343 matches
-
și schimba vibrațiile. Pentru ca în final să fie mai aproape și parte integrantă cu adevărat a stării de bine, fericire inegalabilă și inepuizabilă alături de El. Pentru a putea reveni la starea de conștiință pură de lumină, căldură și nesfârșită dragoste învăluitoare și vindecătoare. Și totuși, cuvintele umane sunt întotdeauna necuprinzătoare, insuficiente și incomplete pentru a o descrie. Altfel spus, starea după care alergăm toți și cei cu trup și cei fără trup, de când am decăzut din Rai. Noi toți căutăm inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60-
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
scările. Și dacă îmi e prea sete și prea frig și nu mai ajung dincolo?... Încă îți mai e frig chiar și acum? s-a mirat steaua, și prezența ei a împrăștiat imediat răceala, înlocuind-o cu o căldură absolută, învăluitoare. Am mai uitat de frig, e adevărat... Însă îmi e oarecum sete în continuare... și nu știu dacă voi mai urca scările... Ridică-te și încearcă, pentru că trebuie să mergi înainte. E neapărat nevoie să merg mai departe? Da. E
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și-a dat jos haina și a întins-o pe iarbă. Alice, atentă la costumul ei crem, i-a fost recunoscătoare pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care îl simțisem când mersesem în căutarea iguanelor gigant. Când nu mă apuca nerăbdarea, mă așezam într-unul din scaunele din piele de vițel și citeam din cartea utopiilor. Încă mă mai chinuia dizenteria și dimineața simțeam acea greutate învăluitoare a măruntaielor care mă făcea să alerg la budă, la vechiul coteț al lui Caligula. Acolo lăsam ușa deschisă. Puteam astfel să urmăresc întregul oraș, care acum că eram în ultima lună de toamnă, după ce trecuseră valurile acelea cumplite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Osmore o să se îngrijească de toate detaliile astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent substitut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privească, nedezlipindu-și privirea de pe lucrările elevilor - pe care le ținea pe masă, așezate Între ei ca o baterie de rachete nucleare. Emma citea În tăcere lucrările Valentinei și nu mai știa dacă o răscoleau mai mult cuvintele fiicei sau parfumul Învăluitor al profesorului. Cele trei lucruri pe care mi le doresc cel mai mult: să fiu normală, pe tatăl meu, să fiu normală. Celălalt lucru pe care mi-l doresc uneori este să mor. Astfel, dacă ar trebui să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un fel de rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului” Lutz Korodi, inventatorul unui aparat pentru măsurarea gravitației pământului, și Memoriul lui Vasile Duminică, o scurtă cronică subiectivă, „cârcotașă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
mai cuceritor fără lumini. Când ies seara pe străzile lui dezolante, mă regăsesc și mă bucur. Orașul acesta pierdea mult prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ești substanța mea, iar eu sînt umbra ta"; De la tine doar eu îmi iau ființa"; În surîsul tău trăiesc, sînt liber; Cînd tu te-ncrunți, eu trebuie să mor". Epistle to the Rev. Mr. Catcott / Epistolă către Părintele Catcott - "nour învăluitor precum o mantie"; " Inspirația, pururi ascunsă-n noapte"; " Dacă favoruri tu ai dat Păgînului, Turcului sau Jidovului, / Spune, n-a avut oare chiar și Broughton Inspirație?"; Infailibilitatea nu este pentru oameni"; "Învățătura", "făt putred al unui creier sterp", "odraslă nelegitimă
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ochiul moartei tale e cerul azi, iubite, De plumb e neclintirea cu care se înclină Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet Într-o privite lungă și nesfârșit de lină.” (Ca ochiul moartei tale) Versurile acestea au chiar un învăluitor sunet eminescian. Există de altfel ceva eminescian în toată poezia Ilenei Mălăncioiu, dar nu un eminescianism epigonic, ci unui de afinitate structurală ce nu se vădește de obicei din prima instanță. Marea artă cu care poeta impune versului voința ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în faptul că acordă supremație auzului și face din privire un mod de ascultare. Înainte, termenul de "peisaj" era rezervat ochiului, iar cel de "mediu" sunetului. Or, vizualul a devenit o ambianță cvasi-sonoră, iar vechiul "peisaj" un mediu sinestezic și învăluitor. Fluxus e numele epocii noastre. Sunetul curge și poate a prins imaginea în curgerea lui. A vedea înseamnă a te retrage din vedere, a te distanța, a te abstrage. Ochiul se plasează în afara câmpului, urechea se cufundă în câmpul sonor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vârste, a copilăriei neîmplinite În aspirațiile ei Înalte. L-au descoperit criticii, unii au scris cu aplecare despre noul scriitor psiholog al vârstelor timpurii. Încă din prima sa carte, scria criticul literar Mihai Drăgan, se desprinde „o viziune lirică, duioasă, Învăluitoare, toate schițele sale fiind Încărcate de o poezie latentă fermecătoare, care le conferă o atmosferă particulară. Ele mărturisesc, prin vivacitatea narativă și finețea cu care sunt surprinse gesturile grave, mișcările sufletești imperceptibile ale copilului, virtualitățile unui talent autentic”. În Strigătul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și întru cinstirea Celui de Sus, face parte din tezaurul nostru inestimabil ce ne-a însoțit în istorie și ne a legat de alte popoare, învățându-ne să prețuim prietenia și comuniunea. Valeriu D. Cotea” * „... Vinul produce o căldură fizică învăluitoare deosebit de plăcută. El poate realiza armonia tainică a liniștii și seninătății, de el se pot lega visuri și meditații in time... pe lângă impresiile fizice plăcute, vinurile bune predispun la veselie, exaltă imaginația, atenuează amărăciunea, stimulează conversația oamenilor de spirit, creează
