17,900 matches
-
din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
amoral. Un freamăt de disperare se citește în spatele acestor acțiuni, ca într-un palimpsest. Se apropie alegerile. Surprizele trebuie evitate. Puterea are un gust bun, este un vis pe care foarte mulți nu au îndrăznit să-l aibă nici măcar în întunericul intim al nopților. E ca într-un basm fabulos: ești preschimbat dintr-un ilustru anonim în cineva care hotărăște ce e bine și ce e rău pentru semenii lui. S-a ales o grămadă eterogenă, și nu s-au notat
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
să trimiteți pe cineva s-o caute și să-i mai trimiteți și un angajament scris că o să-i rezolvați situația. Senatorul se încordă. "Franțuz ticălos", murmură indignat. Apoi închise ochii să se destindă, și se regăsi pe sine în întuneric. "Amintește-ți - își aminti - că de vei fi tu sau va fi oricare altul, veți muri în scurtă vreme, și că puțin mai apoi nu va rămîne din voi nici măcar numele." Așteptă să-i treacă înfiorarea. - Spune-mi ceva, o
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
nou... Încă mai trist e că așa-zisa "societate civilă" rămâne inertă în fața acestor dezvăluiri de-o gravitate excepțională. Chiar oamenii care s-au regăsit pe "lista scurtă" a telefoanelor interceptate nu se sinchisesc de abuzul atroce comis de ființele întunericului aflați sub comanda lui Măgureanu și la cheremul lui Iliescu. în loc să acționeze în judecată această instituție complet inutilă, bugetoforă și al cărui rol constă în menținerea stării de panică în rândul populației, ei se prefac că nu pricepce se întâmplă
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
jos/ și orașul se împarte între ele ca-n jocul de-a țările". Nici transcendența nu iartă, îngerul (numit și "Marele Travestit", cel care "te hrănește cu lucruri secundare"), pîndește "cu gheare ascuțite" "să nu strîngi mîna vreunui necunoscut în întuneric/ să nu scrii prescurtat numele Domnului/ să nu te adăpostești în umbra copacilor izolați/ să nu intri în morile învîrtite de cai/ să nu bei apă în nopțile de miercuri și sîmbătă/ să nu fie cu soț cei care primesc
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a rămas un creator de mituri? Ca Joyce în Ulise? C.T.: Creator de mituri. Nu știu, nu m-am
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
contemporană cu greu poate purta într-adevăr acest nume. Redusă în general la insipide cronici de întîmpinare, prea puțin capabilă a produce texte cu relevanță teoretică sau istorică, aceasta se zbate de aproape un deceniu într-o zonă confuză, în întuneric tot mai apăsător, supus greșelii și repetiției obsedante a unor stiluri conservatoare, de succes pentru generațiile anterioare, dar prea puțin relevante pentru fenomenul literar actual. Criticii "bătrîni" în general s-au retras [...]. Generația optzeci, autoarea unei foarte eficiente critici de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
avea niște neamuri de-ale ei, la Speteni, sat măricel, cu oameni harnici și fete frumoase, la vreo trei kilometri după ce treci podul de peste Ialomița. Tot la Speteni, zece ani mai târziu, aveam să particip la balul de pomină în întunericul sălii de școală, cu cei doi lăutari aduși din cătunul învecinat, cu potopul grozav, ploaia torențială ce ne prinsese pe câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
a operei sale. Nu în ultimul rînd, cititorii se înghesuie să obțină hărți cît mai precise ale ținuturilor imaginate de autor, în speranța unei întîlniri neașteptate cu magicianul Gandalf și toiagul său fermecat sau cu hobbitul Frodo și Inelul Puterii Întunericului. Atunci cînd acest lucru nu e posibil, publicul apelează la machete (sau la ecranul computerului, după preferință), jucînd Dungeons & Dragons, Warhammer sau Warmaster, jocuri de roluri și enigme sau de strategie inspirate de cărțile lui Tolkien. Spre deosebire de biografia lui Gandalf
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
cum ar fi Larousse-ul) a unui prozator de geniu, unanim considerat cel mai sofisticat autor de lumi inventate din întreaga proză a secolului 20. Indiferent că este vorba despre legenda elfilor, a giuvaericalelor furate și a răutății lui Morgoth, Stăpînul Întunericului din The Silmarillion (apariție postumă, în 1977), prima narațiune legată de lumea lui Middle-earth în cronologia imaginară a lui Tolkien, despre isprăvile lui Gandalf și Bilbo Baggins în confruntarea cu vorbărețul dragon Smaug, păstrător al comorii piticilor din The Hobbit
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
