gândul miroase a Cer, Cine îl miruie-acum? Doamne, atât îți mai
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Elegii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
În facultate am avut un coleg înalt, subțire, cu o figură întunecată de cioclu. Nu era sociabil și avea rareori intervenții la cursuri și seminarii. Într-o zi, am plecat concomitent spre casă și am intrat în vorbă. Nu-mi aduc bine aminte cum, dar am ajuns foarte repede la o discuție
„Străinii ticăloși împreună cu românii trădători uneltesc împotriva poporului român”. Ideile fasciste din campania electorală românească by https://republica.ro/zstrainii-ticalosi-impreuna-cu-romanii-tradatori-uneltesc-impotriva-poporului-roman-ideile-fasciste-din [Corola-blog/BlogPost/337721_a_339050]
-
brațe, umezeala sărutărilor. Mai târziu, când poamele se copseseră suficient, ea plecase, iar Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea trupului. Lacrimile îi porniră șuvoaie, singure. Nopțile la stână, cerul e limpede, plin cu stele strălucitoare, care par să fie gata să-ți sară în poală. Stelele nu se sting niciodată! De-
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această temă, cei doi n-au observant că în cameră și afară se întunecase. -Costică! Aprinde lampa! Nu vezi că nu ne mai vedem? -Lasă măi Mărine, mai bine mergem la cârciuma lui Bălosul! Facem economie de fotoghin, cum zic oșenii. -Ce vorbești, Costică!? De unde ști că zic la gaz, așa cum ai zis!? -Păi
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Varcolacii_povestire_de_alf_al_florin_tene_1361604914.html [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Varcolacii_povestire_de_alf_al_florin_tene_1361604914.html [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
de viață fete, gospodine... lume... Iar cămările așteaptă ca să facă iarăși plinul. Roada-n vie este coaptă. Fum, pastramă, must, dar vinul ?! Ne oferă bogăție, tot ce trebuie în casă. Toamnă, mulțumescu-ți ție, sunt bucate noi pe masă ! S-a întunecat iar cerul. Lumea merge mai grăbită, ora-și cântă efemerul. Vremea zici că- ostenită... Amintiri mai vin rebele, abur, ceașcă de cafea... Pe trotuar răsar umbrele până-n prag de cafenea. Autoarea de „rugină” a pictat să ne răsfețe ! Ploaie rece
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1478354467.html [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
ale ei idealuri rele, În al tău suflet căci omul, este trecător ca iarba, Lasă Duhul Sfânt să intre, să te-nalțe către stele, Pe-ogoarele credinței să muncești! Nu sta degeaba! Nu lăsa ca strălucirea efemeră, pieritoare, Să-ți întunece privirea, să tânjești după arginți, Mai degrabă te apleacă, fii smerit ca și o floare, Dă-ți parfumul fără plată și dă rod printre cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire, Orișicât de grea e
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1454194264.html [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
securitatea pentru a obține bani. Dramă să, aceea a omului de rand dornic să își depășească dintr-o dată condiția, renunțând la orice scrupul, îl face să piardă de la inceput simpatia cititorului, iar drumul pe care il traversează în carte este întunecat, sinuos, plin de meandre. Misiunea grea a lui Dani va fi preluată de Florin Pleșa, un om matur, profund, conștient că odată ce și-a asumat responsabilitatea, “precauția pe de o parte, zelul, curajul pe de altă parte, trebuiau îmbinate cu
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Cnd_dragostea_si_iertarea_plamadesc_oameni_vii_purtnd_n_suflet_nesfrsite_comori.html [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
gloria doar pentru el, se lăsase pradă puterii și măririi deșarte care nu avea nimic a face cu gloria. Împăratul Tiberius părea în felul lui un om modest și destul de îngăduitor chiar dacă era de o severitate absolută câteodată. Furia îi întuneca mintea prea ușor uneori și se purta cu cruzime în momente delicate, însă acest lucru trecea drept ceva aproape obișnuit la acea vreme. Cât despre gloria pe care o dorise Seiano, Tiberius știa că aceasta nu se câștiga foarte ușor
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1406708001.html [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488110404.html [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
