223 matches
-
În capitolul „Pentru faptele cele bune, carile să chiamă lumină și pentru faptele cele rele ce să chiamă Întunerec” -, Varlaam Îi sfătuiește pe păcătoși și pe păgâni să aleagă Între cele două Împărății : „Fugiți de scăpați și ieșiți din Împărăția Întunerecului și alergați la lumina Împărăției lui Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
căutării sensului lectura marcată de structurile ei spațio-temporale -, însă detaliile plastice ale cititorului înțelegând ceea ce citește, comparat cu o corabie, surprinde nu numai metafora lecturii-călătorie, ci și atributele unei întreprinderi de revelatoare dezvoltare personală. Pentru că, dacă "ceia ce umblă în întunerec și în bezdnă, deacă n-au întinsă înainte calea cea netedă și luminoasă a dăslușirei înțelesului, [...] se închipuiesc celor ce călătoresc pre căi rătăcite și neumblate și nu se pot nicidecum dăzvoalbe să se îndireptêze", cei care înțeleg, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și luminoasă a deslușirii sensului" devine, astfel, parte integrantă din acest proiect de dezvoltare și ameliorare personală (unde protagonistul poate să se "dăzvoalbe să se îndireptêze "), concepută, parcă, după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a lecturii ce dispune de instrumentele necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță că i s-a interzis jucarea „Zdrențelor“. În sală izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, în sfârșit marele Millo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să se posomorească răsuna o pocnitură de undeva. Era un semnal. Și apoi pocniturile se succedau de aproape și grupurile chiuind și jucând și urmate de lăutarii cari zdrăngăneau se îndreptau în șiraguri lungi către ieșire. Noaptea aduce liniște și întunerec, fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La Bordei se vindeau numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin. De îndată ce intra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi părea rău. Acum aveam să-mi repar ce am greșit. Aveam totodată ocazia să văd Moldova cunoscută din istorie și geografie și devenită dragă prin literatură. Mai presus de toate mă interesau Iașii. Am plecat seara pe ploaie și întunerec din Gara de Nord. În tren era o îmbulzeală așa că nu mai putea pătrunde nimeni. Cu chiu și vai am intrat în vagoane pe ferești și ne-am aciuit cu toții: Am stat în picioare toată noaptea. Afară ploua, o ploaie deasă și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pămîntul amețit de întunerecul fără margini." Fixat la postul cel mai înaintat pentru a coordona doborîrea aparatului, Bologa este brusc traversat de o revelație fără conținut, de "materialitatea" mai curînd cratofanică a Luminii. E limpede că metonimia își urmează cursul, transformînd însă termenii reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
uneia și aceleiași teme. Ce-i paralizează deopotrivă pe hangiul Stavrache, pe Leiba Zibal, pe Leonida...? Un revenant, un mort viu (ca fratele farsor ce revine cu o surpriză pregătită din timp: scrisoarea decretîndu-l mort e ...plastografie), un "strigoi în întunerec", luat în litera manifestării lui, terifiante pentru ascultător, sau un... "goi" amenințător de cu vreme (Gheorghe). Iminența confruntării între protagonist și temutul agresor mal ... entendu, neauzit cum trebuie, cere o rapidă înțelegere. Comică devine în jocul consorților insomniaci, care caută
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
entendu, neauzit cum trebuie, cere o rapidă înțelegere. Comică devine în jocul consorților insomniaci, care caută explicația, neîntîrziat, în gazetă și citesc à la lettre metaforismul stupid al retoricii zilei: <<Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuțindu-și ghearele și așteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaționale.>> Zarva și "zavera" confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți, doar nevinovatul (fatal însă) malentendu. Malentendu și... mal entendu, neînțelegere, dar și...ne-auzire
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de doctorat, decât după ce se va fi izbit de invazia poeților toată lumea; din o suferință ca aceasta, universală, ar putea să se ridice o revoluție generală. Dar atunci va fi inutil. Aici toți trăim într’o depresiune morală cenușie aproape de întunerec. Remarc că scrisorile-curier sunt dure prin realitate și sinceritate. Nu mai pot citi ceva decât cu teama și mustrarea de cuget că nu îmi fac datoria și că nu voi ști nimic. Mi-e frică de întoarcerea acasă - și dor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu care nu-i tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni, are un sobor. Ionică argățelul care ne primește n-are nimic. La întrebările noastre răspunde că n-are, parcă se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte, n-are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și niște lăvicere, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit într-o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O pâclă nevăzută se râdică încet-încet; dinspre fântâni, dela călăreți, pe când intrăm în cort, vin cântări de jale. Facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține, a menține; a apărea și a apare, a dispărea și dispare p). ied, iapă, eu, ea, el, este, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comparații nu intră în preocupările mele. Simt însă că încearcă să repereze o vină, din trecut sau în prezent, iar după intonația ce-a dat-o frazei ar trebui să mă gîndesc, exclusiv, la o vină a mea! *„Sfaturi pe întunerec”. Zilnic, de la 2045 la 2245, stau lîngă radio. Am renunțat la televizor. Mult mai important e ceea ce aflu de la primul. Televizorul e, eufemistic vorbind, „monoton”. La radio, am alți „interlocutori”, care îmi demostrează că lumea se transformă. Relatările celor de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec...” M. Eminescu, 1886 INTRODUCERE Gândirea istorică tradițională împarte cuvintele românești, ca origine, în latine și nelatine, prezentându-le pe primele ca o continuitate nemijlocită a latinei, iar pe celelalte ca împrumuturi făcute de latina devenită română din alte limbi, la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]