786 matches
-
încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
zbuciumat al poetului. Neputința de a opri clipa în încremenire, pe amintirea când cei doi se plimbau liniștiți pe lac, condiția de trecători și străini pe un tărâm impropriu, sunt elemente care aduc zbucium și nefericire: “Neant, eternitate, genuni de-ntunecime, / Cu zilele ce faceți, pe care le-nghițiți ? / Ne veți reda vreodată extazele sublime / Și tot ce ne răpiți? O, lac ! Stânci mute ! Grote ! Păduri întunecate, / De vreme neatinse, ba-ntinerite chiar ! / Păstrați-ne-amintirea acelor nopți curate - / (Vai, amintirea doar...)” (Lacul). Traducătorul
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/A_sti_sa_descifrezi_cu_inima_ganduri_si_sentimente_cronica_la_vol_eugen_dorcescu_talmaciri_.html [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
cu el însuși nu pentru că se afla singur, ci pentru faptul că lumea se dorea singură stăpânită de întuneric. Era un timp al spuselor, nu a oricăror vorbiri, ci al dorinței de exprimare, poate chiar timpul rugăciunilor când de teama întunecimii cerului omul căuta iertarea și, de aceea, creierul său ardea „ca flacăra de soare”. Sugestivă, metafora bacoviană deschide cel de-al treilea ochi și lasă ca omul să vadă și să simtă adevărul prin teamă. Cine putea acum, cu milostivenia
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Arta_a_sensului_codificat_in_stefan_lucian_muresanu_1372257437.html [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
raze Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1484048518.html [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
căpitanul. Un oștean mai lucid strigă: - Aduceți scările și înnădiți-le! Să-l coborâm până nu se întoarce satana! Nu peste mult timp în ogradă cântă cocoșii. - Este salvat! Necuratul nu se mai întoarce. La cântatul pintenaților se ascunde în întunecimea sa! Preda este coborât de pe acoperișul turnului. Pricepu că întunecimea sa se instalase ca stăpân, conform pactului și le da de înțeles să părăsească zona. Ca urmare a celor întâmplate, căpitanul convocă de urgență sfatul boieresc. - Boieri dumneavoastră, sunteți îngrijorați
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
-le! Să-l coborâm până nu se întoarce satana! Nu peste mult timp în ogradă cântă cocoșii. - Este salvat! Necuratul nu se mai întoarce. La cântatul pintenaților se ascunde în întunecimea sa! Preda este coborât de pe acoperișul turnului. Pricepu că întunecimea sa se instalase ca stăpân, conform pactului și le da de înțeles să părăsească zona. Ca urmare a celor întâmplate, căpitanul convocă de urgență sfatul boieresc. - Boieri dumneavoastră, sunteți îngrijorați pentru soarta averilor domniilor voastre, dar dacă apare principele din ținutul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
întunericului și să nu se hazardeze în înfruntarea acestora. Cu pregătirile necesare așteptară sosirea principelui din Severinelor. Tinerii oșteni și câțiva boieri mai bătrâni, cu îngerul tare, deciseră să fie alături de Preda și să riște o noapte în cetate împreună cu întunecimea sa dracul. Cândva, de mult, undeva între munți într-o grotă se retrăsese un călugăr bătrân. A doua zi dimineața căpitanul Preda încălecă pe roibul său și se pierdu în pădurea de brad pe o cărare știută numai de el
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din care țâșnea foc. Din gâtleju-i răgușit articulă cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă în fundul împărăției noastre: iadul!... Acolo vei zace pe veci în flăcări și smoală!... Ha, ha, ha!... Pentru pretențiile pe care le-ai avut de la noi
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Și-ai uitat de-a să cunună De șoapte Când admiri scânteie de lumină E pentru că, copil se joancă-n ține Ce-a uitat cele ce-l anima De bine Lumină din tine de o trezești Scutură-te de a ta întunecime Când auzi ale stelelor lumină E pentru că, un altul se naște-n vid Ce așteaptă o nouă cortina De individ Când atingi cerul de lumină ... Citește mai mult Când te trezesti cătând luminăE pentru că, esti singur în noapteși-ai uitat de-
BORCHIN OVIDIU by http://confluente.ro/articole/borchin_ovidiu/canal [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul anodin din cărți, Prin puful fumuriu și orb al bătrânei nopți. Gemeau în geamantan visele frumoase, Iar viscolu-mi creștea în carne și în oase. Cu fiecare zi mai mor câte nițel, Cum moare neștiutul, blândul
