9,278 matches
-
o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
poți să mai știi, zeitatea sau ceea ce crezi că ești, nu pot s-o aduc de tot în prezentul meu, am momente cînd cred că timpul se sfiește lîngă ea, sînt sigur că în ea nu mai are putere partea întunecată *** Am exersat mult, am obosit să-i privesc pe toți ca pe niște victime, sînt insul din serile în care nu mai există nici o soluție, cînd intențiile au îmbătrînit dintr-o dată, ca amantele din alte vremi, și stăm în timpul vînăt
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți morții mei te rog nu mai turna peste inima
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
să moară și moartea va fugi de ei - așa ne-a blestemat pe toți trei mama ținîndu-ne în poală și cîntînd încet Mama ne-a scăldat de mici în lapte amar de mamă amară Noi nu murim ci numai trecem întunecați și foarte singuri carnea noastră-i neagră ca umbra în zi de vară și foarte singuri pe altă cărare numai a noastră OGLINDIREA Dai și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel de mârâit întunecat, de huiduieli și de fluierături, un fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care i-o remarcase încă prin geamul vitrinei. "Cu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și întunecate ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a făcut, și el
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Gheorghe Grigurcu Simple vorbe Simple vorbe să rostești simple vorbe cu care s-acoperi vederea pleoape vorbite și să rămîi așa-n puterea lor întunecată vorbe care au teribila putere-a imaginii dispărute. Își cîuta ceva de lucru Își căuta ceva de lucru clipele care indică volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau să ațipească negustorii și bancherii. Mulțimea se oprește și se uită în oglindă ca și cum ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate astea pentru voi
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
aia a unui turn Babel, unde s-au încurcat limbile colcăind și sfîrîind într-o putoare de hală de sortat gunoaie. Coborî în adîncuri, spre fundul pămîntului și mai departe, printre figuri duse, de toate neamurile, culorile și rasele, supte, întunecate, îndîrjite, sălbăticite în acel iad unde nu era milă, iertare și împăcare și unde fiecare se alia cu fiecare împotriva tuturor și toți se uneau spre a unelti împotriva fiecăruia - egipteni, irakieni, etiopieni, estonieni, lituanieni, turci, chinezi, kosovari, sîrbi, albanezi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de a lua parte la dorința celorlalți. În Noaptea de Înviere lumea a venit să ia Lumină din poarta bisericii Sf. Pantelimon, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă și lângă piatra de marmură, pe fața căreia literele întunecate păreau să se fi afundat, ca-ntr-un pat de zăpadă. Zilele Paștelui s-au scurs în aerul cald al lunii aprilie, iar, de la fereastra lui, Leonard a văzut fețe și spinări de oameni care își puseseră nădejdea în textul
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Spiridon O luptă inegală I raze lungi/ posomorîte căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă către maluri alungată de apele ușor fremătătoare neliniștite/ respiră obosită ca sufletul ce încă mă-nsoțește VI seara se lasă cotropită înghițită de gura întunecată ce se ridică lacom din Ocean o luptă inegală/ c-un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții VII Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
să ieșim pe ușă, încât eram convins că nu i-ar mai fi făcut nicio plăcere să-1 amestecăm iarăși, chiar și așa, prin ecoul vorbelor noastre, în gâlceava aceea a străzii. Am pornit-o către Gară de Nord, pe trotuare întunecate și puștii. finând loc de orice s-ar fi putut spune, pașii lui Daniel băteau toaca pe asfaltul umed, ca și cum bocancii lui ar fi avut tălpi de lemn. Treziți din somn, câinii din fața casei mele ne-au mârâit scurt, apoi
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]