283 matches
-
am fost separat, În altă cameră... Deci după studii ne-o-mpărțit. Studii medii cu studii superioare am fost Împreună, cele cu studii gimnaziale separat și cele cu primare, separat... Și-așa-am și rămas până la urmă, că nu ne-o mai Învălmășit. Nu știu de ce, da’ Între timp se terminase colectivizarea, și-apoi vroiau să le educe pe țărănci să meargă să accepte colectivul, că foarte multe dintre ele s-o bătut cu cei care-o venit să le oblige să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
păsări necunoscute și un țârâit insistent care ciuruie liniștea. Pădurea tropicală colcăie, parcă, de amenințări. O întreagă literatură m-a pregătit, de altfel, să n-o pot vedea cu ochi normali. Aventuri, liane, capcane la tot pasul, toate mi se învălmășesc prin minte. Dar, la urma urmei, de ce socotim jungla o pădure patologică? Ea e un triumf al vieții. Și nu e stimulată cu îngrășăminte chimice, cum obișnuim noi, în Jungla civilizată", să ajutăm plantele. E mai multă sănătate într-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să ia de pe masă revista găsită de Mihai sub tufă. Cine era? întrebă, lovindu-l în piept cu revista făcută sul. În capul lui Mihai, gîndurile se învălmășesc într-o mișcare centrifugă, gata să se rupă la tîmple, unde-și simte inima zvîcnind. Hm! surîde Maria, lovindu-l peste obraz. Te pierzi prea ușor ca să poți juca tare. Cine-i tipa? Nu știu, zău! Și nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea îmi căzu asupra femeii din stânga mea, care se retrăsese cu câteva minute înainte, ca să-mi facă loc pe banchetă. Ar fi trebuit să-i fi mulțumit. Mintea îmi era învălmășită, din care cauză nu mă obosii să mă întreb de impresia pe care i-o făcusem. Cum stăteam în picioare, ochii mi se opriră pe creștetul ei. Părul îi era negru, lucios, prins într-un coc, aranjat cu măiestrie, dovedind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
elegant. Tu nu erai aici. Apoi ziua a fost pentru mine un fel de explozie uriașă, fără silueta ta micuță. Totul îmi amintea de tine... Să nu fii uimită dacă îți scriu fără noimă; gândurile pur și simplu mi se învălmășesc în cap. Cât de mult mi-ai plăcut la Ploen, erai atât de simplă, de dulce, absolut adorabilă. Mă gândesc întotdeauna la Manon 39, nu mă pot abține. Îți amintești de liniștea ierbii și a copacilor, scăldați în lumina lunii
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
sucțiune dinaintea lui, resimțit nu la suprafață, ci în adâncime (ceea ce englezii numesc undertow). Lăsând suprafața relativ nemișcată, el sustrage fileurile de apă ce o susțin, dovedindu-se astfel maestru în arta marțială a destabilizării. În vreme ce prin cortexul arhitectului se învălmășeau semnale în curs de ordonare - mai toate legate de analitica jalnicei farse în care fusese, fără voie, coptat - între amigdala și hipocampul aferente lui se stârni un joc de ecouri, discret ca o repetiție sotto voce a Sirenelor. Comoțiile debutează
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe indivizi într-o masă nediferențiată, iar sexualitatea „armăsăroaicei” îl dezarticulează pe individ: „mațele tale și pipota, ficatul, ce mai aveai pe acolo, pluteau la voia întâmplării.” De rândul acesta, însă, nu mai este vorba de o dezordine agitată, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
spălării creierilor, dar și un aide-mémoire, în numele autoarei, al lucrurilor și oamenilor peste care, inexorabil, se așternuse moartea și uitarea. Reconstituit epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
un poem monstruos... și nu știu dacă-și dădea seama de care parte-i adevărul, sau dacă exista măcar un adevăr, totul era ca o ceață de certuri lipsite de noimă și de conflicte oribile. Până la urmă totul s-a învălmășit într-un coșmar și Titus mă învinuia pe mine pentru asta, și într-un fel avea dreptate, uneori cred că mă condamna pe mine și mă detesta mai tare decât pe Ben. Desigur, când era mic, Titus era tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam mlădios, liber, neglijent, cu părul nepieptănat și, mi-am dat seama brusc, cu jacheta de pijama vărgată, peste pantaloni. Am înaintat puțin pe pod și el a procedat la fel. Fluxul se revărsa și valuri mari, compacte, se învălmășeau, scormonind flămânde în spațiul adânc, rotund, al cazanului. Se auzea un muget șuierător, dar nu destul de puternic pentru a acoperi o convorbire. Am stat locului, controlându-mi nasturii de la pijama, și așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am fost separat, în altă cameră... Deci după studii ne-o-mpărțit. Studii medii cu studii superioare am fost împreună, cele cu studii gimnaziale separat și cele cu primare, separat... Și-aș-am și rămas până la urmă, că nu ne-o mai învălmășit. Nu știu de ce, da’ între timp se terminase colectivizarea, și-apoi vroiau să le educe pe țărănci să meargă să accepte colectivul, că foarte multe dintre ele s-o bătut cu cei care-o venit să le oblige să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bună parte dintre noi știam de suferința profesorului Pop, vestea dispariției lui ne-a descumpănit. Parcă prea repede s-a petrecut totul, parcă mai ieri profesorul Pop era în Facultate, printre noi. În sufletul și în mintea noastră s-au învălmășit amintiri, un noian de amintiri. Am trecut, cred eu, mulți dintre noi, prin filtrul minții, pe omul, pe profesorul, cu calități și cu defecte, așa cum le are orice om care trăiește și muncește o viață într-o colectivitate cum este