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Numara_ti_izvoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
inserare Îngerii ne stau de veghe, înmiresmare! Din vecii vecilor și peste veacuri încă Numai când ești vioară, Iubirea-n tine cântă! SEARĂ DE MIRACOL Spre brad, doar prietenia ne cheamă în păduri Semnându-ne trecerea sub generoșii aștri puri Întunecimea se topește sub albul nostru gând Se mistuie ca seva spre înfloriri curgând Simțirea în vârtejuri, ori în taifun dezlănțuit Ne năvălește rodind a neuitare și alint In seara asta de miracol cu stelele-n robire Pentru întâia oară tu
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ALERGARE DE PASĂRE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului ALERGARE DE PASĂRE veneam dinspre o dimineață albita de gânduri toată noaptea ninsese în oasele mele cu păsări ce alergau în întunecimea zborului cu pleoape ce nu-mi inchideau ochii spre un infinit ce nu-l mai găseam printre semnele zilei prelungite în sfarșitul agoniei ultimei pete dintr-un februarie agonizant mugure trist oprește plesnitura de patimi din cântecul tău și lasă
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1431950673.html [Corola-blog/BlogPost/368055_a_369384]
-
din/ vremea Potopului [...] spre-a ne face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p. 500). Toamna vine să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are-o culoare/ Cu-ntunecimi agonice și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
făcut fără de cuget să-și apere cinste și neprihană... Dar vârful de munte cu Cheie mai știe și alte povești cu daci și peșteri în ascuns de văz, de prinsori cu soarte pierdute în urcuș de stâncă la miez de-ntunecime, povești cu nume de muiere dat la o groapă fără fund și multe altele pe care nu le poate spune bătrânul munte ce umbrește și Rucărul de azi... Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Feciuoara rucăreană, de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Feciuoara_rucareana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
nemișcat lângă stâlp. - A fost adevărat sau am avut vreo vedenie? Înfricoșat se desprinse de stâlpul porții și o zbughi în casă. Dar după această întâmplare somnul îi dispăru și căzu pe gânduri. „Să-i destăinui cucernicului părinte despre vizita întunecimii sale?... Cu satan nu-i de glumit. Fie ce o fi! Trebuie să risc, cu Dumnezeu înainte!” În ziua următoare trecu pe la sediul asociației câteva minute, apoi plecă pe teren să vadă cum evoluează recolta. În realitate nu producția îl
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
mințile și pentru asta au jurat strâmb ca să ajungă în astfel de funcții înalte în statul vostru. Așa s-au îmbogățit. Eu le-am oferit averea, iar ei mi-au dat în schimb sufletul lor! Ei vor ajunge în Împărăția Întunecimii mele! - M-ai pus pe gânduri... Nu cumva este vreo ispită, vreo viclenie de a ta? - Cine se dă cu dracul, cam de el are parte! Ha, ha, ha! În cazul tău te-am căutat eu și nu tu pe
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
animale foarte bolnave. Prietenia mea vine deasupra ta dar tu nu te afli sub prietenia mea. Nu sunt eu cel deposedat: frumusețea ta e tenace, dar oboseala mea e mult mai profundă ca frumusețea ta. Prin staulele unde mă înconjoară întunecimea eu primesc în vizită moartea și ne punem pe povestit până când ea începe să-mi lingă tacticos buzele. Nu este al tău merit ci doar al meu; nu este aciditatea ta care pe urmăritori îi oprește, nu sunt nici țipetele
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
însămânțate, spuneți-mi, este rodiul nebun Cel care-n grabă descheie caldele zilei mătăsuri? În rochii de-ntâi april și-n greieri de mijloc de august Spunei-mi, cel ce se joacă, cel ce se mânie, cel ce ia mințile Scuturând întunecimile rele, negre-ale spaimei, În brațele soarelui săgetând păsările amețitoare, Spuneți-mi, este rodiul nebun cel care-n pieptul lucrurilor aripi deschide În pieptul visărilor noastre profunde, este rodiul nebun? Și-acum, Măriile-Voastre, poeți ai Eladei, puțini pomeniți și prea mulți
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
