173 matches
-
România merg mulți de-ai noștri și se întorc cu parale bune... că România e țară bogată..." "îmi vorbea pe bulgărește. înțelegeam tot ce spune, dar de răspuns îmi venea mai greu." "- Noi, cu turcii avem ce avem! urmă bătrânul înviorat. Acum suntem tovarăși, ca mâța cu câinele - dar altădată... Venea efendi turcul călare și trăgea la casa omului, fie ziuă, fie noapte. Și bulgarul îi ținea calul de căpăstru la poartă, și turcul intra în casă, la nevastă... Și pe
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Pe motiv că Bologa e încă slăbit, generalul Karg decide să-l ferească de riscurile tranșeelor și să-l repartizeze la coloana de muniții. Reîntors la datorie și instalat în casa groparului Vidor din Lunca, locotenentul se simte dintr-o dată înviorat. Odaia e curată, cu ghivece de mușcată în ferestre, iar în soba de cărămidă duduie un foc zdravăn. Apostol își rotește privirea mulțumit, până dă cu ochii de o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu buzele umede și pline, care
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
erau Gemeni, dubli, multipli. Exercitaseră treizeci și șase de meserii cu o râvnă frivolă și-și zvârliseră inima înfometată înspre femei care nu-i băgau în seamă. După care, se treziseră singuri, cu amintirea brăzdată de fine crăpături și chipul înviorat de regret. André strânse pumnii, râgâi iar și iar, își duse mâna la pântecul care i se umfla dureros. Se ridică și intră. Acum iată-l trecând dintr-o încăpere în alta, măsurând în lung și-n lat bucătăria, apucând
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
al propriului cult, propagator ofensiv și agresiv al "misterelor", o nouă religie. Însoțit de cortegiul de bacante și de o gloată mereu sporită de adepți ai "noului Dumnezeu", invadează Teba, cetatea oamenilor cu sângele "subțire" și "puterile moleșite". Acestea trebuiau înviorate, împrospătate, aduse la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
totuși sălbatică - viața". Singura adăugire ce trebuie făcută e una de extensie temporală: nu numai anii '80, mizeri, dar și cei dinainte, scuturați de febrele revoluționarismului (O zi de vacanță în '55 surprinde o tabără în plin avânt pionieresc) ori înviorați oarecum de efectele materiale și culturale ale liberalizării de la mijlocul deceniului șapte - întreg acest segment istoric ne devine accesibil prin priza directă a autoarei. Fără a vorbi despre Istoria mare, turnată în tipare, Adriana Bittel o aproximează la scara microeroilor
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
în descompunere ori în mai apropiatul ca vârstă Camil Baltazar -, într-un discurs al lamentației de elev singuratic pălind nu atât în vreun “liceu-cimitir” cât în peripluri de romanță, - “plimbări bolnave” - sub ferestrele iubitei ori pe cheiuri cu lumini stinse, înviorat totuși de o imaginație destul de îndrăzneață, care n-a trecut neobservată de exigentul E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventa de pe vremea liceului și care îl va caracteriza mai târziu și definitiv în formula “miliardarul de imagini”. Căci scrisul junelui
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
care scrierile cinice sau pesimiste îl au asupra cititorului contemporan vine din supradoza de deșertăciune exprimată în ele. În fața excesului de otravă sentimentală, reacționezi printr-un salt în dispoziții contrare. Și așa cum, după o carte a lui Cioran, te trezești înviorat și cu poftă de viață, surprinzîndu-te contrariat de cîtă bună dispoziție poți ascunde în cutele ființei, tot așa Schopenhauer te înrîurește în sens benefic, încărcîn-du-te cu o seninătate prevenitoare. E ca și cum ai primi un prisos de motivație din partea unui gînditor
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
prietenii mei de pe socluri". înfruntaseră nu numai intemperiile climei nordice dar și violența unor timpuri în care oamenii ajunseseră să vandalizeze chiar și statuile. în dreptul statuii de patru metri a lui Carolus Linnaeus, m-am simțit în siguranță și parcă înviorată. Copilul din mine își închipuia că se putea ascunde sub toga academică a savantului. Din statuile orașului simpatizam cu un Carolus cu o sabie ridicată în aer, și cu acest Carolus ținând o floare în mână. încă din vremurile ceva
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
dacă vrem să câștigam. De acord? Un ,,da” general îi însoți pe cei doi, în timp ce se îndreptau spre ușă. Din prag, președintele se întoarse către Petrache. Vezi, când ați terminat, vii și ne chemi! Am înțeles, să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu cărți. Acolo, între tomuri, pe postamentul rafturilor de jos, lucea un chivot de metal, pe care Ioanide nu-l luase în seamă, ca o cutie de bani portativă Fichet. - Dar statuia? - Am și statuia, adăugă Hagienuș, de astă dată înviorat,cu un gest de șiretenie. La te uită! Și-l duse pe Ioanide la un geam ce răspundea în fundul curții. Acolo, între doi pomi, îngerul cu spada ondulată îndreptată spre fereastra orientalistului ducea de mână pe fosta doamnă Hagienuș. - Perfect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna vara, arhitectul era prezent în București din cauza lucrărilor, și acum, după ce izbutise a trimite pe Pica împreună cu Elvira, mânca adesea la Hergot și Erminia, dormind chiar noaptea în mansarda casei lor. Culmea, Conțescu, perfect