1,459 matches
-
trebui să știe că activitatea unui șef de stat nu se calculează numai prin efectele imediate, ci, încă mai abitir, prin cele de lungă durată! Or, Antonescu a făcut din părinții noștri, din noi și din copiii noștri, o țară învinsă și o țară de asasini! Revigorarea cultului antonescian răspunde radicalizării tot mai primejdioase a politicienilor și partidelor al căror ideal e transformarea României într-un ținut al tribalismelor violente și al urii interetnice. Acești oameni se simt în Europa ca
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace cu cît are alura unei dificultăți învinse. În iluminarea-i civilă, "încăpățînată", de care avem atîta nevoie, Octavian Paler ni se prezintă acum, la a 75-a aniversare, în postura de superioară împlinire a oricărei personalități, cea de director de conștiință.
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
oaselor, nicicum literaturizant, al lui Peirce. De altfel unul dintre capitole e alcătuit în �stil clasic� și totodată cu un spirit ludic involuntar apropiat de apetențele postmoderniștilor: ca o conversație imaginară între Rorty și Peirce, din care primul iese, evident, învins. Nu aș reține din timpul cititorului cu prezentarea unei asemenea cărți tocmai acum, în prag de vară și de vacanță, dacă ea nu s-ar înscrie într-o dezbatere în fond pasionantă chiar și pentru cei ce nu urmăresc polemicile
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
Gabriel Dimisianu Mă refer la I.L. Caragiale. Despre el am argumente să susțin că este, în momentul de față, și învingător și învins. Este desigur învingător în zona literarului. Pronosticul negativ al lui E. Lovinescu, făcut în urmă cu aproape un secol, nu s-a îndeplinit. În 1908 criticul scrisese aceste rânduri: În cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
aplaudă din toată inima un gol al echipei adverse. Care își scot șepcile în fața unei demonstrații de virtuozitate a adversarului. Care, dacă acesta câștigă, aruncă cu flori în el, la finalul partidei, în timp ce susținătorii lui aruncă cu flori în echipa învinsă. Imaginați-vă stadioane pline de microbiști fericiți. Au flori în gură, ca tăurașul Ferdinand, se țin de mâini și, din când în când, se îmbrățișează cu dragoste. Deasupra lor zboară porumbei, fluturi și albine, iar printre picioarele lor merg de-
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]
-
lupte mereu cu o melancolie fără leac, să privilegieze la nesfîrșit decorul autumnal. Ce îl împingea pe tînărul aflat în splendoarea fericită a celor 18 ani și promis unui destin glorios să se înscrie prematur în tabăra celor sceptici și învinși? Vom afla mai tîrziu răspunsul. Sonetul transcris dezvăluia, în scriitură încă naivă, cifrul poeziei pillatiene, un cifru de descurajare victorioasă, de îmbătare cu melancolie. Curînd, poetul va modifica sonetul clasic construind o formă specifică, tot mai frecventă în poezia sa
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
cunoscut fiind că lui Năstase i se spunea Patru Case). Ce face Oprea cu opt vile? De pildă, într-un război, ar putea încartirui un regiment în casele sale. Indiferent cine câștigă, la cum știe Oprea să învârtă banul, națiunea învinsă va plăti cea mai mare parte a despăgubirilor sub formă de chirie. Gândul e plin de interviuri, ca miniștrii de case. Celălalt Năstase, Ilie, spune că el nu scuipa, ca Hănescu, ci le arăta degetul spectatorilor. De, dacă a avut
Ziare, la zi: Ce i se rupe lui Pambuccian () [Corola-journal/Journalistic/28049_a_29374]
-
de departe ar ajunge, în viață. Viața este un lung șirag de perle, una albă, alta neagră. Și acesta este motorul care îi dă un sens; după furtună vine, fără greș, cer senin. Do not give up! Nu te lăsa învins, continuă să lupți, atâta cât trăiești. Aceasta este calea de urmat, în orice circumstanță. După vârsta de 60 de ani, dacă suntem destul de norocoși să fi atins această vârstă, ne gândim mult și la moștenirea pe care o lăsăm pentru
Privind înapoi, cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_116]
-
al românului, de unde și controversele și caracterul, după unii, jignitor despre felul în care se manifestă poporul nostru. Colinda Junelui bun mai adaugă o trăsătură etnicului românesc, una sublimă în același grad ca testamentul mioritic: ne-uciderea și aducerea Leului învins, nevătămat, în comunitate. Idee unică în literatura universală de inspirație leonină, ea poate da naștere unor interpretări dintre cele mai favorabile etnicului românesc.