dormeau părinții săi atât vara cât și iarna. Iarna camera se încălzea mai ușor de la plita zidită din țăndări de olană lipite cu pământ galben, pe care și găteau hrana de toate zilele. Prima a fost descoperită mama, care, din cauza întunecimii din magazie, nici nu a cunoscut-o. Credea că este vecina Lenuța care avea să-i aducă niște ouă. A avut rudele de la oraș venite în vizită și nu avea suficiente ouă să le dea la fiecare, așa că a luat
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392449078.html [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
tare flămînde, O umbră peste țară, ce-n gheare o cuprinde, Cu un cap bea sudoarea poporului, stocată-n bănci, Iar cu celălalt petrolul, dîndu-i lui Hades un brînci, Devenind un diavol stăpîn pe soarta oamenilor Și a umbrelor din întunecimea adîncurilor. Dar cîte jivine au năvălit, Doamne, peste tot! Asistînd neputincios acest popor netot La spolierea țării, de aur și cîmpie, De nu vom avea nici unde să-ngropăm sicrie. N-am suportat minciuna și hoția nicodată, Sperînd să avem
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Mircea_gordan_la_rascruce_d_mircea_gordan_1371472600.html [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN PUPILA LUI GOYA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN PUPILA LUI GOYA De ani și ani îmbătrânitul timp și-mpleticește pașii ca să străbată anevoios întunecimea și-aceleași strigi reîntoarse din neant ne bântuie iar monoton până când cuprinși de lehamite ne facem semnul crucii și le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel ca în basme li se
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1489257301.html [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
origi¬nea în viclenia și perfidia iadului. împotriva diavolului și a tuturor mijloacelor sale ucigătoare de suflet se așează conștient și senin mucenicul și martirul lui Iisus Hristos, angajat pe calea adevărului și al dreptății, ca să lupte împotriva idolilor și întunecimii diavolilor. Prin urmare, pătimitorii lui Iisus Hristos, plini de forță harică și îndrăznea¬lă sfântă se prezintă înaintea persecutorilor cu puterea lui Dumnezeu, pentru a impune în fața lumii, potrivnice credinței lor, credința și iubi¬rea creștină, pe care le mărturisesc
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1435308073.html [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
răstimp în care camera mi s-a părut goală, pustie. Știu, sunt foarte mulți cei care vor râde citind aceste rânduri, dar oricine a luat contact cu artiștii sfâșiați pe dinăuntru, contradictorii, poate pe alocuri morbizi, oricine a gustat din „întunecimea” pasajelor kafkiene sau a unora dintre filmele lui Bergman va înțelege cum este posibil ca unui scriitor camera să îi apară goală din pricina dispariției unui păianjen. Oricine a admirat muzica, dar și literatura gotică, oricine a văzut cu ochii minții
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1456523319.html [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
dintr-o holdă. În anul 2003, Nicolae Sulac, pe când poate că nimeni nu credea și nici nu prea ar fi avut cineva pricini să bănuiască, a fost secerat, fulgerător. De ce, de unde a venit glonț tragicul sfărșit? Din sine, de la sinistra întunecime neîndurătoare, sau de unde? Legendă ori sâmbure de adevăr, în jurul acestei reflecții interogative s-a discutat, se discută și se va mai discuta pe de o parte cu prezentarea obiectivă a verdictului medical, pe de altă parte, în silabele șoaptei, niciodată
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1449374508.html [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
tunuri” - ne-ndemna un visător. De-atunci, mă mir că lumea-ntreagă Pe întreaga moarte - nu se cacă. Hai, îndrăzniți. Eu sunt doar un învins, învingător. Veți învăța și voi. Și-o să vă placă. Cu voia voastră, Domnilor, la sânul Întunecimii - Printu-i, vi-e Stăpânul... CÂNTECUL LUI PINOCCHIO Dragul meu părinte rătăcitor, Mă bucur că ai revenit acasă În mijlocul familiei. Chiar dacă singur. Aici va fi întotdeauna o pâine de mâncat Albă. Dacă nu a fost pusă pe masa Nu e vina
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_florian_jianu_1426130055.html [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]