1,026 matches
-
țin la piept! Parcă Maica lui Iisus Îmi șoptește-acum din ramă Lăcrimând cu drag nespus- La mulți ani, iubită Mamă! Mă uit în ochii tăi acum Și-aud lumina-n ei cum cântă, Ce cald, dumnezeiesc parfum Făptura ta o înveșmântă Și toate zările-mi sunt pline! Ca un izvor dintr-o fântână Tresaltă sufletul în tine, Măicuța mea, cu chip de zână... E Ziua ta, nu vreau să plângi, Nici plânsul Mamei nu știu ce-i, Mă uit în ochii tăi adânci-
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]
-
22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești? Îți amintești de-aleile bătătorite, de pașii noștri, ce zorii sărutau, de roua de pe florile-adormite, de violetele, ce în albastru lăcrimau? Îți amintești de banca solitară, ce ne-aștepta lângă cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
ați dori să vă înmuiați picioarele obosite de drum în apele tămăduitoare de la Marea Moartă... să traversați deșertul în mersul legănat al cămilelor, conduse de taciturnii beduini... să priviți la lumina focului o fată cu ochi de pară și foc, înveșmântată în mătăsuri și damasc, dansând în ritmuri amețitoare... să degustați frigărui din carne de oaie și suc natural de fructe... Cu prilejul lansării liniei de charter din București către Iordania, de către respectabila agenție de turism Jordan Experience, condusă de dl.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93216_a_94508]
-
mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină în privința Constituției. Fruntașii politichiei dâmbovițene în curs au trăsături asemănătoare, integrîndu-se într-un joc al cărui final nu se întrevede. Ion Iliescu, ieșind din "strîmta lui bolgie de opoziționist", în 1998, se înveșmîntă rapid într-o cămașă de vară cu mîneci scurte și, "după o nesfîrșită călătorie cu automobilul, pe caniculă, coboară între electorii săi", în număr foarte variabil, care s-au adunat "să-i soarbă cuvintele", cu aerul prostit indus de mult
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
numit deseori “un luptător pentru cauze nobile”. Dacă noțiunea de patriotism pare acum uneori desuetă, Paul și-o asumă cu curaj - a luptat pentru patrioții din Basarabia și tot aici aș plasa aplecarea spre poezia noastră clasică, pe care a înveșmântat-o în muzică și a prezentat-o în zeci de recitaluri peste hotare - fiind un ambasador cultural de certă importanță. A fost o mare surpriză plăcută să văd că a înființat o Fundație culturală, că pus bazele unei tipografii și
Recenzii by Dorin Manea () [Corola-journal/Journalistic/83145_a_84470]
-
unei autostrăzi supraterane, care să traverseze Bucureștiul de la sud la nord (S. Oprescu), sau mutarea Gării de Nord la Chitila (G. Gușă), ce ar fi aruncat în aer limita și așa fragilă a mediului urban. Când trebuie să te bați cu aberații înveșmântate în formule aparent raționale, pierzi din vedere componenta propagandistică de neevitat în orice competiție electorală. Cea de-a doua direcție a acțiunii electorale a reprezentanților "sistemului", consecință a cantonării induse a singurului adversar valabil în dezbateri tehnice de amănunt, a
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
Vasiliu, iar corul a fost suplinit de câteva voci din orchestră și de public. Lucrarea este o încercare de împărtășire a unor valori culturale, sinceritatea credinței fiind sămânța care generează muzica. Și această credință se exprimă prin limbajul modal pentatonic înveșmântat în armonii de cvarte, amintind de muzica impresionistă. Orchestrația dă importanță sectorului de alămuri și celui de percuție, care reproduc în unele momente sonoritățile tibetane. Concepută în patru tablouri, lucrarea are ca text două mantre (formule sacre în limba sanskrită
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
spate! Muzical e ca și cum ar concura o tilișcă versus un sintetizator... Corect aș spune că produsul Conchita Wurst e un artefact. E un bărbat care și-a luat un nume compozit. Heteroclit. Se putea numi chiar Heteroclita... European. S-a înveșmântat în damă, și-a desenat o barbă... Nu e de uitat amănuntul că produsul avea un aer christic... O muiere cu barbă pe nume Conchita Cârnaț, care aduce cu Hristos. Genial artefactul!”. Sigur, noi avem talentul de a lua totul
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
originală a încântat, a amuzat, a fascinat și a procurat momente de bucurie publicului; a impresionat prin mobilitatea și fantezia cu care a reliefat farmecul melodic, confruntările de timbre, jocul de ritmuri, caracterul umoristic al disonanțelor, pe care le-a înveșmântat într-o paletă coloristică sclipitoare. Prestația plină de vervă și prospețime a transmis un sentiment de entuziasm debordant și o paletă amplă de stări sufletești pozitive. La reușita interpretativă au contribuit substanțial dirijorul Mihail Agafița și orchestra, care au evidențiat
Excelență pianistică by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
a dat viață cu sensibilitate și știință a nuanței celebrelor “Smaranda” și “Car frumos cu patru boi”. Din toate punctele de vedere, a fost o manifestare de mare ținută, desfășurată în straie de gală (chiar și primarul Ponoran a fost înveșmântat în frac!), inclusiv în plan muzical. Cu doruri și regrete, cu iubiri neîmpărtășite și crizanteme în glastră, festivalul a ilustrat plenar versurile poetului local Ioan Tătar: “Pe-același drum de altă dată/ Te-am așteptat mereu să vii/ Romanța mea
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