înviorat, îi da ghes să-i ridice casa de la munte, pentru a se instala în ea din toamnă. Ioanide își făcu planul de a lua pentru câteva zile pe Tudorel la șantierul de pe locul lui Conțescu, spre a sta de vorbă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam Ioanide părură mai înviorați, sub imperiul unei voințe de activitate. Preocuparea, cu totul practică, a doamnei Ioanide, combătând orice veleitate de reverie tristă, era de a face o poziție socială legală moartei. Pica fusese înmormîntată în secret și fără funerariile pe care madam Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să intervină pentru crearea unei catedre. Gaittany ceru o informație și îi servi știrea veritabilă, deși fără temeiuri precise, că se studia o reformă a învățămîntului superior, cu o lărgire considerabilă a numărului catedrelor. - Este și timpul, domnule! constată Gonzalv înviorat.Astfel Gaittany procura servicii reale când putea și cel puțin b. o speranță și un reconfort mai totdeauna. Totuși, această solicitudine începu să aibă efecte pernicioase pentru liniștea sa, lumea începea să-l sâcâie, ca și când ar fi fost direct responsabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că erai foarte iubitca profesor. . - E posibil, n-aș tăgădui, este însă cam mult de când n-ammai profesat. În învățămînt, distanța e periculoasă. Am avut cu toate astea elevi foarte devotați. G. Călinescu În urma unor astfel de dialoguri, Pomponescu păru mai înviorat și începu acum să facă unele plimbări prin oraș. Se ducea la clădirile pe care le construise el, le contempla lung pe din afară, apoi se despărțea de ele. Cutreieră astfel orașul timp de câteva zile. Sentimentele pe care le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine. Conferențiarul îi făcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tine te-aș putea ajuta. Cunoști vreo femeie de pe aici? Nici una. — O să-ți prezint cîteva. Sludden se întoarse spre Gay și o ciupi ușor de lobul urechii, întrebînd-o binevoitor. — Pe care să i-o dăm? Pe Frankie? Gay rîse, părînd înviorată și fericită dintr-odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu care obișnuise să îl trateze pe Abate cu mulți ani în urmă. - Nu. Dar există un singur motiv pentru care ați fi putut veni împreună la mine. - Așa e, încuviință și Maria. Am decis să punem capăt încercărilor noastre. Înviorat, Abatele își frecă mâinile cu bucurie. - Știu că asta ar trebui să fie o veste proastă, dar eu unul să știți că mă bucur. Întrezărisem rezultatul ăsta încă în urmă cu vreo doi ani, când ne-au atacat pentru prima
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a fost o bleagă, dar nu era ceva nou pentru mine sau pentru ea. Totul părea rutină. —Ei cred că nu o să recuperăm nici o pictură, a adăugat Harriet pe un ton supus. Dar nici nu vrem asta, a spus Shelley înviorată. Decât dacă le găsesc imediat, bineînțeles. Dar dacă luăm banii, o să trebuiască să plătim înapoi agenția de asigurare la prețul de vânzare și nu ieșim bine deloc. Or să ajungă probabil în vreun stand în piața Portobello. Deci ați aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pună în mișcare limbile înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
licărind prin lentilele ochelarilor, alungindu-se spre tîmple pînă seamănă cu două migdale, iar buzele, conturate brusc, depărtîndu-se ușor în timp ce șoptesc un "mulțumesc!", dezgolesc albul unei danturi frumoase. Coborîm imediat, să mai zăbovim la o cafea în hol, spune Mihai, înviorat brusc. Doar să mă spăl pe mîini și pe față... Primul lucru pe care îl zărește în oglinda mare, cît jumătate din peretele băii, este zîmbetul amar, de insatisfacție, înflorit în colțul gurii. Apoi, firele albe, constituindu-se în adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plăcut să se întîmple așa. Dar nu la tine m-am referit cînd am zis de orînduirea existenței, precizează și face un gest de scuză, apoi iese în grabă, parcă de teamă să nu dea explicații. Cînd se întoarce, pare înviorată, semn că s-a spălat pe obraz. Îți aștern patul, apoi mă duc sus, să mă culc cu Daniela, spune încet, preocupată de lenjeria scoasă dintr-un sertar al comodei. După ce întinde cearșafurile și potrivește perna, se întoarce către Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrut, de ce adineaori, de la primele cuvinte, s-a lăsat cu strigăte și larmă? se miră prințul. — Și în privința articolului, prințe, se amestecă boxerul, care ținea foarte mult să strecoare și el o vorbă și de aceea acum se simțea plăcut înviorat (se putea bănui că asupra lui acționa vizibil și puternic prezența doamnelor), în privința articolului, recunosc că într-adevăr eu sunt autorul, cu toate că prietenul meu suferind, căruia m-am obișnuit să-i iert totul, având în vedere șubrezenia lui, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a întâlnit odată cu el, întâmplător, în parc. — Ei, n-am avut atunci dreptate spunând că sunteți îndrăgostit? începu el, apropiindu-se de prinț și oprindu-l. Acesta îi întinse mâna și-l felicită deoarece „arată bine“. Bolnavul părea într-adevăr înviorat, lucru atât de obișnuit la ftizici. Ippolit îl abordase pe prinț ca să-i spună ceva caustic despre aerul lui fericit, dar imediat se zăpăci și începu să vorbească despre el însuși. Începu să se plângă, se plânse mult timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]