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
anului 1940 când pleca pe ultimul drum, Nae Ionescu fascinează și, poate acesta este motivul pentru care „boierii minții”, neo comisarii culturii române de astăzi, încearcă ocultarea lui. „Ce soartă stranie a avut omul asta extraordinar, care moare neîmplinit, nerealizat, învins și - dacă nu mi-ar fi greu s-o spun - ratat”, nota Mihail Sebastian în jurnalul sau, în dreptul datei de 15 martie 1940, ziua morții fostului său director de la „Cuvântul” și continua același autor... „Nae Ionescu moare la 49 de
Nae Ionescu în țară și exil. In: Editura Destine Literare by Sebastian Doreanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_453]
-
în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se pare Se pare ca înainte de apus IUbirea, ar mai avea ceva de spus, Însă, e doar o pasare, cu aripa întinsă, Care de vreme, vă fi-n curând învinsă. O ultimă zvâcnire, un ultim început, O dulce amăgire, înainte de sfârșit, O pasare fugara, cu aripa rănită, Între speranța și tristețe, se zbate rătăcita. Și dacă, așa târziu, tu mi-ai adus iubirea, Când vei pleca, să-mi lași uitarea
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384273_a_385602]
-
virtuți și fapte bune, în credință și iubire. La fel cum David l-a biruit pe Goliat prin înțelepciune, nu prin putere fizică, creștinul trebuie să iasă victorios din orice întrecere sportivă, indiferent dacă arbitrii l-au declarat învingător sau învins. În concluzie, un bun creștin trebuie să vadă întotdeauna în sport un mijloc de ameliorare și înălțare a omului, o afirmare etică și estetică a vieții, o școală morală de igienă și eugenie, o victorie a spiritului asupra materiei, un
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
pe spini... Și floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o clipă în deruta, Să-și ia aceeași țintă îndrăzneață. Pătruns de frumusețea neatinsă Îi crește înzecit țâșnirea lină Ah, floarea se cutremura învinsă, Albastră ei făptura surd suspina! Referință Bibliografica: Povestea unui meteor / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
scurma, În lungul văii mă poftesc Să văd cine le-adună. Și unde râul s-odihnește Din drumul său perpetuu, E-o salcie, tronând regeste, Prelung, umbrind un spectru. Cu mâinile-i de frunze, -ntinse, Pe plapuma-nflorată, Atinge florile învinse, Cu viața mult scurtata. Ea zice-un cântec de iubire Pe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire, Finală rugăciune... Domnită dulce și naivă Nimic nu bănuiește, Ca aeru-i verzui, de diva, În mintea mea-ncolțește... Citește mai
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
ce le scurma,În lungul văii mă poftescSă văd cine le-adună.Și unde râul s-odihneșteDin drumul său perpetuu,E-o salcie, tronând regeste,Prelung, umbrind un spectru.Cu mâinile-i de frunze, -ntinse,Pe plapuma-nflorată,Atinge florile învinse,Cu viața mult scurtată.Ea zice-un cântec de iubirePe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire,Finala rugăciune...Domnită dulce și naivăNimic nu bănuiește,Ca aeru-i verzui, de diva,În mintea mea-ncolțește...... XI. CASĂ GÂNDURILOR ÎN
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Suprafața prezintă numeroase puncte ruginite, caracteristice acestui soi. Pulpa gălbuie are gust dulceag, plăcut acidulat, iar la supramaturare devine făinoasă. -Mais tu es... o enciclopedie ambulantă! bătu din palme admirativ Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza preocupată pe o farfurie felii de kiwi alternând cu bucăți de tangerine și felii de banană. În final, împinse opera către Miramoț, care exclamă plăcut impresonată: -Mi-ai oferit
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
În dimineața de 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima lui Adrian Păunescu a încetat să bată. “A trebuit să ne declarăm învinși, maestrul a plecat dintre noi”, anunța cu tristețe românii prof. dr. Șerban Brădișteanu, eminentul chirurg. “Sunt botezat în trenul ce ducea acasă pătimita Românie” Istorisea cu haru-i de neegalat o întâmplare care-l punea pe gânduri. Cum se poate juca
