182 matches
-
natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zări pe ușa deschisă a unei camere goale o priveliște divină: un pat cu pernele bine bătute și cearșafuri de o albeață sclipitoare. Intră, dădu cuvertura la o parte și se culcă. Adormi pe loc, cufundându-se în cel mai înviorător somn pe care-l cunoscuse vreodată. Și în timp ce dormea, pogorâră asupră-i înțelepciunea și viziunea clară. Se deșteptă, știind exact ce are de făcut, și porni direct spre Hare Lane. Tom împinse poarta din spate a grădinii Belmont; Hattie intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Curând va fi stratul cu numărul 27 - căci așa trece timpul peste toți și peste toate și așa trece și lumea în perpetuă schimbare... Mai petrecem încă o zi sub bolta de viță de vie din fața casei, cu răcoarea ei înviorătoare și cu atâtea impresii din destăinuirile musafirilor care au venit și au plecat, lăsând în urmă un ecou al celor meditate până la ceas târziu din noapte. Și astăzi ne mai revin prieteni de suflet pentru mărturisiri și impresii de neuitat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oricare dintre tabere. Se întoarseră pe un drum prăfos acoperit cu pietriș, printre zidurile de porumb roșcat care avea să fie cules în câteva zile. Toamna, anotimpul care-l paraliza mereu pe Weber cu speranțele sale. Adierea rece, uscată și înviorătoare îl tulbură pe Weber așa cum nu i se mai întâmplase de ani întregi. Pulsul i se acceleră, ispitit de ziua aceea perfectă să creadă că avea să se întâmple ceva. Mark mergea pe lângă el, morocănos și resemnat. În pasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-și acorde încredere? Devenise un obiect de fascinație clinică intensă, subiectul propriului său experiment deschis... A doua zi de dimineață se plimbă prin oraș, căutând restaurantul unde luase micul dejun o dată, în urmă cu câteva luni. Aerul era aspru și înviorător, făcându-l să se simtă pregătit pentru orice. Limpede și întreg, de un albastru ca oul de măcăleandru în toate punctele cardinale, oricât de departe ar fi mers. Clădirile, casele, mașinile, iarba și trunchiurile copacilor străluceau necontenit, suprasaturate. Parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mie de metri mai jos, dar singurul sunet constant era zgomotul surd al aripilor vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea întins și era încălzit de satinul tare. Fața îi era cufundată într-un ochi de aer rece și înviorător ca un ochi de apă. La orizont văzu un munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru în formă de pasăre, aruncînd o umbră cît o scamă, păru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o greață cumplită. A treia oară nu mai încercă să se ridice, ci se lăsă jos pe podea și se tîrî către minuscula bucătărie. ÎI TREBUI UN CEAS ÎNTREG PENTRU A MÎNCA, CĂCI DUPĂ CE SORBI CÎTEVA ÎNGHIȚITURI DINTR-O SOLUȚIE ÎNVIORĂTOARE DE DEXTROZĂ, SE STRĂDUI SĂ ADOPTE O DIETĂ PRUDENTĂ. APOI ÎI VENI ÎN MINTE CĂ AR TREBUI SĂ DOARMĂ. ȘOVĂI ÎNSĂ. MAI RĂMÎNEA PROBLEMA DISTANȚEI SALE FAȚĂ DE PĂMÎNT ȘI CIUDĂȚENIA FAPTULUI CĂ NU SIMȚEA ACCELERAȚIA. UNDEVA PE PARCURSUL ZBORULUI SĂU, PROPULSIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
visul lui Caligula, ca întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea". Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebîndu-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e rece cu ploi abundente și inundații, cu implicații majore. Privesc cu atenție curtea și grădina despovărată de rodul îmbelșugat și de veșmântul frunzelor. Toate sunt la pământ, alcătuind un strat moale, substanțial. Acum mă bucur doar de aerul proaspăt, înviorător, ce mă bine dispune. Luni, 15 noiembrie Serghei Coloșenco îl trimite pe dl. Ionel Ichim să ia cele două recenzii corectate, bune de tipărit. Îi dau și volumele respective pentru scanarea coperților. Primisem anterior de la Serghei Coloșenco volumul „în moara
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știință de majoritatea atacatorilor ei. ———. The Undiscovered Mind: How the Human Brain Defies Replication, Medication, and Explanation. New York: The Free Press, 1999. Horgan este, în prezent, unul dintre cei mai inteligenți și mai iconoclastici observatori ai științei. Proza lui este înviorătoare, iar punctul său de vedere, subtil. Houdebine, Louis-Marie. Animal Transgenesis and Cloning. Hoboken, N.J. John Wiley and Sons, 2003. O discuție clară asupra transgenezei, care este accesibilă cititorului interesat, nespecialist. Inserarea genelor în embrioni este extraordinar de complexă. Knight, H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Știa pur și simplu. Când a ieșit În stradă, În ciuda Întunericului care se lăsa, a avut senzația că era dimineața devreme. Ploaia Încetase, iar viața părea frumoasă, aproape suportabilă. Cu toate că traficul era Încă infernal, iar stăzile pline de noroi, mirosul Înviorător de după ploaie dădea Întregului oraș un aer sacru. Ici și colo copiii țopăiau prin bălți, se Împroșcau cu noroi, se delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată un timp potrivit pentru păcătuit, atunci trebuie să fi fost chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită rafalelor sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu a privit chipul palid al surorii ei mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i-se din ce În ce mai tare, până când nu mai putu suporta. Voia să trăiască. Dintr-odată descoperi atât de multe motive pentru care Își dorea să trăiască, atât de multe lucruri neterminate. Acum, că libertatea i se părea atât de Încântătoare și Înviorătoare, voia să facă mai mult cu viața ei decât să urmeze aceleași cărări bătute. Și, ca printr-o minune, Își dorea să se căsătorească din nou și să aibă copii. Fusese educată să creadă că, dacă nu ai un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
