356 matches
-
și Noua Zeelandă. Fructul se coace toamna, este verde și este de mărimea și forma unui ou. Are un gust dulce și aromat. Pulpa este suculentă. Fructul cade când este copt, dar poate fi cules din pom și înainte de a se învineți. Fructul feijoa are un miros distinctiv. Substanța chimică metilul benzoat miroase puternic a feijoa și aroma fructului este cauzată în mare parte de aceasta și de alte substanțe chimice înrudite. Este o plantă cald-temperată spre subtropicală care de asemenea va
Acca sellowiana () [Corola-website/Science/319593_a_320922]
-
el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar Înnegrită, și Într-adevăr rece. Da, dar de ce? am Întrebat eu, Încurcată. Tata, beat, Într-o noapte geroasă, m-a alungat, desculț, din casă. Și mama ta? E moartă! Adică, a murit, mai Înainte mi-a răspuns
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
sfârșitul luptei făcându-l astfel pe Michaels noul campion mondial. Bret Harț a fost atât de furios de felul în care au evoluat lucrurile încât l-a scuipat pe McMahon și într-o confruntare din aceeași seară l-a lovit, învinețindu-i unul din ochi. Evenimentele din Montreal au constituit un moment de cotitură în disputa WWF/WCW. McMahon a folosit toată povestea din Canada pentru a crea din identitatea lui reală de proprietar al promoției un personaj în storyline - patronul
World Wrestling Entertainment () [Corola-website/Science/306366_a_307695]
-
dacă nu i se știe încă unde se află cu exactitate mormântul marelui erou, de pe când era exilat la Palermo-Italia: "Ce facem cu Bălcescu, noi, cei care-l cunoaștem ? / Ce-i de făcut cu gândul și cu stafia lui ? / Se-nvinețește-n hohot țărâna țării noastre, / un plâns și o ruină adie spre statui..." («Stafia lui Bălcescu» - PIst, 32). Zecile de volume de poezie ale lui Adrian Păunescu, însumând peste 300.000 de versuri, așadar depășind cea mai întinsă epopee a
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
neagră (ca și Krishna) sau vânătă. Acesta este un rezultat al momentului în care în cadrul cosmogonic al agitării oceanului primordial, ieșise la iveală, printre comori, veninul "kalakuta", pe care zeul l-a băut ca să scape universul de otrăvire, el doar învinețindu-se. O altă imagine răspândită este cea în care este așezat într-un cerc, mărginit de văpăi, având patru brațe și două aripi de flăcări, în timp ce execută dansul tandava pe trupul unui demon, care simbolizează tripla cetate spțială demonică Triptura
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
nu va reveni curând". Bufet cu oglindă: "Erai mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și Roșu cu mult galben: "Veghea înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
șef al ecarisajului, se topise, n-avea nici un haz cu desamăgirea lui în amor și cu dorința care i-ar fi sărat inima lui bleagă, să ștampilăm femeile cu T sau C. Strelitul, nu știu de ce, tăcea, și băutura îî învinețise parcă, ai fi zis că vinul alunga viața din el, în loc s-o biciuie. Iar "fetele" tăcute, foarte atente, stăteau parcă în așteptarea a ceva. Poate eu îi împiedicam pe toți să intre în universul secret al grupului lor? Agresiunea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fier a somierei și începu să geamă în timp ce acum și gâtul și pieptul și subsuorile i se umpluseră de transpirație rece. "Victoraș, iartă-mă, mai bine ași fi născut, n-ași fi suferit mai mult... sânt pedepsită..." Gura i se învinețise, sdrobită de mușcătura dinților, iar degetele i se albiseră încleștate de pat. Ce putea să aibă? mă întrebai. Desigur, fusese rănită, putea să aibă o inflamație, chiar o infecție... Într-adevăr, viața îi era în pericol. "Ai numărul de telefon
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarse la fel de simplu cum plecase, sună la ușă rebegită, nu ca să-i deschid, fiindcă avea cheile, ci ca să-i iau din mână geamantanul pe care însă nu mi-l dădu și încercai să-i descleștez cu sila degetele de pe mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și înțelesei că nu ăsta era primul gest pe care îl aștepta de la mine. O îmbrățișai și abia atunci dădu drumul geamantanului. Avea obrazul fierbinte și gura rece, iar ninsoarea îi jilăvise părul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stai într-un picior pe hîrdău, cu mîinile în sus, cîte 24 de ore, pînă cînd cădeai leșinat; să stai cîteva nopți cu picioarele în sus, uitîndu-te la bec. Bătăile erau și ele înfiorătoare: te băteau la palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui nu anunțau o viață lungă. Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în auz, asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
