1,988 matches
-
în holul elegant al Esplei, chiar sub scara ce ducea spre etajul întâi. Îmi amintesc de scara aceasta, - pe care ceva mai târziu aveam s-o compar cu un veritabil Cursus honorum, după ce îl cunoscusem pe Nego în acel loc, întunecos. Acolo se afla și o sofa largă pentru musafiri, amănunt ce situa locul în categoria edificiilor muzeale, gata istorice. Mai țin minte și faptul că Petru Dumitriu, ajungând șeful editurii și urcând în fugă scara, înalt, corpolent cum era, o
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
cu noi, un popor de scaune", "Mierea este sângele limfă. Ceara este o piele, groasă, mirositoare, rece sau molatecă, după cum ai întâlnire cu ea", zăpada "creează un nou popor de volume", caracatița "are atâtea buze câte brațe sau gene", "prelung întunecos și murdar, un hoit de delfin se crapă ca interiorul unei mandoline vechi, căzute pe lespezi", somonul "răstoarnă pietricele să-și mai umezească bronhiile", "dacă ați trezit un hamster proiectându-i un cotor de gogoșar în borcan, o să vă vadă
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
fără exagerări patetice, treptat, toate coordonatele (finalul produce invazia emoțională). Am urmărit Acasă ca pe un spectacol, și nu ca pe un experiment. Spațiul scenografic punctat de o construcție cu burlane, anvelope, cazane, o sugestie clară a canalului terifiant și întunecos (accesul se face coborînd și urcînd o scară) permite în spatele scenei o zonă a cufundării în vis. Comentariul oniric, conceput ca un teatru de umbre, realizat cu destul rafinament vizual, dublează sau anticipează povestea din prim-plan. Timpul cinematografului mut
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
cu un mers greoi spre casă. Cei patru tineri au văzut că aceasta a intrat într-o cofetărie, unde a băut un suc, iar când a ieșit, s-au luat după ea. Când A.R. a ajuns pe o stradă întunecoasă și necirculată, C.A. a prins-o de gât, a trântit-o la pământ și i-a pus mâna pe gură, ca să nu țipe, timp în care C.T. o lovea cu picioarele. În conflict a intervenit și C.M. , care și-
Agenda2003-15-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280899_a_282228]
-
trebui să lucreze, și el, în timpul lecturii; nu să urmeze firul cărților citite de poet, pentru că acestea sînt, oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
poate să nu remarcăm cum - cu obstinență - Rózewicz se va întoarce spre trecut, propunându-și să nu-l dea uitării: Icoane noi făuresc pentru voi/roditoare și pline de căldură// Voi nu cunoașteți moartea noastră/ n-ascundeți pe dedesupt/șanțuri întunecoase/voi stați cu fața la soare/copiii mei. Omul nou la Rózewicz ne apărea ca un „ucenic vrăjitor”: Deschis tuturora/fără să știe a blestema - fără a se închide în el. Strigătul celui urmărit își găsește răspunsul în exist. Iubirea ca și
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
mai colaborat cu von Trier tot că fotograf de platou la Antichrist (2009), precum și la Melancholia (2011). În acestă din urmă, Christian Geisnæs a și jucat un rol mărunt: fotograful de la nunta personajului principal, Justine (Kirsten Dunst). În imaginea foarte întunecoasa care a fost publicată ieri se află Joe, personajul principal interpretat de Charlotte Gainsbourg. Ea este găsită de un bărbat (Stellan Skarsgård) bătută până la inconștiență și abandonată o alee lăturalnica. Fotograful Christian Geisnæs justifica cumva atmosferă sumbră din imagine: “Cred
Nymphomaniac, prima imagine oficială [Corola-blog/BlogPost/98326_a_99618]
-
oară chiar la 2 metri de stație, pe care n-o vedeam!!), am ajuns la destinație. Vizavi de ieșirea de la metrou, era clădirea în care aveam treabă. Intru, urc la etajul II și dau de niște holuri mici, urâte și întunecoase. Niște oameni stăteau pe la uși, în beznă. Pe toate ușile scria mare “ÎN ACEST BIROU NU SE PRIMESC ATENȚII!”. Identific cu greu biroul în care nu se primeau atenții, dar aveam eu treabă, și intru să întreb dacă sunt unde
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
