7,848 matches
-
mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28 mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate astea pentru voi! (Din volumul în pregătire Animale domestice)
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra ta mi se sapă groapa și se așează în ea veșmântul gol, la cap cu o lumânare aprinsă! A doua vestire Sunt goală! și-n jurul meu mă învârtesc ca o albină! dar floarea nu mai sunt eu, ci din polenul sufletului tău, trebuie să umplu întorsul fagure ceresc. Sunt goală! și mă privesc ca pe o străină din oglindă, tu intri și ieși pe o ușă cu mine
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
asta a lui Romero pentru rugby. Să vezi ce-am pățit la Monte Carlo. Cam așa îi scrie Kiki mamei ei din Buenos Aires. Căreia îi crește tensiunea brusc cînd află pe unde e Kiki și în ce anturaj se tot învîrte. Și, aici, acasă, era cu ochii pe ea să nu întîrzie jumătate de oră, cum nu era la zece acasă, cum suna pe mobil, " În zece minute am ajuns, sunt la intersecția cu 58...", răspundea mieroasă Kiki repede, ca să poată
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane măcar o clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un NU rece se tot învârte extrem de lent cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își văd mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se uscase pe buze. Atunci a venit toboșarul ascuns Și a anunțat verdictul: Locul acesta va rămâne plin de el Până la sfârșitul veacurilor, și dincolo. (10 ian.-31 mai 2007)
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic e sufletul pulverizat în aer și ziduri neființa la fel de iluzorie ca și trupul II Acolo unde cele începute nu vor fi nicicând terminate Unde soarele iese din Gange pe scut Unde pământul se învârtește pe loc Sub cocoașa secată a vacii de foc Acolo idolii se odihnesc la soare tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
tot ce am pe suflet. Stau gol în fața ta ca într-un rai Prin care și tu, albă, te plimbai, Cu frunte-n cîrlionți, mireasme-n cuget, Mai mîngîind un șerpișor cu burta Sătulă-'‘ntins pe-o creangă, lîngă măr, Mai învîrtind în vîrful limbii scoase Un flutur năucit de-așa mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din două, Blînd podidiți de îngeri și de rouă, Rugîndu-ne
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
atunci, disprețuiam orice fel de mâncare pe care mi-o ofereau oamenii mari, asigurându-mă că e bună. Simțeam fără tăgadă că nu cu așa ceva trebuie să mă hrănesc eu ca să-mi fie bine. Începusem să cred că mi se-nvârtesc altfel rotițele. Mi se părea că n-am nevoie să mestec carnea lor de pui, pâinea lor albă, cartofii și morcovii și că n-am nevoie să-nghit merele lor pasate, nici să beau laptele lor. Mâncarea mea preferată și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
pe ciutura din care ai turnat apa în găleată și o lași să se-ntoarcă în fântână, coborând ușor lanțul, ori ca pe rola de film când fericitul operator de la cinematograful "arta" din calafat (nu-i mai țin minte numele) învârte invers manivela? Mai degrabă, mai degrabă astfel. Și ce obții dacă dai timpu-napoi? Ei, o mulțime de lucruri: de exemplu, te deplasezi cu o zi în urmă și-n loc să nu-ți faci temele la geografie, să te asculte
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
modific din nou. Când mi-aduc aminte de mașina de scris nici nu înțeleg cum de aveam atâta răbdare. Și nici nu băteam foarte repede, asa că pierdeam foarte mult timp. E drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori păream că stiu... Reușeam să mă concentrez. Și dacă aș șterge totul și aș lua-o de la capăt?... scrisul e ca un monolog tăcut și ezitant ba chiar ușor bâlbâit te adresezi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai întâi cu brațele amândouă pe urmă cu unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien a încercat dar era mult prea dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată la ce servea iar sânii ei bine proporționați nu aveau nevoie
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
pildă, mi-aduc aminte de filmul ăla polonez, nu, cred că era ceh sau poate unguresc, am uitat, mă rog, n-are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
el era față văzută a puterii ce se cocea în umbră și care-1 lașase să zburde în voie și să bage groază în cei care ar fi cutezat s-o conteste. Până când revoluția 11 scosese în prim-plan, Ioska se învârtise prin catacombele lumii interlope, printre traficanții de valută și de marfuri vândute pe sub mâna, printre mardeiașii la comanda și turnătorii cu simbrie ai miliției si-ai Securității. ÎI zărisem și eu, o clipă, pe baricada de la Intercontinental, dar pe-atunci
