5,591 matches
-
de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași senzație de dezgust, în mijlocul/ unei harababuri de neînchipuit. Încărcată de relicve și descîntece/ băbești, ținute minte inconștient:// neglijentă, învăluită în ceață și nouri. Că e o adevărată/ magie la mijloc. Atîta/ știe, că «a fost scufundată»: dar/ unde? În raport cu masa de pornire în rotație... Arată cu/ degetul la cap, că e sărită de pe fix. Nu găsește/ locul, intră/ pe
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
la gura peșterii, «sărbătoarea/ trandafirilor care ascund ieșirea/ genitală pe lumea/ cealaltă» - iaca! Speriate de țipătul continuu, de alaltăieri, al/ unei cucuvele...// Femei îngenuncheate la cules, nu/ departe de o grămadă de bărbați împietriți, pe care își fierb mămăliga” ( Te învăluie un miros de arsură, fără să ardă ceva). Peste tot plutește un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
de la Mehadia” în ritmul unui “Joc de doi ca-n Banat”, interpretat în primă audiție de formația “Blide sparte-haine rupte”; ca să nu mai reproduc chiuiturile, ventrilocice acum, pe care le-ar fi “strigat” urmașul 3) demn al senatorului George Pruteanu, învăluindu-l în căldura privirii pe bălăcăritul mai an, “Bădica Traian”4) (Mânați, măi! Hăi! Hei!...) Din nefericire, n-a fost să fie. Doar d-l Theodor Stolojan se pare că a reușit să organizeze pe bază de... arcan o șezătoare
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
fapt ce i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de blasfemie. Este evident faptul că problematica romanelor semnate de Dan Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine vorba despre proza ultimilor ani, puțini se arată cei dispuși să comenteze substanța propriu-zisă a romanelor sale, ideile care nu sînt cu nimic mai prejos decît cele din atît
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
Meister Eckhart. În plus, stilul lui Dan Stanca nu este unul foarte comod. Adesea frazele sale sînt excesiv de lungi, autorul suferă de o oarecare prolixitate (nu atît de evidentă ca în primele sale romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită/ mînie a văzduhului!/ Ca dintr-un val
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
șaptezeci de bani”? Unde este restul retribuției? Apoi: de ce plusul constatat în gestiune nu este în monedă curentă, ci „un pol de aur românesc” din urmă cu treizeci de ani? Și încă: are vreo semnificație faptul că polul respectiv era „învăluit într-o foiță de țigară” în condițiile în care nici un personaj din nuvelă nu fumează? Etc., etc. Un alt procedeu ce se circumscrie regulilor de construcție a enigmei literare la care apelează Caragiale constă în aglomerarea de fapte, acțiuni, întâmplări
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
pavoazeze prețioasele contururi: care cu o mustață, care cu-o burtică „aristocratică”, care cu-o amantă top-model, și mai toți cu-o privire tâmpă, de gonaci în slujba șefului unic. Și care cu niscaiva alice de vânătoare. Aerul deprimat ce învăluie viața politică românească se transmite, desigur, până în cel mai izolat cătun al țării. Când la vârf s-au bulucit toate gloabele, nesimțiții, nesătuii și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
-ntorsei fuga ca într-o gară când nu vrei să pierzi trenul... Nu văzusem, nu citisem esențialul... (Dama misterioasă a lui Leonardo pălise). Fata păcătoasă a germanului însă, nudul ei puțin frez, stins, căderea grea a pletelor groase, de aur, învăluindu-i trupul, totul era atât de viu, încât până și îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o cu toții zi de zi în ceruri să asculte un concert... Puțin timp după aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
întîmplări mai vechi sau mai noi din lumea scriitoricească, fișe de lectură, considerații despre proză, cîteva încercări de creație originală și, în final, unele impresii de călătorie. Ceea ce unește toate aceste însemnări aparent disparate este aerul de proză care le învăluie, posibilitatea ca ele să devină părți componente ale unui roman. Avem de-a face cu o carte care, dincolo de aspectele factuale, dă cititorului posibilitatea de a înțelege personalitatea scriitoricească a lui Constantin Țoiu, modul în care acesta privește și înțelege
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