privirea mea în funcție de viteza de deplasare a mașinii. Se înseninase destul de bine, dar se apropia momentul înserării. Soarele era aproape de pământ și foarte multe au fost zonele în care nu-l mai vedeam din cauza înălțimilor împădurite ce păreau tot mai întunecoase. Mai apoi, când am intrat în zona cu mai puține forme de relief înalte, soarele a reapărut, parcă și el obosit, palid și apoi din ce în ce mai roșu până când s-a arătat ca un disc ce creștea în dimensiune și scădea în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
vârfurile groase, crestate pe margini ce dispăreau lățindu-se către sol, dincolo de raza privirilor în adâncimile unduioase ale lanului. Înaintau în coloană, asemeni unui front de asalt. Priveam și mă minunam de perfecțiunea simetrică a crestelor mișcătoare de un verde întunecos, lucioase, neînțelegând încă de unde crescuse teama-n privirile tale și în alergarea haotică a grupurilo de fugitivi, prin labirinturile tăiate în coastele lanului nesfârșit. Le ghiceam doar existența din mișcarea spicelor înalte și din murmurul asemeni vuietului îndepărtat al unui
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
de artă neconvențională, KulturHaus se deschide pentru tine pe 1 octombrie. Locul în sine nu s-a schimbat prea mult: sus e sală de concerte live și două lounge-uri, numite sugestiv MusikHall, SkulptureHall și FilmHall, iar jos a rămas clubul întunecos, acum pe stil junk, cu vopsele fosforescente psihedelice și aer la fel de irespirabil. Din fericire, și prețurile la băutură au rămas cam la fel, intrarea la o seară fără evenimente e tot 10 lei, așa că dacă mai respecți și dress code
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie [Corola-blog/BlogPost/99890_a_101182]
-
tocmai proaspăt. Singurul lucru care-a trecut testul papilelor noastre gustative a fost porția generoasă de ficăței cu usturoi și mămăliguță vârtoasă, bine făcuți, cu sos dulceag. Nu vă recomand spațiul de nefumători de la subsol, care deși e generos, e întunecos și destul de pustiu. Iar dacă vă e poftă de lucruri românești gustoase, mergeți la Casa Jienilor Făinari. Meniu: Ciorbă de burtă - 11 lei Crap prăjit - 27 lei Tocană spanac - 13,5 lei Papanași - 12,9 lei
Ficăţei cu mămăligă la cealaltă casă a Jienilor [Corola-blog/BlogPost/97035_a_98327]
-
Bucureștiului de demult, în comedia muzicală Carre de ași cu valet. Duminică puteți descoperi triunghiul aromos dintre o femeie și doi bărbați căsătoriți în comedia Azilul amanților. Și dacă abia așteptați să vină mai repede toamna, cu tot cu răcoarea ei, sălile întunecoase de cinema rămân alegerea perfectă. Săptămâna aceasta vă recomandăm Cavalerul Negru: Legenda renaște, Invincibilii, Hot Shorts, Extra' Pază-n Cartier sau chiar Melancholia, la Noul Cinematograf al Regizorului Român.
Recomandările weekend-ului 24-26 august [Corola-blog/BlogPost/97392_a_98684]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CÂT TE ADOR... Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Răzlețe-mi mai sunt privirile acuma Ce cad frânte pe-o lume-ntunecoasă, Răzleț și gându-mi ca valul unde spuma Rămas-a caldă pe plaja răcoroasă, Răzleț sunt însumi, la fel totul în mine... Plutesc pe marea rece-a singurătății Ca și-un nebun ce parcă nu-și revine Din noaptea-i
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
fără răspuns. Spune-ți ce să fac cum să mă rog mai eficient, să fiu iertatat de tot ce n-am făcut ori am făcut cu păcat dobândit. Privesc pe geamul recunoștiinței cu sufletul viu ca un călugăr din chilia întunecoasă unde numai lumina dumnezeiască pătrunde. Mă rog pentru tine neamul meu mai sărac decât mine, mai oropsit decât mine pentru ieșirea la lumină și izbăvirea de trădători și împilatori pentru pacea și bucuria sufletului care te înalță prin veac împlinit
MĂ ROG PENTRU TINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380285_a_381614]
-
putut abține să nu mă gândesc deseori cât de mult amintesc, in ironia lor amară și tristă, romanul dar și piesa de teatru de celebrele versuri ,,Cuvantul libertate/ îl știm din moși, strămoși/ Cuvânt de dor și luptă/ Din anii-ntunecoși/ Dar dacă astăzi liberi/ Sub soare ne-am văzut/ E pentru că pe lume,/ Partidul s-a născut’’... Dacă o reprezentație teatrală are cu adevărat valoare, atunci acesta este cazul Omului care vine din Est. Pare greu de crezut, dar ca
