190 matches
-
DE AZI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea umple ochii bucuriei cu o lumină nemaiîntâlnită, dă aripi de poveste duioșiei și dintr-o oră face o clipită. Are puterea să întoarne drumul și orișice furtună s-o-mblânzească. Pe-acolo pe-unde-și lasă ea parfumul începe și pustiul să-nverzească. Iubirea ’nalță,vindecă, hrănește și-oricărui gest îi dă însemnătate. Oricâtă-am dărui tot prisosește și-oricât primim n-avem pe săturate
GÂNDUL DE AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378499_a_379828]
-
prin mii de gânduri Și prin mii de întrebări, M-ai cătat prin necuvânturi Și pe tainice cărări. Ai luat lumea în pas, De departe, de departe, Și-ai făcut doar un popas Printre amintiri deșarte. Ai venit, te-ai înturnat Și te-ai rătăcit prin lume Biet pribeag predestinat, Fără neam și fără nume. Ai cotrobăit prin stele Și le-ai întrebat lumina Unde-s dorurile mele Și a cui să fie vina Că mă cauți în zadar Și nu
ȚI-AM FOST PACE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378869_a_380198]
-
tine. Încearcă să mă prinzi ca pe-un delfin. Și joacă-te cu solzii din retine. Și scapă-mă odată de-acest chin. Sunt tulbure ca mustu-n prag de toamnă. Mă limpezește doar privirea ta. Rubinul din cercel ce mă întoarnă mereu din drum,mereu, mereu și-aș vrea, Să scap de dorul tău ca un efluviu ce îmi inundă în apus, ecluza. Am rău de mare, dar n-am rău de fluviu. Și-am să înot prin tine ca meduza
FRICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379147_a_380476]
-
plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” când mă închid în lumină Referință Bibliografică: Lupoaică albă risipei date / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2110, Anul VI, 10 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380528_a_381857]
-
DE AZI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Iubirea umple ochii bucuriei cu o lumină nemaiîntâlnită, dă aripi de poveste duioșiei și dintr-o oră face o clipită. Are puterea să întoarne drumul și orișice furtună s-o-mblânzească. Pe-acolo pe-unde-și lasă ea parfumul începe și pustiul să-nverzească. Iubirea ’nalță,vindecă, hrănește și-oricărui gest îi dă însemnătate. Oricâtă-am dărui tot prisosește și-oricât primim n-avem pe săturate
GÂNDUL DE AZI de AURA POPA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380576_a_381905]
-
-l cunoască. Cu sânge nevinovat, Te-am spălat Te-am curățat. Cu Duh Sfânt te-am Botezat , turmei te-Am încredințat. Eu Sânt un Mijlocitor și în nevoi Mângâitor. Cine-a pus mâna pe coarne, capul să nu și-l întoarne, Înapoi să nu privească, ca să nu se opintească. Ci s-alerge înainte cu curaj, suflet și minte. Cine din nou nu se v-a naște nici pe Tatăl nu-l cunoaște. Să-ți lepezi dragostea de sine urmându-mă numai
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
morții și a destabilizării emoționale: „Și tremur toată ca o frunză-n vânt/ Mi se cutremur rădăcinile-n pământ”. Chiar și aceste poezii-psalmi răspund tot psalmilor recitați de mama poetei în copilăria sa. Poeta resimte iremediabil vocația sa de „a înturna” darurile primite, lucru pe care-l face în mod evident și cu poezia, instanță maternală care i-a umplut, prin lecturi, lumea interioară, și căreia, acum își oferă propriii psalmi. Prof, dr. Anca Tomoioagă Referință Bibliografică: Drag de poezie / Sabina
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
îmbătătoare;Vapez clipa dintr-un aburPrin amintiri nemuritoare...Emilian Oniciuc- 10.11.2016... XXIV. NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Timpul leneș se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
-ne: „Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină/ Răscumpărând visarea reginei fără tron,/ În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn/ Pe nimbul ființei tale de candidă regină”/ Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn,/ Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină./ Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină/ Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon...” (Taine, sonet). Ion Dodu Bălan (România, prof., dr., critic și istoric literar, folclorist
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
după care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul să poarte în buzunare pietre mici, rotunde, de râu. Le folosea drept ghiulele, ochind cireada când, spre seară, se înturna molcomă de la imaș. Când țintea ochiul sau ugerul vreunei vaci, pagubele erau răscumpărate de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
clipă de răgaz și mi-a cântat la el o doină. Mi l-a înapoiat și a dat apoi glas aceleiași melodii, cțntată de el, însoțită de versurile: Codrule, când te-am trecut / Frunza verde ai avut, / Iar pe când am înturnat / Fost-ai veșted și uscat. L-am primit cu mult drag, iar vocea lui îmi sună și acum în minte. Fluierul îl mai am și acum, după aproape treizeci de ani de la vizita în munții Cibinului, pe care îl privesc
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