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
să-l țin, pentru a fi crezut, într-astfel, pe cuvânt... E vorba, iată, în mai toate poemele-i mult prea puține (și date, între timp, uitării), de mari "căzânde turle" și "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse" și "mărețe curți pustii" (care "cad", firește, "în ruină"), "curți vechi" (s. m.) cu "tăinuite cule"3, "înalte foișoare" și "turnuri părăsite". Un "castel", așijderi "în ruină", în marginea unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
anacronic ca Mateiu, cel căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse" și "mărețe curți pustii" (care "cad", firește, "în ruină"), "curți vechi" (!) cu "tăinuite cule", "înalte foișoare" și "turnuri părăsite", ca și "castelul" din Remember, în risipă, - este, ziceam, aceasta recuzita și, mai ales, vocația lui Mateiu; că-ruia, asemenea (s-o
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
orice strălucire la care ar avea drept iluzia oricărei ființe." A ocroti această iluzie, fără superiorități cîștigate ușor și avantaje sentimentale, iată programul. A ocoli, pe cît se poate, certitudinile impuse celuilalt. Aspirația către vag", voluptatea de-a te lăsa învins: "să renunți cu naturalețea unei flori care se închide în înserări, iată secretul unei renunțări pe care n'o vom putea realiza niciodată, fiindcă punem prea multă pasiune în negații." Bunele instincte de luptă, pentru a căror extragere din ființă
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
colective și individuale, rupturi, prăbușiri, însîngerări morale și sufletești: familii destrămate, copii înstrăinați de părinți, părinți însingurați, oameni care o pornesc haihui ca să ia totul de la capăt înarmați doar cu un dram de speranță, unii care se întorc dezamăgiți și învinși sau, dimpotrivă, pentru a-și savura succesul de dincolo; în fine, alții care nu mai găsesc calea de întoarcere. Claudio Magris redă undeva imagini mișcătoare asupra migrației postbelice a sute de mii de muncitori italieni aparținînd unor zone cu populație
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
trionfale". Interpretarea propusă de trei personaje desprinse dintr-o galerie a absurdului (Frumușel, Barbă-Falsă și Nasone) servește și ca o posibilă cheie parodică de lectură: "FRUMUȘELUL: De ce a inversat ordinea vârstelor? BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind încet, cetățile semețe Cum lutului nimicitor se-nchină, și bronzul scrijelit de bătrânețe; Când am văzut oceanul cum inundă Regatul țărmului învins, și lasă Un alt pământ, în urmă, să-l pătrundă Învingător, din furia retrasă; Când am văzut că lumea e mișcare Sau scurt popas în drumul către moarte, Am înțeles că vine-un Timp în care Iubirea îmi va fi
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
în 1788 și stă în București pînă în 1808, deci este martor la ambele cutremure. Din relatarea consulului Merkelius aflăm că “Turnul Coltei, care la toate cutremurele s-a împotrivit puțin pasîndu-i de acestea, de data aceasta a cedat recunoscîndu-se învins.” Deci această sursă confirmă ceea ce ne-a spus și Dionisie Eclesiarhul. Prăbușirea acestui turn a avut asupra contemporanilor un foarte mare impact. Au mai căzut și biserici vechi de 200 de ani și un paraclis mai vechi de 3 secole
210 ani de la cel mai mare cutremur din România () [Corola-journal/Journalistic/80905_a_82230]
-
încercat să reacționeze și să lupte. A vrut să se asocieze cu alți negustori de cuvinte, să formeze un grup curajos și să lupte, dar nu a fost urmat, nici măcar ascultat. Ceilalți ridicau din umeri. La ce bun? Erau deja învinși, așa că se adaptau de bine, de rău la noua situație. Chiar sunteți orbi?", le spunea el. Ei răspundeau: "La ce să fim orbi?" Mulți au renunțat pur și simplu la meserie, pe care o socoteau condamnată, au ieșit la pensie
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]