170 matches
-
găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnul Pavel, care gândise între timp la unele evoluții ale tinereții lui, în segmentele petrecute în această Grădină și surâdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, întrerupt își ridică privirea spre noi și, adresându-se Anei și fiicei sale, rosti înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre încântarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zâmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă în realitate la mesele vecine, sperând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbit nimic. Un băiat sau o fată dansează undeva, într-o curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mânuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel însuși era încântat încât exclamă înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tânăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cretin!“ Eu și mama am parcurs drumul spre casă într-o tăcere sumbră. Mama cel puțin, pentru că eu una, în tăcerea mea, eram fericită și - nu mă puteam abține - puțin încrezută. —Cum rămâne cu genunchiul tău beteag? a întrebat mama, înviorată brusc că nu era totul pierdut. Cum poți să pleci la New York când nu poți nici să urci o treaptă? — Îți propun o înțelegere, am zis. Dacă pot să urc până în capul scărilor pe el, atunci mă simt destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
speculații; am decis să mă duc la sală, căci, dacă aș fi stat să aștept telefonul lui Hawkins, m-aș fi urcat pe pereți. Am lăsat un mesaj pe telefon spunând când am să mă întorc. Trei ore mai târziu, înviorată, curată, tonifiată, detensionată și cu două sacoșe de plastic de la Sainsbury, pline cu mâncare destul de sănătoasă, aveam să descopăr că Hawkins tot nu sunase, ticălosul. O făcuse Tim, însă. L-am sunat înapoi. Merge bine, a spus cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
S-a gândit bine când mai întâi a tăiat-o. Astfel ar fi fost chiar mult mai greu. Cocaina a fost foarte bună. Mi-am pus în gând să-l întreb pe Sebastian unde a tras-o el pe nas. Înviorată și cu mintea clară, am băgat pachetul în fundul genții și am tras apa. Nicola Walters era singura persoană care se spăla pe mâini în chiuvetă când am ieșit. M-a văzut în oglindă și și-a prelungit șederea, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate alcătuiesc patru covoare frumos colorate cu tulpinițe firave. Rândurile scrise ieri d-lui Oprea nu mi se păreau tocmai bune, dar recitindu-le acum constat că sunt perfect valabile și la paginile de ieri mai adaug încă cinci - cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sub influența drogurilor, și cu cineva care nu era Luke. Mă simțeam răvășită de un vânt înghețat la gândul că n-aveam să mai ajung niciodată în pat cu Luke. Pentru o fracțiune de secundă am uitat că-l uram. înviorată, m-am forțat să mă concentrez pe aici și acum și asupra lui Chris. Am mers la Temple Bar, în zona simandicoasă a Dublinului. Unde am fost martora felului în care orașul meu natal se transformase într-o urbe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul cod corect, să știi. Irina își privi ceasul, ah, uitase, n-avea ceas. Zâmbea, clipea repede, înviorată. Nu-i mai era teamă de întrebările colegului Fănică. „Căsnicie plăcută! Intelectualii, organizatorii politici. Cere și dă, acum, aici, fâs, s-a dus posteritatea...“ N-avea decât, nea Fănică. Codul lui nu era nou și nu era singurul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că se întorc curând vânzătorii și vameșii. „Auzi, auzi, ce spun?“, șușoti, înviorat, bibliofilul. „Nu s-a transmis! La radio, adică. Nu s-a transmis știrea despre cutremur. Vezi, toti simt lipsa Autorității. Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se abandona voinței celui cu care stè de vorbè, arètând un fel de fragilitate tremurètoare care solicitè protecție, dorința mea, infimè, dar intens perceptibilè, de a-i face pe plac, mè tulburè profund, Da, sigur! Vino cu mine sus! Brusc înviorat, de parcè nu acum câteva minute coborâsem abia ținându-mè de balustradè, urc vioi, alèturi de el, la primul etaj, Cum a reușit, oare, copilul acesta, îi spun copil fiindcè, Esti la liceu? îl întreb în timp ce redeschid ușa biroului și aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Șerban! Nu vreau sè vorbesc despre asta! Ți-am spus cè nu ne mai vedem! Bine, mè! Am inteles! Gata! Fèrè detalii! el cedeazè, cunoscându-mè, știind cè nu mai e cazul sè insiste dacè am spus o datè nu și, înviorat de ceea ce-l așteaptè în farfurie, se aruncè cu pasiune asupra bucatei uriașe de carne friptè în sânge, eu preocupându-mè de cele șase triunghiuri isoscele de pizza, tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase și furia și dezamăgirea, după ce analizase cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai înviorat, îl chemă pe Julien. Îl rugă să pregătească salonul din pavilion și să aștepte acolo până la sosirea femeii. Valetul îl ascultă politicos, apoi își coborî privirea și tăcu. După câteva minute de așteptare, Ledoulx interveni. ― Ei?! ― Ooo, vă cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Aș putea adăuga că sunt chiar puțin neam cu domnul deputat, fiindcă, nu știu dacă știți, sora mea Laura e măritată cu preotul George Pintea din Sătmar, iar sora lui George e soția domnului deputat Ionescu. ― Așa? făcu Iuga mai înviorat, luîndu-i mâna și scuturîndu-i-o. Încîntat!... Și află că, atunci, ești și cu mine puțin neam, cum ziceai, pentru că nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apere de o rușine. Sunt de la țară, județul Argeș. ― Așa, da!... Firește! Mi-am închipuit. Necunoscând încă bine geografia țării, Titu căută să-și rememoreze harta, să vază unde vine județul Argeș. Adăugă ezitînd: ― De pe lângă Pitești? ― Aproape de Pitești, aprobă căprarul, înviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici și mergi la Costești, la Costești schimbi, iei pe cel de Roșiori și apoi cobori în gara Burdea, iar de-acolo numaidecât ești la Amara. Herdelea își amintea că și Grigore Iuga a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă prin sat și să nu rămânem de căruță! ― Așa-i! făcură ceilalți înviorați, ca și când le-ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el. Zâmbea. - De ce v-a fost frică? îl întrebă văzând că Darie rămăsese cu privirile pironite asupra lui. - Dar ce-i cu dumneavoastră, aici, domnule doctor? Cum ați ajuns aici? Oboseala îi pierise deodată și se apropie de el repede, înviorat. - Unde vă este unitatea? întrebă din nou, ajuns în fața lui. În aceeași clipă își dădu seama de confuzie și încercă să se scuze, încurcat: E întuneric, nu v-am recunoscut. Sunteți dl. Arhip. Dar tot nu înțeleg ce căutați aici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă să câștige cel mai bun?... Vorbind, domnul Mocanu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se pregătea Trubadurului. Deocamdată Lică fugise numai pentru că era capricios și pentru că-i era grabă să se vadă în aer liber. Nu-i plăceau încă palatele. Ce avea să mai fie, avea să se vadă. Ajuns pe trotuar,, șuieră lung, înviorat. Se uită în sus unde era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sfârleze
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tine te-aș putea ajuta. Cunoști vreo femeie de pe aici? Nici una. — O să-ți prezint cîteva. Sludden se întoarse spre Gay și o ciupi ușor de lobul urechii, întrebînd-o binevoitor. — Pe care să i-o dăm? Pe Frankie? Gay rîse, părînd înviorată și fericită dintr-odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deosebea de prietenul Margulis, care cicălea lumea cu ce e bine și ce nu, deși își răcea gura de pomană. Cel mai greu de suportat este să faci o prostie nu din proprie pornire, ci sfătuit de altul. Reluă înviorat căutările, tocmai când se auzeau clopotele bătând amiaza. Își aminti că avusese de gând să vorbească personal cu femeia Epiharia, la biserica Icoanei, fiindcă nu voia s-o sperie invitând-o la Prefectură, dar acum era prea târziu ca s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă, legume opărite cu unt. Ou fiert sau moale, și ne mai vedem peste două săptămâni. Poți să te duci liniștit la serviciu. Nea Cercel s-a îndreptat pe jos, înviorat, spre strada Brezoianu no. 11. Uite că nici n-a vorbit bine cu domnul doctor și parcă se simte sănătos, trebuie să-i ducă o damigeană cu țuică de prune, mai ales că el nu mai are voie să pună
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla din spatele perdelelor. Comenta ore întregi cel mai mic fleac, cât de cât ieșit din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]