pătul să-și ia ce trebuie. Neagu, nume predestinat maleficului, în legătură cu securitatea, strecoară în pătul un pistol și gloanțe. O zi nefastă pentru preot pe care n-a putut-o uita până-n clipa morții: un „Gaz” sovietic cu patru uși întunecă viața familiei preotului. Se dau jos cinci securiști care cer permisiunea preotului să facă o perchiziție. Punct ochit, punct lovit. Urcă în fânar, merg la un loc binecunoscut de canalii, unde descoperă pistolul. Preotul, stupefiat, surprins de cele întâmplate, s-
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Ion_berca_preot_victima_a_comunismului.html [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
lui,are aceeași judecata sănătoasă și înțeleaptă ca a strămoșului său:” Oameni buni, nu vă temeți de puterile sale! Diavolul în realitate nici nu există! El este numai în obsesia noastră și numai ideea existenței lui ne domină și ne întunecă mintea și sufletul. Această babă este neputincioasă!” Pătru găsește comoara și vraja se rupe, pentru că Elena, iubita lui soție nu este alta decât o urmașă a lui Preda, slujitorul credincios al strămoșului său. Găsirea comorii se răspândește ca fulgerul și
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_tinut_o_comoara_si_u_helene_pflitsch_1384682924.html [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
lui,are aceeași judecata sănătoasă și înțeleaptă ca a strămoșului său:” Oameni buni, nu vă temeți de puterile sale! Diavolul în realitate nici nu există! El este numai în obsesia noastră și numai ideea existenței lui ne domină și ne întunecă mintea și sufletul. Această babă este neputincioasă!” Pătru găsește comoara și vraja se rupe, pentru că Elena, iubita lui soție nu este alta decât o urmașă a lui Preda, slujitorul credincios al strămoșului său.Găsirea comorii se răspândește ca fulgerul și
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_tinut_o_comoara_si_u_helene_pflitsch_1384682924.html [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
multe orașe, o trăsură venea spre centrul citadelei acestei țări valahe, prin mahalalele murdare, peste care praful se așezase în toropeala zilei ca o pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite în apa amestecată cu resturile menajere ale așezării. Copiii, pe jumătate dezbrăcați, alergau în chiot vesel
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
livadă cu mere aurii. Vreau să intru în livadă pentru a lua un măr, dar un oștean ca un heruvim cu sabie de foc rece prin fața mea și-mi spune ceva. Eu mă chinui să-l înțeleg, dar cerul se întunecă, apar stelele iar mai târziu zăresc niște semne ca acelea din ceaslovul popii și un glas răsună din adâncuri zicând : „ Fiara a fost slobozită ... ” Mă trezesc îngrozită, iar fiori reci îmi trec prin toate mădularele. Când încerc să-i povestesc
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
Ioan Gură de Aur spunea: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și răului, adică regula conștiinței", ea fiind judecătorul veșnic treaz și aspru. Conștiința morală poate fi adormită prin nepăsarea omului, întunecată prin păcat, dar nu poate fi nimicită niciodată, fiindcă ea este de la Dumnezeu. Dar omul poate hotărî pentru o faptă bună sau una rea, aceasta fiindcă are voia liberă (liberul arbitru), acea putere sufletească chiar de la creare, și care poate
BINELE ŞI RĂUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/_binele_si_raul_vavila_popovici_1331319604.html [Corola-blog/BlogPost/354773_a_356102]
-
să visez la ce aș putea face cu tot ceea eu am și alții... NU? De ce să nu văd, cu ochii sufletului și ai minții, chipul atât de frumos al Maicii mele Preasfinte: România? De ce toate aceste gânduri rele îmi întunecă mintea, îmi ucid setea de cunoaștere, îmi distrug valoarea? Și apoi, de ce Român, din sublimul substantiv comun, transformat de înaintașii noștri în temutul apărător al creștinătății, ROMÂN printre neamurile pământului, a devenit acum - în ochii noștri și ai lumii întregi
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_randuri_din_scrisoarea_catre_tine_la_multi_ani_maicuta_romanie_.html [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
de nevoie, mâncați năluci prăjite, dar aici, dacă vă-ntrupai, musai să vă umplu burdihanele nesățioase, că nu vă mai săturați. Ce vreți, să alerg eu? Voi să vă zbateți, ciumelor! Tu, Nor Vânăt, aruncă-ți țolul peste toată zarea, întunecă pământul și lovește-n toată lumea cu bulgări de zăpadă! Tu, Viscorilă, bezmeticule, spulberă toți bulgării lui Nor Vânăt și aruncă-i în ochii și în capul oamenilor și viețuitoarelor întâlnite în cale, smulge acoperișurile caselor, rupe firele de curent electric
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]