să vă spun că gândul ăsta nu-mi pica bine deloc. În ciuda liberalismului cu care mă mândream) mereu crezusem că nevestele părăsite erau femei care locuiau în apartamente din blocuri sociale, că soții lor, care luau pauză numai ca să le învinețească ochii, plecau cu o sticlă de vodcă, cu banii de cadouri și cu alocația copiilor, lăsându-le în urmă înlăcrimate, cu un teanc uriaș de facturi neplătite, cu o poveste inventată despre cum s-a lovit de tocul ușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai erau așa de pregnante. Așa de puternice. Nu mai erau așa de îngrozitoare. Să mă explic. Tot nu m-aș fi dat înapoi dacă aș fi avut ocazia să-i ard una în stomac lui Denise sau să-i învinețesc ochiul lui James, dar nu mai visam să mă furișez în cuibul lor de nebunii și să torn un cazan imens de ulei clocotit peste trupurile lor adormite. Ceea ce, credeți-mă, era un progres. Așa că, însângerată și cocoșată, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de genul „lac să fie, că broaște destule“ sau „niciodată nu te-ar fi făcut fericită“. Ei, când se ajunge la faza cu „timpul le vindecă pe toate“, încercați să vă reprimați primul impuls, și anume ăla de a le învineți ochii. Nu vă lăsați pumnul să țâșnească, fiindcă să știți că trucul ăsta chiar funcționează. Eu eram dovada vie. Singura problemă cu timpul care le vindecă pe toate e că durează. Așa că, oricât de eficientă ar fi metoda asta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mercurul e super-toxic. Nu prea vezi pe nimeni azi să-și toarne conținutul termometrelor pe gât, la vreo viroză sau la guturai.“ „Așa e, ai dreptate. Calomelul producea o intoxicație masivă a corpului; după câteva săptămâni de tratament, pacientul se învinețea, avea pierderi de memorie și halucinații. Părul începea să-i cadă, unghiile să se descărneze. Rinichii nu mai funcționau. De regulă, scăpa de holeră, dar murea intoxicat sau făcea blocaj renal.“ „De unde ai toate informațiile astea tehnice? Ai fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia de secundă, ca într-un film unde unei sticle golite de bere îi trebuie zece ani să nu-și nimerească destinația, pumnii înaintează cu greu prin aerul cleios, pînă în tampoanele din nasuri rupte, fălci dislocate, dinți sparți, ochi învinețindu-se, carne tremurînd sau chiar din praful ce ținea acum locul unei persoane, corpurile se balansau, ca făcute din plastilină. Iar briceagul, păstrat printre ațele din buzunarul de la pantaloni pentru astfel de evenimente sau pentru deschiderea unui dop de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu toată puterea furiei spre Cornel, dar papucul nu l-a nimerit, căci băiatul s-a ferit. Al doilea da, aruncat nu mult după primul. N-a mai avut cum să-l evite. Papucul l-a durut și i-a învinețit și usturat pielea. Cornel și-a păstrat lacrimile dincoace de ochi. Hai să continuăm, a spus Marcu. Am găsit alt cuțit. Pe ăsta-l confisc eu. Nu cred, a spus Alin, gîfîind. Doar mă necăjești. Dar gata cu alergatul, că
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în întunericul încăperii, tăiat exact pe diagonala în care se situa patul de lumina stradală. Îi venea să-i dea un șut în coaste, încît pîrîitul să spargă liniștea aia sau să-l trezească în șuturi pînă i s-ar învineți carnea. Al treilea pahar i-a uns înduioșător interiorul cu un fel de siguranță că Radu e singura ființă care i-a mai rămas pe lume în singurătatea apăsătoare a apartamentului. Soția e în străinătate, fiica e curvă, un băiat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
scape trăgând focuri? Uită-te și tu în ce te-ai băgat. Da, Augie, puteai să te trezești cu un polițist - doi morți. Știi ce pățesc cei care omoară polițiști, începând cu tratamentul pe care-l primesc la secție... le învinețesc fețele, le strivesc mâinile, mai rău; și așa vrei să-ți începi viața? Nu poți să-mi spui că te-ai dus doar așa, pentru că ai draci și n-ai astâmpăr... De ce-ai făcut asta? Nu știam. Ești într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
picioarele, și purta pantofi ortopedici. Asta o împiedica să meargă repede, și, după cum aveam să aflu mai târziu, Mildred era genul de femeie condusă de impulsuri puternice, iar aceste impulsuri erau înăbușite și reprimate, depozitate în adâncul sufletului până ce se învinețea la față. Era greoaie, cum spun, și avea ochi negri și o piele cu o paloare cam bolnăvicioasă. Ca să reușești să te transformi dintr-un copil schilod într-o femeie schiloadă, în mijlocul familiei, acasă, să reziști unei asemenea vieți statice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
parte a localului, unde se vindeau articole de băcănie, și în timp ce ieșeam în stradă, am văzut o ceată de oameni ieșind în trombă dinăuntru și urmărindu-i pe arestați până la primărie, unde era și tribunalul. Ochiul lui Louie era deja învinețit tare, și cum striga, i se vedeau mușchii încordați ai gâtului. Oliver a plătit câțiva cântăreți mexicani de pe stradă să-i cânte din chitări. Iar pledoaria pe care a ținut-o s-a legat de pericolul acțiunilor lui Louie, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la facultate. Nenorocitul! Eu l-aș pune să bage umplutură în cremvurști. E burlac. N-o să aibă fii niciodată, da’-i plac băiețeii, iar anul trecut a încercat să agațe un marinar la State and Lake, și puștiu i-a învinețit un ochi. Iar acolo e Ruby Ruskin - e un tip de treabă. Își vizitează bătrânu’ în Penitenciarul Joliet cel puțin o dată pe lună. Bătrânu’ a intrat la zdup pentru amândoi, pentru incendiere. Jucătorii care nu se uitau urât la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se repede spre el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una din ele... Uită-te acolo! îi ordonă el, prinzîndu-i brațul, ca s-o poată întoarce către oglindă. Ce vezi? Spune ce vezi! O femeie care-ți va pălmui obrazul pînă-l va învineți, apoi va chema procurorul rămas la parter să-și termine raportul. Și ce-ai să-i spui? Că ieri ți-ai uitat pachetul cu țigări la mine și nu am vrut să ți-l aduc? Ori poate îmi vei cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]