123 matches
-
copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care eu și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și a cerut o țuică mare. După aia a mai cerut una și încă una. Cinci țuici mari a băut. Capul lui, cât burta iepei. Se învîrtejeau toate cu el. Vorbea singur pe capra droaștei: - ...Zi, d-aia ți-am slugărit eu atât, domnu Bică? D-aia ți-am dat banii dumitale până la ultimul creițar, nu m-am atins de ce-i al dumitale... 172 Și răsplata care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din acest context opera i se revarsă ca o ploaie torențială: Se amestecă tunetele cu cuvintele/ sentimentul meu e al zidului decupat pe orizont/ cu păsări învârtejite de vânt." Versul poetului se înfruntă cu soarele și, într-o "artă poetică", ne mărturisește că poezia îl devoră. Zborul, ca și la I. Barbu este invers: "Împădurit de păsări albe sunt/ acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar fără să-și miște picioarele. Dintr-o dată, tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu ele, porni a se învârti nebunește și diavolul cel roșu. Cu privirea în flăcări, cu mâinile și picioarele învârtejite în jurul trupului, se culegea pe sine îngenunchind când pe un picior, când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție, ne înfruntam în tăcere. Făcusem
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înalt cât terasa Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul regal, și cheiurile. În cele din urmă se va retrage, învârtejindu-se în bulboane, și va lăsa în urmă o întindere de nămol. Din marea palidă se va ivi numai temelia Pharos-ului. Aceasta este profeția. — A fost salvată vreo statuie a reginei? întrebă Germanicus. Măcar una, în toată Alexandria? La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel loc.“ Multă iarbă verde, multă verdeață a câmpului în locul unde mulțimea înfometată după vorba Cuvântului, a Învățătorului, trebuia să se așeze ca să-l audă, ca să-i mănânce cuvântul. Multă iarbă! Nu s-au așezat în praful pe care-l învârtejește vântul, ci pe iarba verde pe care-o leagănă boarea. Era multă iarbă! Spune apoi Cassou că eu n-am idei, dar cred că ceea ce vrea să spună e că ideile nu mă au pe mine. Și face niște comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai cărui muguri grași străluceau. Vizavi de imobilul de închiriat se afla o rămășiță de fațadă pe un teren plin de ruine, dar în stânga și în dreapta străzii nu mai existau mormane de ruine, doar suprafețe virane, curățate, pe care se învârtejea vântul; acum spulbera zăpada, mai târziu ridica praful și-l repartiza atât de uniform în întregul oraș, încât mie, indiferent încotro mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi de mine, să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și mai departe adierea fugărea petice de nori și mai departe vântul uscat se învârtejea pe străzile orașului vuind a viață. Toate astea nu se știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmele de arsuri și a atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma uite c-ai făcut-o“, își spuse, aproape cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dreptate decât Andrei Vlădescu, care se bucura că refuză să-și mai vadă curând prietenul cel vechi și important. Sprijinit cu fruntea de geamul uneia din ușile-fereastră, privea în întunericul de afară ciupit de luminițe pâlpâietoare galben-roșietice în care se învârtejea vântul toamnei. O întâlnise din nou pe femeia de la etajul al patrulea, care îi fluturase o hârtie, spunându-i că e repartiția pentru apartament - „O am! O am! O vedeți? Are toate ștampilele și semnăturile!“ - și somându-l să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic, n-am chef nici de petrecerea asta, încep anul nou întins între haine de blană parfumate, apoi știind că trebuie să se gândească la altceva ca să nu mai simtă înțepăturile din pântecee, dar nemaivăzându-i cu gândul pe cei învârtejiți în splendoarea muzicii de dincolo, ce părea să se îndepărteze cu fiecare clipă de el, ci simțindu-se ori știind că ar putea să se simtă departe, singur și incapabil să se bucure de clipele de destindere, abia ascunzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sorcova la geamul înghețat din tapiseria lui Mimi Poenaru s-ar fi pierdut în câmpul lor, pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă. Un tip cu aspect bolnăvicios, cu buza de sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcuse greșeala oribilă de a purta un frac alb - și asta În luna mai - cu o batistă În buzunarul de la piept și baston. Logodnica lui purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului ei, Împingându‑i bustul enorm În sus și dând impresia că fata o să piară sufocată de proprii sâni de silicon. Diamante cât pumnul Îi atârnau din urechi și unul și mai și Îi scânteia pe Încheietura mâinii stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu semn să mă apropii de el, zîmbindu-mi subțire, ca un ghid de la un muzeu al ororilor. Era o sală de recepții cu tavan Înalt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă. 9 Infernul Un praf fin ca o cenușă acoperi pantele dealului cînd roțile din dreapta ale mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Africii și se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse din jurnal se Învîrtejeau În spuma de sub noi, petale roz aruncate printre blocurile de beton. — Nu i-ar fi plăcut lui Sanger jurnalul ăsta? Doar ținea la ea. — Sigur că da. A iubit-o pe Bibi; toată lumea a iubit-o. Mare păcat de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]