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
simțim în muzică sau în pictură ceva care ne atinge direct și care este chiar ceea ce este respectivul tablou sau respectiva piesă muzicală. Dar este altceva decât constituenții materiali ai tabloului sau ai cîntecului: o evidență clară, dar impalpabilă; proximitatea învăluitoare, dar și un recul infinit. La fel ca în teologia negativă, Heidegger încearcă să ne spună ce este Ființa prin opoziție la ceea ce nu este ea. Ființa se opune devenirii, fiind mai degrabă permanență; Ființa se opune aparenței, fiind ceea ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de a fi. Aici sunt la mine însumi în sensul că lucrurile amenajate din cameră sunt cu fața doar la mine și neglijează constant modulațiile exteriorității. Această familiaritate cu obiectele din camera mea susține o căldură a așezării ce protejează învăluitor. Într-un astfel de mediu izolat mă simt ocrotit și consolidat în propria personalitate, mă simt confirmat ca deținând potențial de distribuire și ordonare. Eu sunt cel care îmi organizez lucrurile intimității mele și asta îmi demonstrează capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o protecția absolută de negura ce stă să vină, protecție divină ce ne transformă în acel astru satelit ce ar gravita în jurul soarelui fiind înveșmântat în strălucirea acestuia. Acceptând să cinăm cu zeul, noi devenim prezență selenară neatinsă de bezna învăluitoare, reflexie palidă, dar vie a izvorului de lumină spirituală. În textul Apocalipsei, a doua afirmație de trecere spre etapa dezvoltări descrierii simbolice a evenimentelor premergătoare apariției divine ce va închide timpul și agitația istorică inserată acestuia este posibil să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
deschiderea-breșa ce ar sta la baza desfacerii darului fiind strâns uniți prin aplicarea presantă și constrângătoare a pecetei. Tot astfel, o carte sigilată are coperțile și foile reunite sub presiunea un liant ce le ține apăsat-înmănunchiate, sub tensiunea unei înlănțuiri învăluitoare generată de ferma aplicare a pecetei legătoare. Desigur, odată cu trecerea timpului, sigiliu și-a pierdut din forța materialității sale și a îmbrăcat forme abstracte-grafice cum ar fi banala amprentă lăsată de ștampilă sau semnătură. Dar, în esența semnificației sale, un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză presiunea excepțională a unui lac care îi pune la încercare rezistența și soliditatea. Spargerea acestui stăvilar determină revărsarea, năpustirea fluenței acaparatoare într-un flux ce cuprinde și
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că este natural sau despre sosirea iernii, după erupția de rod din apusul, toamnei că este un moment natural. Acest termen natural ne spune că este vorba despre ceva firesc, adică în acord cu o constituție a naturii ca întreg învăluitor echilibrat, mai exact, calibrat pe măsura vieții. Prin urmare ne-firescul se află în dezacord cu armonicul ce caracterizează natura, este plasat în afara acestuia adică este deplasat, îndepărtat și insular. Vom zice despre un om ce se manifestă aberant, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ceas. Sunetele trâmbițelor angelice survin pe fundalul acestei tăceri din cer. Spațiile interplanetare și intergalatice sunt guvernate de o astfel de tăcere cutremurătoare. Poate că formularea s-a făcut tăcere în cer semnifică o coborâre a acelei tăceri cosmice în preajma învăluitoare a pământului, în cerurile pământene. Se relevă aici participarea liniștii cosmice la finalul lumii omenești. Întâi, se coboară calmul fără de sunet al extensiilor ce despart galxii peste cerurile pământului și apoi, în această liniște sosită din abisurile cosmice, răsună trâmbițele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dărui mai multă voluptate decât această mântuire răsturnată. Este începutul uciderii spiritului meu, inaugurarea acelei morți de-a doua, o moarte dezvoltată în timpul narcozei conștiinței mele, hipnotizării acesteia de ochiul galeș al fiarei, de privirea ei languroasă. Sub norii influenței învăluitoare a demonului ce ispitește, îmi proiectez nucleul de conștiință în dimensiunea acestei entități pierzătoare. Acolo, în regatul spritului malefic sunt fără putință de întoarcere. Înecat sub acele adâncuri de întuneric, primesc numărul fiarei. Acest număr îmi este înfierat în atomul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]