125 matches
-
clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar fi de mine, să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și mai departe adierea fugărea petice de nori și mai departe vântul uscat se învârtejea pe străzile orașului vuind a viață. Toate astea nu se știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmele de arsuri și a atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma uite c-ai făcut-o“, își spuse, aproape cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dreptate decât Andrei Vlădescu, care se bucura că refuză să-și mai vadă curând prietenul cel vechi și important. Sprijinit cu fruntea de geamul uneia din ușile-fereastră, privea în întunericul de afară ciupit de luminițe pâlpâietoare galben-roșietice în care se învârtejea vântul toamnei. O întâlnise din nou pe femeia de la etajul al patrulea, care îi fluturase o hârtie, spunându-i că e repartiția pentru apartament - „O am! O am! O vedeți? Are toate ștampilele și semnăturile!“ - și somându-l să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic, n-am chef nici de petrecerea asta, încep anul nou întins între haine de blană parfumate, apoi știind că trebuie să se gândească la altceva ca să nu mai simtă înțepăturile din pântecee, dar nemaivăzându-i cu gândul pe cei învârtejiți în splendoarea muzicii de dincolo, ce părea să se îndepărteze cu fiecare clipă de el, ci simțindu-se ori știind că ar putea să se simtă departe, singur și incapabil să se bucure de clipele de destindere, abia ascunzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sorcova la geamul înghețat din tapiseria lui Mimi Poenaru s-ar fi pierdut în câmpul lor, pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care se trudea s-o cârmească prin mulțime. — Iată un mare idiot natural, a comentat Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima îi sălta în sus și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
glob luminos, din ce în ce mai mare, până când, drept în fața lui, apăru, cu toate hublourile luminate, însăși nava pe care, mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai cărui muguri grași străluceau. Vizavi de imobilul de închiriat se afla o rămășiță de fațadă pe un teren plin de ruine, dar în stânga și în dreapta străzii nu mai existau mormane de ruine, doar suprafețe virane, curățate, pe care se învârtejea vântul; acum spulbera zăpada, mai târziu ridica praful și-l repartiza atât de uniform în întregul oraș, încât mie, indiferent încotro mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima îi sălta în sus și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acel loc.“ Multă iarbă verde, multă verdeață a câmpului în locul unde mulțimea înfometată după vorba Cuvântului, a Învățătorului, trebuia să se așeze ca să-l audă, ca să-i mănânce cuvântul. Multă iarbă! Nu s-au așezat în praful pe care-l învârtejește vântul, ci pe iarba verde pe care-o leagănă boarea. Era multă iarbă! Spune apoi Cassou că eu n-am idei, dar cred că ceea ce vrea să spună e că ideile nu mă au pe mine. Și face niște comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi putut să Înfățișeze, ca atare, În vremea lui Khayyam? O adiere ușoară, nisipul Începe să se Învârtejească, hainele se umflă, Întreaga piață se acoperă cu un văl ireal. Împrejurul Reghistanului se ridică trei monumente, trei ansambluri gigantice, turnuri, cupole, portaluri, ziduri Înalte Împodobite În Întregime cu mozaicuri migăloase, cu arabescuri cu luciri de aur, de ametist, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de zăpadă care par făcuți din sticlă pisată, nici o lumină nu răzbește printre nori și toate făpturile ce pot fugi - păsări, iepuri, lemingi și reni - fug pe panta muntelui. Pentru că acolo, în vale, se află pacea. Dincolo de tot ce se învârtejește și fuge stau, invizibile și neatinse, Lillholmträsk, Avabäck, Lillraggsjö și Kvarnåsen. Seara ascultasem știrile la radio. Statele Unite și Uniunea Sovietică se pregăteau de războiul atomic ultim și decisiv - era vorba de Cuba -, și din cer avea să cadă foc, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră. După câteva clipe, o închise zorit. Privind de la înălțimea camerei sale în stradă, văzu cum furtuna învârtejea tot ce întâlnea în drumul ei. Copacii își roteau coroanele în ritmul unui dans haotic, ploaia lovea furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înalt cât terasa Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul regal, și cheiurile. În cele din urmă se va retrage, învârtejindu-se în bulboane, și va lăsa în urmă o întindere de nămol. Din marea palidă se va ivi numai temelia Pharos-ului. Aceasta este profeția. — A fost salvată vreo statuie a reginei? întrebă Germanicus. Măcar una, în toată Alexandria? La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii lui Dumnezeu. Privind în jos spre călușei, spre culorile care se învârtejesc și spre țipete, Helen zice: — Mă bucur că m-ai găsit. Cred că mereu am sperat că o să mă găsească cineva. Mă bucur că s-a întâmplat să fii tu, zice. Dar viața ei nu-i chiar așa de rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată suficient de bun. Cenușiul din oglindă se amestecă, se învârtejește, ar putea fi orice. Indiferent ce ar ascunde viitorul, în cele din urmă va fi o dezamăgire. Și Helen mă prinde și de cealaltă mână. Ținându-mi mâinile, mă trage spre ea și zice: — Uită-te la mine. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]