169 matches
-
dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
față de burgunzi, ceea ce îi stârni cumplit pe soldații lui Gualfard și mai ales pe unul dintre ei, care îl înfruntă cu duritate pe hun; Khaba interveni să-i despartă, pentru a fi, la rândul său, înconjurat de burgunzii cu inima înveninată, și de aici se iscă o adevărată încăierare. Văzând că prietenii lui Balamber, care până atunci îl ținuseră sub ochi, nu se mai ocupau de el, Audbert începu să se gândească iute la treburile lui. Din momentul în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii în valea Babei, alții într-o potecă ce coboară în tăul porcilor. Pieriseră înveninați șapte, și blănile lor erau întinse pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu bunătăți și s-a întors și în ist an. Aștepta, poate, să găsească și vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o dușmănie și nici o drăcărie căci spaima lui de-atunci își avusese pricina în supărările lui proprii, clocite și înveninate; iar ursul se afla în pădurile și-n munții lui și nu avea cu el nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula simțea un fel de simpatie și puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu. Însă i-a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În școală. Miquel Moliner, căruia Îi prisosea creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei alte specii, ceea ce, Într-un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic pe care Îl afecta, Miquel era fiul unui industriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
astral orice gând de ură, de supărare și reproș se manifestă asemeni unei săgeți de lumină neagră ce se înfinge și rănește instantaneu atât ființa umană vizată cât și pe cei ce o transmit. Putem fi atinși de aceste săgeți înveninate ale magie negre dacă acea formă de energie (ură, răzbunare, gelozie, supărare, invidie etc.) se regăsește ca și corespondent în ființa noastră astrală (ne referim aici la partea din noi ce nu a fost alchimizată în lumină alb strălucitoare, în
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
suspendare, s-a răzgândit și pentru acest lucru l-am felicitat. Am văzut la televizor „Monstruoasa coaliție”, nu aceea care l-a detronat pe Cuza la 11 februarie 1866, ci noua și actuala coaliție stăpânită de o ură neagră și înveninată, capabilă să ucidă de la distanță. Am avut parte de o asemenea ură neagră dirijată împotriva mea când, deși eram complet nevinovat, toți mă ostracizau, făcând excepție doar familia și câțiva prieteni cu adevărat. Tocmai de aceea iau partea președintelui pentru că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ceea ce era valabil și pentru mine. Mike a trecut pe lângă noi și a aruncat o privire libidinoasă. Misty l-a urmat relaxată, dar când ne-a văzut pe mine și pe Chris, ne-a săgetat cu o privire atât de înveninată încât aproape că mi-a ars primul strat de piele de pe față. Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante delicto, m-am tras de lângă Chris. Privată de parfumul lui curat și masculin și de atingerea umărului lui masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În ciuda faptului că eram deja în luna iulie, ea avea pielea ca neaua. Îmi pare foarte rău. Unde-mi sunt bunele maniere? și-a cerut ea scuze zâmbind. Eu sunt Dawn Jeffers, editorul general. Vivian i-a aruncat o privire înveninată, iar Dawn și-a coborât imediat ochii înapoi, asupra clipboard-ului. Se părea că puținul timp alocat în program conversației neprofesionale se terminase. — OK, o să preiei o carte de bucate pe care o facem cu Maestrul Bucătar Mario, un tip încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
toate astea, nimeni nu s-a clintit din loc. Când Vivian a dispărut din câmpul vizual, Lulu s-a întors către mine cu o căutătură feroce. — Bucură-te cât ține, Claire, a rânjit ea disprețuitoare. Vocea îi era așa de înveninată încât, involuntar, mi-a scăpat un icnet. Nimeni n-a părut să sesizeze replica. Restul colectivului de la Grant Books s-a târșâit afară din sala de conferințe, fără să privească în direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ne reprezintă atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
enervat și mi-a zis că nu-i nevoie s-o verific chiar așa. C-o fac să se simtă bătrână. Că parcă sunt îngerul morții. Fiona a ridicat ochii. — Deci suferința în amor nu i-a amorțit și limba înveninată! — Nu. De fapt, vorbește cât se poate de normal. Ceea ce e extraordinar. Îmi închipui că partea cu bocitul s-a consumat în intimitate. — Dar de văzut, ai văzut-o? a întrebat Fiona privind-o din spatele meniului. Nu. O vreme a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar fi căznit să vadă cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-ați adunat toți bolnavii mintal pe balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amenințătoare, însă loialitatea aceasta demonstrativă se transformase odată cu trecerea anilor într-o armă îndreptată împotriva mea, încă o cale de a mă tortura, de a-și întări poziția de superioritate față de mine. Eu eram centrul atenției sale, toate săgețile lui înveninate mă aveau pe mine drept țintă, înspre mine era îndreptat întreg fanatismul său, în jurul meu se concentrau toate conflictele sale interioare, toată pasiunea lui infinită, dar acum, când îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe Pământ. Mai întâi paralizează pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă imperceptibil și schimbă subiectul.) Ceea ce s-a întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata aceea întunecată pe ecranul de supraveghere! Iată ce-a fost, zise Dallas, simțind cum i se strânge stomacul. Nu avea nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și chinuindu-te s-o dezvirginezi. Ai coborât puțin, stai acum cu obrazul lipit de mijlocul meu și mă ții de talie. După povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerul tulbure de arșiță, dar seceta nu părea să-l îngrijoreze, cum de altfel nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a lui Gigi Velicu. Întorcea iute capul și întrezărea în ochii lui o licărire de invidie. Rămânea nelămurit ce fel de atelier are în proprietate tatăl lui Damian. Și dacă e onorabil sau nu să fii proprietar de atelier. Cătălin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că intrasem în vacanța mare și trebuia să plec acasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un farmec inedit pe care nu-l descopeream decât foarte târziu. " Dacă Mihaela o fi acum în brațele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gând îmi turna otravă în sânge. Săream în sus ca mușcat, simțeam în carne colții înveninați și durerea toată se aduna la inimă. După asta îmi veneau gânduri mai bune: " Nu se poate. Nu m-a uitat încă. Poate și ea se zvârcolește așa cum fac eu. Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
medicul și Juan Lucas adăugă batjocoritor: „Susan și ușile ei“. Atunci ea Îl rugă să-i spună adevărul, să-i spună că arăta Îngrozitor așa umflată cum era și că o să divorțeze de un monstru ca ea... „Ha, ha! Frumoasa Înveninată! Asta-i bună! Celso, adu-ne ceva de băut...“ Servitorii se făcură nevăzuți fără să scoată o vorbă, dispăreau unul după altul ca și cum s-ar fi Întors seara tîrziu acasă după o duminică liberă, avînd grijă să nu-i trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au nimic din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori răsfoite. Așa încât Impudica moarte, cea adevărată, mai tră iește doar în noi, cei din generația mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat și înveninat cândva adolescența. Marele Sincu Pe la sfârșitul anilor ’70 m-am înscris și eu, ca tot studentul snob și cu o imagine de sine exagerată, la cursul special de semio tică pe care-l ținea fai mosul Alexandru Sincu. Era fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere admirabilă reînvie în chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor să
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]