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
băncii? Dacă aș fi văzut în toată copilăria doar hârțoage, registre, coli ministeriale umplute cu cifre...? Pe când: ascensorul... Câți copii și-au văzut tatăl ridicând ditamai ascensorul de patru persoane rămas în pană? Sus, în pod, în cabina motorului, Tata învârtea un volant imens, cât roata locomotivelor cu aburi, otgonul de sârmă se încolăcea pe un tambur până ce "pasagerul" oprit între ziduri striga: "Stop!", când ajungea la nivelul unui etaj și putea să iasă. Era un urcuș lent, anevoios, exasperant, doi-trei
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
matinală sub salcia din spatele bisericii. O întâlnire de nici jumătate de oră, năvalnică și eficientă. O perioadă din existență, încolăcită discret în jurul unei sălcii care se leagănă alene în miezul unui creier. Căci în preajma pomului rupt în șuvițe plângătoare se învârte toată partea importantă a două vieți. Jumătatea de oră, agățată de-o dimineață cețoasă de aprilie, este ceasul de foc al unui tărâm în care nu există decât întâlnirea din spatele bisericii. Iar din ea, femeia poartă încă în spatele ochilor bucăți
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
cumpăr sifoane. Îmi agățasem însă walkman-ul de centură. Centura maro a tatălui meu mort. Pe care n-a purtat-o decît o singură dată, la Praga, acolo unde un celebru orologiu întoarce timpul, nu și iubitele, înapoi. Limbile se învîrt în sens invers, pare o iluzie optică, nu e. Un oraș frumos. Oprindu-mă puțin în cartierul Stáre Msto, mi-am adus aminte că era ziua mea de naștere. Probabil că din pricina asta mă duceam la sifoane.“ Aș fi putut
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
de Gabor, în decorul lui Dobre-Kothay Judit, scenografa cu care Tompa a lucrat la multe dintre montările sale. Văd familiile Smith și Martin îmbrăcate ca niște imense păpuși de porțelan, cu gesturi ticăite ca ale mașinăriilor cu arc, ce trebuie învîrtite din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
nu vrea să-i pronunțe numele. A-i numi, înseamnă nu doar a le face reclamă, ci și a te murdări inutil. Acești indivizi n-au, constat când vreau să-i descriu, nici o consistență. Oricât aș întoarce-o, oricât aș învârti-o, pe lângă funcții și grade, nu e nimic de spus despre ei. În afara potlogăriilor, n-ai ce să le atașezi de trupuri. Ce e drept, au grijă singuri să-și pavoazeze prețioasele contururi: care cu o mustață, care cu-o
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
Cine-a mai auzit de-așa nebunie? Păi, n-a stabilit Domnul Băsescu la Tv că iarna nu-i ca vara și invers? Eu cred că țărănimea patriei ia halucinogene, dacă medicamentele compensate se dau pe sub mână de trei ori, învârtiți-le feciori! - Ce faci, frate? îl întreb. Te bagi în Etno? Precis că iar ai tras o ambrozie de Bistrița... Nu mă aude. Continuă: - ... Ia uite la piele-ososul ăla cum se plânge reporterului Tv că statul nu-l ajută, că
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
și sedus de complexitatea lumilor din sine și din celălalt. "Celălalt" aici se numește PERSONAJUL. Personaje devin și cei care povestesc, George Banu și Dominic Dembinski, deopotrivă, și cei care au scris aceste mari teme asupra cărora continuăm să ne învîrtim și să ne situăm în diferite ipostaze și raporturi. Mi-am amintit că am revăzut de curînd un documentar minunat despre Jean Giraudoux. Era special, așa cum a fost și personajul-autor. Se păstra cu discreție în film ceva din ciudățenia autorului
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
el să "profite" de această carte și de un romancier de prima mână pentru a-și demonstra valențele creatoare față de un București blazat și orgolios?!... Iată câteva "idei" despre critică și despre starea actuală a "noastră", noi cei care ne învârtim în această lume literară oarecum închisă - și din fericire "închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii și securiștii! - o lume care, pentru "bătrânul" care sunt, și-a păstrat în întregime farmecul, atracțiozitatea și chiar misterul, în
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
conflict: "Cu Ruth, o cafea veselă. Seara, lucrez, dar pică Raquel, boliviana, ochii și urechile căminului, cu un pretext însăilat, și apoi nu se mai urnește aproape un ceas, deși n-o poftisem măcar să șadă. Întreabă și ochii i se învîrt prin cameră ca radarele, mă-ntreb ce judecă, ce gîndește, ce observă, ce i s-o fi părînd nefiresc în tot decorul minimalist? Posterele de pe pereți o intrigă, îi urmăresc privirea, nu-ndrăznește totuși să-ntrebe și moare de curiozitate
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]