colț! Vânam stelele pe cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori de rouă-am strâns cândva, Azi vise de mucava. Alei, vânt pustiu de iarnă, Păsările tu-mi întoarnă, Pe prag de toamnă mă pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrec La fereastră cu geam mat Unde viața m-a uitat. Referință Bibliografică: Alei, vânt... Agafia Drăgan : Confluențe Literare
ALEI, VÂNT... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344831_a_346160]
-
câinii? - Eu sunt, Miroane, Nicolae. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
sonet) Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină Răscumpărând visarea reginei fără tron, În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn Pe nimbul ființei tale de candidă regină. Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn, Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină. Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon... Prin viscoliri de ape cu flăcări reci de gheață, Coboară de pe arbori o
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
bătuta soartă, mai face-un pas în față. Se clatină subtil, forțându-și ieșirea. Povara iernilor arde în ...cenușa de lemn; închide rana legată în serie. Timpul e obligat să tragă spre (ne)sfârșit. Ispita cade secerată. Apelul la Urgențe întoarnă Răsăritul... Cel Mare Crai face prima strigare... Se face rupere în lanț... De-o parte și alta, câte o parcare... mare...mare... A doua strigare! Stânga sau... dreapta? Atac la persoană... durere în suflet... Nimic nu este en-gros! Totul, desfacere
PARCAREA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372616_a_373945]
-
de o mare deziluzie adoptat! Fiindcă, a fi deasupra celorlalți, se face peste orgolii rănite, lacrimi răvășite, chiar durere nemărturisită, și-n tristețe adâncită! Avem toți aceleași gene, avem toți aceiași vrere, avem toți gânduri comune, doar impulsurile nebune ne întoarnă, ne răstoarnă, sensibilitatea omenească în brutalitatea zdrobitoare, distrugătoare, dezumanizare! Apa o căutăm pe marte, când în desert orice confrate se usucă în sete mare, de crapă și pietrele- neîntelegând echilibrele! Forme noi de a păstra, surplusurile a le depozita, căutăm
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, când mă închid în lumină. Referință Bibliografică: Lupoaică albă risipei dată / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
ah, iscoadă!” Elementul fără de care omul nu poate trăi este sarea. Nu întâmplător, Apostolii au fost numiți „sarea pământului”, având în vedere misiunea lor. În Evanghelia Tăcerii sarea dobândește conotații stilistice: „A se uită la mine pieziș, inima sa dorul întoarnă. E o literă făr' de care nu te pot iubi, sarea pământului e-o dulce rană!” O construcție oximoronică, prin care se exprimă un proces inițiatic îi relevă cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii mă-nvinge! Sarea sărutului doare
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
salvare, o posibilitate de a fi inclus în Tot, în Marea Carte "transinfinită": "această carte ciclică este Dumnezeu" (Biblioteca din Babel). Iată, în poemele Noapte ciclică ("Știut-au riguroșii elevi ai lui Pitagora / Că astrele și omul în cicluri se întoarnă") sau într-un Prolog la ediția de poeme COSMOGONIAS: "nu există clipă care să nu poarte în ea o altă clipă anterioară". Din teza platoniciană a succesiunii timpurilor, "știința morții reînturnării" (Demonism), Eminescu reține alternanța formelor în fond o "alterare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în pădure, să nu mă știe nime, În părul despletit cu dulci flori de liliac. Să toarcă lângă mine Prichici - copil sărac Și dragu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-și despletește visătoare părul; cornul sună mai aproape; s-aude un glas rugător ) [BOGDAN] Verena! [VERENA] A! [BOGDAN] Verena! [VERENA] O, dulce, dulce glas... Să nu răspund
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades vin zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și despletește visătoare părul; S-aude un glas sub fereastă, încet) {EminescuOpVIII 102} GLASUL Anna! [ANNA] (speriată) A, m-a chemat pe mine.... să strig pe mama
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreo slugă a casei tatălui său și că în sfârșit Beppo a adus-o până la Sorrenta, și că acum, după ce a văzut pe izbăvitorul, pe prietenul său, pe acela căruia îi era datoare viața... datoria îi poruncește de a se înturna în grabă. Pergoleze îi jură pe Madona ce singură împodobea umilita lui lăcuință că o va respecta și o rugă a se odihni puțin mai înainte de a se înturna la Neapol. Glasul lui era așa de încredințător încît fetișoara nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căruia îi era datoare viața... datoria îi poruncește de a se înturna în grabă. Pergoleze îi jură pe Madona ce singură împodobea umilita lui lăcuință că o va respecta și o rugă a se odihni puțin mai înainte de a se înturna la Neapol. Glasul lui era așa de încredințător încît fetișoara nu putu a i se împotrivi. Intră și, zărindu-și mantilia asupra clavirului, se roși; încă, ca să-și ascunză de Pergoleze turburarea sa, îl întrebă ce motiv compunea, rugîndu-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]