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust Transnațional și la a doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în liniștea căminului, Alias rememoră cele mai importante momente din trecutul său ce se învălmășeau uitate de timp și, iarăși, îi reveni în minte întrebarea stupidă ce-l chinuia, încât îndrăzni pentru prima oară s-o spună cu voce tare: De ce mi-am schimbat eu numele în urmă cu treizeci de ani? Răspunsul și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și se înălța spre cerul albastru. Viitorul și trecutul se aflau în afara preocupărilor sale, vedea doar prezentul, bun sau rău. Pe cele rele le alunga din minte, nu se speria de nimic. De câțiva ani, însă, trecutul și prezentul se învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
amintire A.C. Cuza, în broșura " O pagină din istoria războiului independenței", unde, sprijinindu-se pe mărturiile unui oarecare locotenent Climoff Teodosie, încearcă să plaseze ca actor principal în scena cuceririi drapelului pe sergentul Grigore a Lucăi. Mai departe, totul se învălmășește: Candiano află că acel Climoff este un escroc notoriu, de șapte ori condamnat pentru înșelătorie, furt și escrocherie. Adversarii lui Candiano descoperă contradicții în mărturiile depuse, imediat după luptă, de Grigore Ioan. Cum se marca un punct, cum urma egalarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
achiziționarea cărților de imperioasă trebuință pentru intelectualii care fac educație altora, aproape că a dispărut din preocupările dascălilor. Acum, când soarele vieții lui Dumitru Dascălu se îndreaptă spre apus, când proiectele de viitor nu se mai justifică, gândurile i se învălmășesc într-un amestec de idei și trăiri încețoșate. O speranță luminoasă, ca un răsărit de soare după mai multe zile mohorâte, îi mai stăruie în minte. Că școala românească își va redobândi prestigiul și prețuirea cuvenite în societatea contemporană. Dăscălița
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și să-l neliniștească. După multe ore de când a plecat de acasă nu ajunsese nici la jumătatea drumului spre destinație. Când a trecut atâta timp? Altădată ajungea una, două la bunul său amic sărind dintr-un tramvai în altul sau
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în trecutul devorator de prezent. Reprezentându-și secvențe învălmășite din timpul petrecut la bunici, chipuri de persoane care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat și rămas în memorie, pe toate acestea le caută pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
încerca să facem este să ne adâncim în înțelegerea acestei forme ca să putem să ne ferim de o privire critică partizană pentru a putea rămâne într-o abordare corectă într-o arie și într-un timp în care totul se învălmășește de la o zi la alta pe frontul culturii și al literaturii. Dar poate cel mai important este faptul că această latură literară sprijină definiția implicită dată de Mark Edmundson literaturii, ca un discurs care în cele din urmă scapă analizei
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde se duce. Mă doare totul, dar nu ca pe Adrian Păunescu. El consemnează. Eu învălmășesc totul, sînt sătul de povești, într-un fel eu vin "din cealaltă parte". Aceasta nu înseamnă că sînt un cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui om, dar (nu știu cum să spun!) cîmpul meu stilistic este puțin invers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe mine să privesc înapoi, prin ocheanul cu lentilele întoarse. Autorul 1 23 martie, seara, în Câmpulung, vreme primăvăratică, de aprilie pripit, culori între mov și albastru, cu mari pete cafenii, un amestec de pământ și cer în imagini inversate, învălmășite într-un peisaj fastuos în care domină, solemnă, solidă, vineție, cetatea Rarăului, imensă statuie a lui Dumnezeu, de la care, aici, începe și se termină totul. Mi-am luat în primire rosturile, acelea de a avea grijă de bolnavii spitalului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întorc adesea în grota aceea ca să văd spărtura din boltă. Aștept să se facă amiază, ca zeul soare să lumineze pântecul pământului spre a-l fecunda. Sfârșesc prin a cădea într-o stare de prostrație, iar mintea mi se umple învălmășit de feluritele ipostaze trăite de ființa mea, până la aceea actuală... Tot ce se petrece cu mine nu e, desigur, ceva de laudă. Lumina de ziuă Lumina zilei care se naște îmi amintește de mama care, în fiecare dimineață, mă lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]