123 matches
-
tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
brațele cu zăpadă. De fapt, cam asta făceau toți bărbații. Chiar și femeile. Ascunse după un pâlc de copaci și tufișuri, Mariam și Marioritza își lepădaseră tunicile și bustierele și acum își scuturau una alteia ramurile pline de zăpadă. Râdeau înveselite ori de câte ori simțeau atingerea acelei ninsori. Zăpada se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am, aici, aproape, Într-o poiană, ceva minunat. Ce, anume? O să vezi. Mergem acolo? Da, așa zic. Bine, mergem acolo. O să vezi, reluă ea, Înveselită, mai Înveselită decât cum fusese până În acea clipă. O să vezi, repetă. Bine, o să văd. O să rămâi, poate, cumva, uimit. De ce? Pentru că e ceva ce nu-i nici troiță, nici cabană, deși, e, cam, și una și alta. Acolo o să ne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am, aici, aproape, Într-o poiană, ceva minunat. Ce, anume? O să vezi. Mergem acolo? Da, așa zic. Bine, mergem acolo. O să vezi, reluă ea, Înveselită, mai Înveselită decât cum fusese până În acea clipă. O să vezi, repetă. Bine, o să văd. O să rămâi, poate, cumva, uimit. De ce? Pentru că e ceva ce nu-i nici troiță, nici cabană, deși, e, cam, și una și alta. Acolo o să ne petrecem Întreaga
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
e rândul meu! ― Nu vă mai certați degeaba, intră al treilea în vorbă, pentru că azi am să plătesc eu! Și de-aci porni gâlceava. Fiecare voia, vorbă să fie, să plătească pentru toți, și nu ajungeau la nici o înțelegere. Tejghetarul, înveselit, se uita la ei zâmbind și-i aștepta să termine, ca să le ia banii și să se ducă la treburi, dar ți-ai găsit! Atunci vorbi unul dintre, ei către tejghetar: ― Uite ce e, mă neică, după cum vezi, greu să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
parte! ― Bun... dar Hector? ― Da! afirmă Chiorul, apoi scutură capul și mai întrebă o dată, holbîndu-și ochii și mirîndu-se cât putu de tare: Hector? ― Da, Hector... ce, n-ai auzit niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun. ― Ba da, am auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe scaun în fața mea. Îmi cere ceva. Cei mai mulți îmi cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii unor povești din copilăria mea. Văzându-mă înveselit, Mihai Cosmescu, comandantul plin al secției, glumește: „Domnule reporter, vă pregătesc un așternut?“. Doar Carmen Mihail, comandantul Penitenciarului Rahova, repetă: „Domnule, acești oameni au omorât!“. Mi-e frică de ei. Ceea ce mi se întâmplă înțeleg numai dacă poveștile ating culpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
treabă... Și aceasta s-au tocmit și s-au întărit nu într-altu chip, ce după cum scrie la svânta pravilă... Într-altu chip nu va fi.” Numai ce am terminat de citit, că aud din nou glasul, de data asta ceva mai înveselit al bătrânului: „Nici nu știi ce te așteaptă, fiule.” Despre ce-i vorba, părinte? „Citește ce ai în față și ai să vezi.” Parcă mai ușor mi-ar veni să-mi spui sfinția ta, decât să citesc. „În loc să-ți povestesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această clădire nu sunt sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de laba gâștii. Nu pot să cred ! Ce mincinoasă. A făcut patruzeci și șase în februarie trecut. Și dacă nu vrea ca lumea să știe asta, ar trebui să nu-și lase pașaportul pe masa de toaletă. — Așa ! spune, vizibil înveselită. O să fim plecați toată ziua la petrecerea surorii mele. Nathaniel o să vină să se ocupe de grădină, dar bănuiesc că știi asta... — Nathaniel ? Mă trece un șoc electric. Vine aici ? — A sunat azi-dimineață. A zis că mazărea dulce trebuie... legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vineri, la neurologie. Să asiste și doctorul Antoniu. Notează, Florine. Să fie anunțat doctorul Antoniu, neurologul, pentru vineri. — Fost, fost doctor Antoniu!... rânji inocentul. Ha, am fost Antoniu. Doctor Antoniu spus înainte. Tot înainte pionieri, tot înainte, spus Antoniu... țopăia, înveselit, copilașul. Femeia făcea semne în spatele lunganului, să nu fie luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doamna cum a rezistat? Aveți dreptate, sigur că da. Nu, nu m-ați deranjat. Da, sunt cu niște prieteni. O, bancul e nou, nu-l știam. Da, singura calitate a Tovarășului Suprem... provoacă zilnic noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu are încă căutare p’aci. Poate când s-o mai deștepta lumea. Dar acuma... A făcut careva un spirit de glumă și a plecat și a uitat să mai pună chestia aia înapoi. „Se lsă cu scandal“, gândi popa, înveselit. „Ăștia a lui Soporan de câte ori se întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p’ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie.“ Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-o fi chiar tartorul lor. Tu erai mic când a dispărut Tomnea ăsta. Dar știi cum a dispărut? Toată securitatea, în cap cu Goncea, pe capul lui și el, țuști. S-a ridicat la cer și a dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clătește în disperare, până se albește. Dar nu zici că-l freci doar pentru că așa vreau eu? Că te plătesc eu?! Altfel, ce te-ai face, cu tot talentul tău?! Ori poate crezi că, la talentul tău, stăpânești și adevărul?!“ Înveselit, Goncea începu să hohotească. Râdea icnit, foindu-se în fotoliu. „Adică tu, care faci montaje literare, spectacole de sunet și lumină, care ai inovație la măscărădeli și comicăreală, care ai făcut avere la Cântare, că am vrut noi ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
freamăte, toți visau să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-o repare doctorul ăla), înveselit, omul în halat alb a recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit înveselit. Starea de moleșeală pierise cu totul. A intrat alergând în bucătărie. Mi-e o foame de lup! Te mănânc toată, mami! Apoi plecăm, da? Da, băiatul mamii! Ia și puțin gem..., mănâncă și din omletă... Mami, cine a făcut gemul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
părul și mâinile. Fata îl privi mirată și îl întrebă surprinsă: Ce-i cu tine? De ce mă miroși ca pe o haină? Nu, nu ca pe o haina, dar mâinile și părul tău au un miros deosebit. Maria a chicotit înveselită pe dată. Auzind întrebările fiicei, Ilinca a întors ușor capul spre ei, să poată auzi dialogul copiilor. Părul miroase așa..., miroase pentru că m-am coafat. Nu se observă? Știi? Am o revistă, de la mama, cu modele de pieptănătură pentru fetițe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această clădire nu sunt sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar putea ca mâine să-mi lipsească!... - Nici o grijă, colega mea are o colecție întreagă... Și Ina părăsi salonul înveselită că putuse să-i servească pacientului îndrăzneț, ad-hoc, o glumă inofensivă. Inginerul Alexandru Georgescu rămase cu ochii spre ușa din cadrul căreia dispăruse grațioasa asistentă. * - Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei istorii glorioase, fără de care România nu ar fi ajuns ce a ajuns. — Să trăiască Burebista! le-a strigat Vasile Înveselit. — Ai noștri! Ura, mă băiatule! i-au răspuns câțiva mai abțiguiți. Și-a continuat drumul, și când a ajuns În dreptul com plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vă cerem sfatul, numai dumneavoastră ne puteți ajuta, cu experiența dumneavoastră... Îi arăți că ești vigilent și că ții În mână conștiința oamenilor, că știi să Îi strunești... Și tot așa. — Bă, da’ nu e prost deloc țucurelu’! a strigat Înveselit Parolică. Nevastă, adu o sticlă de Niculițel, pupa-ți-aș țâțele care i-au dat lapte! Nu-i prost deloc! Bravo, mă, Lu ciene! Așa facem! După care și-a tras scaunul lângă Lucian și l-a Întrebat conspirativ: — Spune
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dracului de treabă, revino la realitate, nu e bine... Ce nu e bine, Cristiane? Ce nu e bine În realitate? În realitatea asta... — În fine, las-o moartă. Să trăiți, tovarășul maistru. — Să trăiți, tovarășul maistru, a zis și Vasile, Înveselit parcă de Întâlnirea cu vajnicul Căreală. — Ce să trăiesc, bă, lăsați-mă dracu’... i-a Întâmpinat Căreală plin de amărăciune. Bine că ai venit, Siboiule, altfel o beleam. — Păi, după cum vedeți, suntem doi, tovarășul maistru, suntem aici amândoi. — Care amândoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât de bine informat, nu știa de ce băteau clopotele la biserică în acea zi. Cu mâna dreaptă schiță un gest larg prin aer, apoi duse mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. Mi-am permis chiar să merg la secretariatul facultății voastre, ca să mă interesez de tine, dându-mă drept fratele tău... Deci tu ai fost "fratele" care m-a căutat!... exclamă Felicia înveselită. Trebuie să recunosc că ai ceva imaginație, pentru un tip care nu se ocupă de literatură! Era singura posibilitate să aflu ceva despre tine, îi explică Victor. Pentru că tu n-ai vrut să-mi spui mai nimic... Felicia începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]