isprăvile lui Gandalf și Bilbo Baggins în confruntarea cu vorbărețul dragon Smaug, păstrător al comorii piticilor din The Hobbit or There and Back Again (1937) sau despre peripețiile unui hobbit curajos (Frodo Baggins) în lupta cu Sauron, ultimul Stăpîn al Întunericului din The Lord of the Rings (1954-1955), romanele lui Tolkien se bucură astăzi de o popularitate și o atenție critică demnă de seriozitatea și prestigiul unor elfi. Cum aceștia din urmă apar "încă înainte de începuturile Istoriei" și, fiind nemuritori, trăiesc
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii și istoricii literari supunînd-o la probe mai grele decît cele ale "Frăției Inelului" în drumul spre Mordor, ținutul de piatră și cenușă al Stăpînului Întunericului. Astfel, cronicile (și, mai tîrziu, dicționarele și enciclopediile) vorbesc în mod eronat despre o trilogie, cînd, de fapt, Tolkien scrie un singur roman (alcătuit din șase cărți și un apendice) pe care îl publică în trei volume: The Lord of
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
și un noi tot mai incert. O declarație de iubire, post-mortem, care aproape refuză despărțirea și care încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru o posibilă „sintaxă a întunericului”, despre „scandalul firesc al întâlnirii dintre aici și acolo”, pentru înțelegerea morții înseși, această aparent absentă „soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul”... O căutare asiduă a magiei poeziei în proximitatea unei
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
cu o grenadă” - Cîntec pe hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru a-și susține partitura severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
spre o viziune antropologizantă, înrudită cu cea a lui Max Ernst. Cu succes de public, expoziția din 1938 - concepută de André Breton ca un eveniment multimedial, cu sprijinul lui Man Ray care asigura efectele de lumină și mai ales de întuneric, cu intervențiile lui Marcel Duchamp, cu păpușile erotice de Bellmer, cu manechine, mașini uzate - avea mai curând un aspect dadaist: nu se mai făcea deosebire între artă și viață. Între protestatari, figura însuși Dali, supărat pe excesele erotice ale acestor
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe previzibilă și decorativă, care cucerește retina și lenevește imaginația, aceste pînze monotone ale lui Vlăduță au o discretă frumusețe interioară, născută din umbre fragile și din melancolii vagi. Structura lor maniheică (alb - negru, întuneric - lumină, mic - mare) subînțelege un anumit mister, măcar și numai pe acela născut din jocul contrastelor, iar urma vie a gestului, tușa ezitantă și privirea inocentă trimit direct către o lume necoruptă, aflată în zorii conștiinței de sine și în
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
obligați să facem ipoteza premeditării acestui stil clinic, avînd în vedere importanța cardinalăe acordată de autor mesajului - acesta complet lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima întunericului 2. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, încarnează un “om fără însușiri” al postistoriei occidentale. Literatura-mitralieră În al doilea rînd, Michel Houellebecq este un franc-tireur. Recalcitranța sa nu este întotdeauna autentică, dar opțiunea pentru retorica ei nu se
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
libertate, iar infinitei libertăți a lui Dumnezeu formă. E, oare, puțin lucru?” (Poezia). Așadar „libertatea” poetului s-ar putea cumpăni cu „forma” lui Dumnezeu. Totodată în concepția bardului nostru formele sînt înterșanjabile: „iubitule/ mi-ai spus cîndva că soarele/ e întunericul lui Dumnezeu/ dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
s-ar putea cumpăni cu „forma” lui Dumnezeu. Totodată în concepția bardului nostru formele sînt înterșanjabile: „iubitule/ mi-ai spus cîndva că soarele/ e întunericul lui Dumnezeu/ dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina). Maleabilitatea formelor, necurmatele lor metamorfoze sugerează viața universului răsfrîntă în verb, potențată prin substanța lui germinală
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a zidului, și nici nu știu dacă scriu pe ea sau nu. Nu-ți vezi nici mîna. RB: Spuneați că amintirea îndulcește lucrurile
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
cînd te fute și altul, nu o sperie apăsarea din spate cînd ea este atît de plăcută, nici sufocarea ca o dulce visare, bine e să ai nădejde în tine, în gaura ta dătătoare de pofte, chiar dacă este atît de întuneric și bine.” Aproape toate registrele senzorialului sînt etalate într-o luxurianță năucitoare în roman, luxurianță dincolo de care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii și a morții. O senzualitate maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul, păstrând apostroful și acolo unde nu se află deloc la locul lui: ,, Ce’ar fi să te naști toamna/ Din moartea merilor, mucenici?/ N’ai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]