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
se simțea în roabă, Fane începea să cânte melodia care avea versurile „Așa beau oamenii buni”. Când ajungea la marți se oprea și rămânea fără niciun reflex până în dimineața zilei următoare. Roaba trebuia să ajungă în spatele blocului, într-un loc întunecos și cu iarbă deasă, unde era basculat manual, fără menajamente, pentru că oricum nu simțea nimic. Unul dintre colegi urca la apartamentul în care locuia Fane și bătea la ușă. Atunci, Licsandru știa ce are de făcut: trebuia să ia covorul
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
și nu l-am uitat nici până astazi - Danco a lui Maxim Gorchi, acel individ de buna intenție care își scoate inima din piept și o ridică precum o făclie deasupra capului să scoată oamenii la lumină din pădurile acelea întunecoase și tenebroase - acesta este Roșiianu”, după care l-a felicitat asigurându-l totodată de susținerea dumnealui și a doamnei Virginia Paraschiv. Doamna Ana Cristina Popescu, redactor al revistei eCreator sosită de la Caransebeș special pentru a fi alături de noi a vorbit
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
volumului, care începe cu strofa: ,,totdeauna, dragostea are ochii verzi/ (bobul de rouă poartă ie câmpenească)/ și îi ia urma/ doar vânătorul priceput s-o ademenească’’ - pentru a se încheia, de asemenea, cu o deschidere întru nemărginire: ,,(prin tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii conștiinței dureroare)// doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
ea aspectul inițial, ajungând astăzi într-o oarecare discodranță cu locurile și zidurile ce o înconjoară. Ieșită în mijlocul străzii, ca o gazdă ce-și întâmpină oaspeții, ea ne primește tăcută, cu ușile înguste și înalte, cu coridorașe la fel de strâmte și întunecoase, ce aduc mai mult a chilii călugărești. Scările de lemn ce duc la etaj sunt roase de vreme și de pași. Aici Eminescu obține cele mai bune note la învățătură în viața sa. După cum se vede din cataloagele de clasă
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
și determină viitorul. Așadar să nu uităm că Universul - din care noi facem parte și suntem doar cât un fir de nisip raportat la imensitatea lui - ne ajută în functțe de dorința, de voința noastră să ajungem ori în prăpastia întunecoasă a existenței unde suntem năvăliți de patimile și viciile mizerabile care demolează atât sănătatea corpului cât și temelia minții sau pe piscurile învăluite în lumină, ale dragostei ziditoare cu toate bucuriile oferite de ea condiționată de apropierea și cunoașterea lui
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
tocmai pentru că au prea multe explicații". Porniți în căutarea absentei, la domiciliul acesteia, cei doi cad într-o capcană: casa foiește de securiști, de organe ale autorității, intrușii sunt deîndată despărțiți, Povestitorul este condus, cu oarecare brutalitate, într-o încăpere întunecoasă, unde orele trec încet și amenințător. Este interogat, cu repetiție. Povestitorul, în pieptul căruia nu bate inima unui rezistent, face față onorabil situației care putea lua orice întorsătură, fără ca măcar cel în cauză să știe despre ce este vorba. Eliberat
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, această așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasă, hăituit ca un animal sălbatic, bărbatul ei se târâse să moară sub un tufiș, îndreptân-du-și ultimul gând către ea. Momentul tragic făcea parte și din însăși viața ei și a lui Andrei, care puteau oricând să fie vânați și să
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
în zonele adiacente artei respective - cea sonoră în cazul de față. Or, creația - indiferent de domeniu - are rolul unei veritabile oglinzi, care te ajută, cum ar spune Plotin, să „înlături prisosul, să îndrepți ceea ce e strâmb, să cureți ceea ce e întunecos [în propria ființă], făcându-l luminos...”. Iar în anii din urmă, artiștii tind cu oarecare consecvență spre recuperarea armoniei, a consonanței, a lirismului, a purității melodice primordiale. Au fost trei zile dense, în care s-a spus „mult în puțin
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]