al unui autor care nu știe să-și pună în lumină înzestrarea pe care o are, căci autorul are o sensibilitate cum rar întîlnești în lumea filozofilor. De aceea, nu poți decît să regreți că nu a știut să-și înveșmînteze gîndurile în odăjdii mai prielnice scopului avut. Patru cititori din cinci vor închide cartea după zece pagini, și doar cei cu răbdare calofilă vor stărui în a-i străbate paginile. Și sunt fragmente - precum cel despre întîlnirea întîmplătoare (dintre un
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
potrivește cocul de femeie măritată, ca apoi să își desfacă părul negru, să și-l împletească iar și iar, să își dezvelească gâtul înalt lăsând la vedere ,,o alună neagră așezată la vârful cercelului alb cu țepi verzi", să apară înveșmântată într-o rochie roșie etc. etc. etc. Fără descântecul spus la început (,,Printre ele, bob de aur, faur, taur, iute ca un graur, ban de aur, om de aur. Aur, faur, om de aur, în casă să te aduc. Pe
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
ni s-a spus să nu vorbim Chiaburii, dușmanii poporului, sunt neamurile noastre. Lapte de bic Străbunica mea se chema Iglica Un nume cum nu mai găsești astăzi Locuia Într-o casă din bârne La capătul satului, aproape de pădure. Era Înveșmântată În haine vechi, desperecheate Pielea obrazului, mâinile, păreau nespălate de ani Mai târziu am Înțeles că era culoarea țăranilor bătrâni. Ce să-ți dea maica ție? Un măr, o pară, o prună, câta răchie? Răchie, nu că ești prea mic
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
final pe niște biciclete cu care se aruncă în apă; apoi Hipnagogia - The Borderland State, în coregrafia lui Muhanad Rasheed, care urmărea să sugereze cum se petrece trecerea de la starea de veghe la cea de somn, prin intermediul siluetelor unor dansatoare înveșmântate în negru și a unor încrengături de ramuri desfrunzite și, în fine, cel mai bun film, Mirroring - bun atât ca gândire coregrafică (Dunja Jocic) cât și ca interpretare - în care un bărbat fuge de zgomotul străzii și, pătrunzând într-un
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
statui, care nu am Înțeles niciodată ce reprezintă, fiind doar o Îngrămădire de blocuri de piatră necioplită, era un copac cu o scorbură așa de mare, că Încăpea capul unui om. Pe una din băncile din apropiere, stătea o femeie Înveșmântată În negru, puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget inelul mortului și a pus în locul lui un safir imens, aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adolescenței naive, adică în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă întreb dacă filozoful francez poate fi comentat fără să
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Camil Petrescu, aflat în agonie" - evident memorialistice, dar ele nu domină materia, oferindu-i numai schelăria. Este drept că în fiecare rând domină o personalitate, inalienabilă, perfect recognoscibilă, până și în selecția citatelor, rememorând scene din propria-i viață și înveșmântând peisajul în propriile-i sentimente -, dar de Jurnal nu poate fi vorba. Ci de ceva mai puțin și de ceva mai mult... Cel ce răspicat afirmă că "asemenea unui escroc care își ticluiește o diplomă falsă, regimurile totalitare se folosesc
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
eu, lumină a conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru Dobrescu, să acceptăm, "de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător cu bune reflexe, înveșmîntat într-o armură de efect, care nu are împotriva cui să lupte. E împresurat de atmosferă, deoarece, așa cum afirmă singur, maiorescianismul e "precum aerul pe care-l respirăm". Cum să duelezi cu aerul?
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
fiecare gîndește pentru sufletul lui. De aceea, o filozofie nu poate fi asumată decît de cel care a elaborat-o. Și astfel, filozofia e o artă a consolării și o tehnică a dobîndirii unui echilibru psihic. Restul e sarabanda orgoliilor înveșmîntate în fireturi de gală și în canafi de potcapuri academice. Și dacă rostul filozofiei e să ne împace cu lumea, tot ceea ce scriem trebuie să fie expresia unei atitudini. Atitudinea aceasta are valabilitate doar într-o împrejurare dată și numai
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
punctul de vedere, găsind cu cale a releva ceea ce aflase între timp: "Nu știam, de pildă, cît de subtile pot fi interferențele - în planul ideilor - între anumite elemente convertite ale național-comunismului ceaușist și cele ale unor nou-născute ideologii de dreapta, înveșmîntate în haine laice sau religioase". Nu știm nici noi, la rîndul nostru, la ce se referă exact d-sa, oricum nu ne găsim nici pe departe în situația de-a oglindi în ceea ce scriem atari "interferențe", fie ele "subtile" sau
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
îmblînzit de înlesnirile civilizației. Moravurile se domesticesc la rîndul lor și puritanismul se stinge. Femeile își pierd aerul pudic și ajung să se închine tocmai zeului pe care creștinismul l-a repudiat secole de-a rîndul: sexul. Inima li se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din cetăți menite cuceririi, femeile devin trufandale menite culesului timpuriu. Dramele umane, chiar dacă mai există, își relativizează proporțiile
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
unui zâmbet și-apoi el era În misiune și nu avea dreptul să se gândească la astfel de oportunități. Din somnul presărat cu vise scurte, În care corpul stewardesei și ochii negri care abia se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-o djallaba ce nu lăsa să se vadă nimic ocupaseră jumătate, Îl trezi o voce caldă și fermă: Vă rugăm să puneți centura de siguranță! Aterizăm la Rabat, Maroc! Ștefan nu se grăbi, știa că are suficient timp pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]