ca o izbire de val spre fata ce sta înainte-mi și zâmbea" (p. 63-64). Iubirea e configurată la Sadoveanu în toți termenii ei senzuali de la prima întâlnire: "Dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia celei din urmă înfruntări cu rivalul meu, Ghelase. Ochii mi se umplură de lacrimi. Hohoteam. Ghelase avea să mă
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
a consumului său, cvasiprezența unui imaginar baroc în preajma fenomenului, impactul asupra scriitorului și asupra producțiilor literare, influența exercitată în muzica rock ori în ideologiile hippie, flower-power etc. Lecturând aceste articole, am fost impresionat de aura mistificatoare în care a fost învăluit adesea drogul, de imaginarul dens, greu penetrabil care a populat narcodependența de-a lungul timpului. Mi-am făcut, de aceea, o listă cu toate bolile care se credea că ar fi putut fi vindecate prin consumul de droguri, în special
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
principalul său discipol, cel pe care Mircea Eliade l-a desemnat drept legatarul său testamentar ( asasinat în condiții nici astăzi elucidate în mai 1991), este susceptibil să ofere răspuns la foarte multe întrebări esențiale pentru risipirea misterului ce continuă să învăluie destinele celor doi protagoniști, la mai bine de un deceniu de la dispariția lor. Relația dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu a fost una cu totul specială, iar corespondența dintre ei îi poate pune cel mai bine în lumină natura
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
subiect întors către sine sau de exuberantă exteriorizare, care se iubește sau se respectă, care se cunoaște sau se caută, neliniștit sau echilibrat, ca un memorialist ce se răsfață sau se detestă, se dezvinovățește sau acuză, se exhibă sau se învăluie, evoluează între sau dincolo de bine și de rău".
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
boneta roșie care acoperă ca o aură întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
înțelesul de static și activ, Hans Mattis-Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul, fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
stârnind din ce în ce mai mult, închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc. 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
stă deloc în fire!), poetului consacrat și dramaturgului cu piese jucate pe scena Naționalului li se alătură un prozator cu totul original, cu nimic îndatorat lor. Experimentalist învederat, V. Voiculescu supune și epicul aceleiași neostoite vis formativa. Povestirile fabuloase, "basmele" învăluite în misterul unor candori și erezii absolut aiuritoare trădează în Voiculescu un neîntrecut creator de instantanee: Dionis din Sakuntala joacă tenis cu Fräulein Lotte pe o pajiște din creierii munților. Scena, de un "pitoresc livresc" neverosimil, își găsește, totuși, în
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
dragostea este beție, ei bine, omul inteligent nu se îmbată", ca și, în nume propriu: "Luciditatea se instalează în emoție ca un stilet care adîncește toate fețele interioare. Toată viața sensibilă și afectivă este sporită de lumina în care o învăluie inteligența". Dar determinarea iubirii prin intelect constituie o formulă la rîndul său analizabilă, întrucît "inteligența" mereu invocată n-ar putea funcționa ca o instanță limitativă ori ca o stație de sosire finală, ci, în măsura în care se respectă, ca un stimul al
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Prin mobilul pactului, diavolul l-a ajutat să se descopere pe sine. Eseul lui Papini se și încheie cu rătăcirea lui Iuda prin bezna nopții și "deodată, fără să știe cum, se văzu în fața palatului lui Caiafa - și intră". întunericul învăluie în mister decizia lui. Ca să știm ce a urmat e suficient să ne amintim povestea lăsată de evanghelistul Matei. De ce Papini n-a respus toată povestea e pentru că omul vremurilor noi se rezumă la atât. Nici scena sărutului, ca vânzare
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
reduce la o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet șfichiuitor ca un blestem care ar merita să cadă pe capul celor care batjocoresc de atâta vreme un întreg popor învăluit în narcozele minciunii și-ale batjocurei. Un cuvânt-esență. Un cuvânt nu tocmai plăcut la uz. Dar cum eu nu sunt ministru al Culturii, n-am să-l rostesc.
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]