visul lui Caligula, ca întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit râsul: „Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea”. Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebându-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
credință „maximalistă”, nedezmințită pînă la sfîrșit: „Vom îngriji ca în toate revistele acestor prieteni să apară traduceri din literatura română și reproduceri după artiștii noștri. Vom rezolva chestiunea pătrunderii literaturii noastre în străinătate. Vom deschide calea unui curent salubru și înviorător“. Într-un studiu relativ recent dedicat interferențelor futuriste italo-române din perioada interbelică, tînăra cercetătoare Emilia Drogoreanu observa avenit - în prelungirea afirmației de mai sus - că „Ar fi extrem de util de cunoscut și de studiat care a fost în realitate frecvența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România a literaturii moderne - autentic novatoare - din afară (acel „curent salubru și înviorător”). Nu e vorba doar de literatura școlilor avangardiste. Autori precum James Joyce, Edgar Lee Masters, Francis Scott Fitzgerald, George Bernard Shaw, Sigrid Unsted, Ramon Gomez de la Serna, Miguel de Unamuno, Maxim Gorki, Joseph Conrad, Jean Cocteau, Luigi Pirandello ș.a., majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Doesburg - Germania: Walden - Ungaria: Cassak (Viena). Vom îngriji ca în revistele acestor prieteni să apară traduceri în limba română și reproduceri după artiștii noștri. Vom rezolva pătrunderea literaturii noastre în străinătate. Vom deschide în țară cale unui curent salubru și înviorător”. În schimb, în articolul „Blestemul locului“ (publicat pentru prima oară în Luptătorul, nr. 505, 25 februarie 1922, și republicat fără modificări în Contimporanul, nr. 14, 15 octombrie 1922, cu o greșeală de tipar în titlu: „Blestemul leului“), complexul de inferioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi aduce aminte, gem. — Ai putea să-ți prelungești pauza de prînz? Mor să arunc o privire la articolele din cașmir de la Brora. Și-am pornit-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone High Street, prin răcoarea Înviorătoare a zilei de septembrie. Mai Întîi la Brora, apoi la Agnès b., apoi la Rachel Riley. PÎnă la urmă Emma s-a Împovărat cu trei sacoșe, iar eu nu m-am ales cu nimic. — Apropo, mama ta insistă să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit și a intrat, a ajunat și-a cinstit. Dar iată că, în viață, peripețiile instructive se țin lanț, dovadă că și de la celălalt capăt al străzii o cafenea înviorătoare observă că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așezat în sine, prin ce este deficient condiției lui participă la rău. De altfel, nu-i el marele Ratat? Cât despre om, căutîndu-și soarta de la Adam încoace, și-a câștigat o demnitate din lupta cu răul. Ratarea lui are ceva înviorător și eroic: nefiind prezent ca ființă, neavând nici un loc în fire, el și-a creat o condiție din lipsa lui de condiție, încît nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau un tot. Cu toții știm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Călinescu incompetente. Ministrul ar fi vrut să vadă specialiști, colegi de la Școala de Arhitectură. Tocmai aceștia lipseau. Deși Pomponescu nu priza pe Ioanide, absența sa îl blesă. O judecată a acestuia, oricât de malițioasă, i s-ar fi părut mai înviorătoare decât exclamațiile de convenție. Ziarele relatară vizita lui Pomponescu ca un fapt oficial, înșirînd câteva proiecte, o singură cronică propriu-zisă nu apăru. Un critic de artă care ținea cronica în Universul, ocupîndu-se de plastică în general, expert și în materie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mi se arată dintr-o dată tot felul de presupuneri negre, că te-aș plictisi, așa cum se arată căpățânile de salată, înainte să le răzuiești. Știți, stau totuși între noi. E plăcut să nu îți placă de tot și toate, și înviorător să urăști tot. Și asta te-a făcut să ai, peste disciplinarea interioară a înstrăinării de sine, o pală de mătreață, pe care probabil că nu ai fi vrut să o întâlnești. (Vehiculul El pășește spre EL, îi dă carabina
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-tău, ca mort al unui mort, într-o clipă împodobită. IMPRESARUL: Pizdă împuțită, tu, tu, tu pizdă... tu... tu pizdă tu... COMPOZITORUL (se preface că e o maimuță și își bate joc de el): Uhu, uhu... ȚĂRANUL: Trebuie să fie înviorător la piciorul viu al munților supraviețuitori. Țara noastră nu are nici un munte în spinare, dar noi ne purtăm munții înlăuntru și ne întoarcem într-acolo. ȚĂRANUL BĂTRÂN: Totu-i nostim. Încotro îți întorci privirea poți privi ceva nostim care se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde, prin care omul se pierdea; altele cu floarea soarelui de un galben-maroniu, grădini de legume și livezi încărcate cu fructe în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]