1,373 matches
-
cu Basarab Cantacuzino. Chemă șoferul de serviciu cu o voce pe care nu și-o recunoscu. "După ce se încheie afacerea asta trebuie să-mi iau un răgaz, o săptămână la Călimănești sau la Slănic. Și pe săracul Leonard o să-l învoiesc, cu toate că habar nu are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
profesoarele care nu acceptau să-i vadă pletele rebele. După câteva săptămâni de astfel de mesaje, Luana hotărî că trebuie să-și schimbe locul. Făcu această mișcare la timp deoarece, într-una din zile, sub un pretext oarecare, George se învoi în timpul orei de educație fizică și deschise ușa clasei în care profesorul de franceză își preda lecția. Rămase perplex văzând că banca lui e goală. Căută în jur atent dar nimic nu i se păru în neregulă. Repetă gestul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă el și îi propuse să cânte ceva împreună. Nu pot, veni răspunsul. Eu acompaniez grupul folk al liceului. Luana începu să râdă. N-am spus să cântăm pe scenă ci acum, aici. Va trece timpul mai repede. Tânărul se învoi. În timp ce-și potriveau vocile, realizară că glasurile lor, împreună, sunau fantastic. Timbrul lui grav și acordurile înalte ale vocii ei calde se armonizau impecabil. Începură să cânte o melodie a grupului "Poesis". "Odată, am ucis o vrabie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință fărădelegea. O înșelase. Nu se mai putea întoarce acasă. Se va învoi a doua zi de la serviciu și își va lua hainele în lipsa ei. Pleca. Fără nici o altă explicație, fără a spera într-o neașteptată îngăduință... În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niște birouri din care lipsesc rolele de calcul. "Portretele în mișcare" constituie miza prozei Doinei Popa; ea "pictează", cu același meșteșug, brute și ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătimașă, trecuse atât de ușor de la sentimentele de copil, la cele complicate, materne. Schimbarea bruscă o derută pe Carmina. Viața era de fapt simplă și totuși cât de greu îi venea să accepte. La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bune ca să nu fie o pavăză în dosul căreia se ascundea altceva. Din zi în zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare, mai greu de ascuns, profesorii Alexe reveneau înaintea ochilor ei ca o obsesie, de aceea se învoi de la birou și dădu curs unei porniri ce nu mai putea fi amânată. Străbătu trotuarele, bătea vântul și-i arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nasturi. Nu, nu, refuză Larisa, să mergem înăuntru. Nu mai suntem tineri ca să căutăm locuri izolate. Aș bea un pahar de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin ochii ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când exista balanța naturală, zi, noapte, rău, bine. Important e să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Încuviință gazda, cerîndu-i totodată musafirei să-i vîndă ei tutunul ca să nu fie musai să mai iasă cu straița la vedere prin sat. Cei ce-l porunciseră vor gîndi că n-a putut purcede la drum. — De bună samă, se Învoi fosta locuitoare a statului Illinois. Jos de pe Pămînt Se Întorsese de acolo, din Illinois, prima oară În 1912, după vreo opt ani de Americă ai lui Gheorghe și vreo șase ai ei. Mr. George, după stabilirea lui la Chicago, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost odată un înger, care l-a făcut sănătos. Iar tu, tu o să ai toată veșnicia ca să-l iubești și să iubești tot ce creează Dumnezeu în univers, în fiecare clipă... fiindcă asta vei fi tu : Îngerul Iubirii. (pauză) Te învoiești ? Copilul : Și el n-o să știe niciodată de mine ? Vocea : Nu, dragul meu. Dar va ști că un înger e tot timpul cu el... și îl iubește. Fiindcă acela vei fi tu: Îngerul Iubirii. Copilul: Dar pot să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
precum și materialele de construcție tabla și lemnăria , despre care știa de la Virgil că zăceau de mulți ani depozitate pe sub pătul, în magazie. Pentru jumătatea de curte fostul cârciumar era gata să-i ofere o sumă convenabilă, dar așa nu se învoi Stelian, care îi declară că era hotărât ori să vândă totul, ori nimic. Panaitescu plecă așa cum venise, spunând la rându-i, cu oarecare părere de rău în glas, că pe el nu-l interesa casa și că nici bani destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doreau să plece la copii, în Franța la un notar, ca să încheie actele necesare și casa ar fi fost a lor, iar ei, bucureșteni cu acte-n regulă. Dar, după ce stătuseră de vorbă cu proprietarii casei și aproape că se învoiseră să încheie afacerea, Virgil pretextase că mai aveau de rezolvat o mică și neînsemnată problemă personală, o luase pe Mariana de braț și, după ce se îndepărtaseră puțin, pe stradă, el se oprise în dreptul unei băcănii, unde intrase ca să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu m-aș fi abătut de la curs. Încerc să le spun să ne continuăm drumul, însă fără succes. Nimeni nu mă ascultă. Suntem oameni. Trebuie să îi ajutăm. Nu aveam nici un motiv să reacționez într-un mod extrem, așa că mă învoiesc să fie așa cum se stabilește. Însă pe drum, fără radio, fără nici o legătură cu Terra, izolați, singuri cu noi, încep crimele. Când ies din baie, la ușa mea e moartă Dana. Are gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu vreau să te simți obligată. Dacă mai spui așa, te las flămând. Nu-ți dau să mănânci trei zile, zâmbește Cecilia. Până plec. Când pleci? — Imediat după Crăciun. Nu stai de revelion? — Nu pot, draga mea. Abia m-a învoit directorul zilele acestea. —Vai! Ce rău îmi pare, se întristează Cecilia. Dându-i ceașca lui cu ceai și luând-o pe a ei, se așează pe pat lângă Matei, după ce pune tava pe noptieră. După două-trei înghițituri de ceai se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ceaiul din cești. Cecilia vrea să ia tava de pe noptieră, să plece, dar Matei o roagă să mai stea lângă el. Ea își pune capul pe pieptul lui dojenindu-l. De ce nu l-ai convins pe directorul tău să te învoiască mai multe zile. Să-i fi spus că ai o logodnică amărâtă, printre străini și că îi este dor de tine. Te sună mereu la telefon și te cheamă la ea. Te iubește mult iar tu ca un băiat romantic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi, după care urma cina și-n corul greierilor și al broaștelor se lăsau în valurile viselor. Pentru a evita o nouă neplăcere, Dondică s-a învoit cu stăpânul gospodăriei ca să-și țină pe lângă el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut dimineață și fiecare era împărțit să facă ceva; stăpânul gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
septembrie. La iarnă, când se vor strânge, am să dau veste. Pot - dacă sunt ajutat - să apăr târgul de lupi! Plata pe urmă: blana fiarelor ucise, indiferent de cine!” Târgoveții, fără să creadă prea mult în spusele străinului, s-au învoit, zicându-și râzând că o să adune acesta la piei de n-o să mai aibă unde să le pună. „Trebuie să aveți încredere, e o condiție!” a continuat vânătorul. „Văd că vă îndoiți. Vă zic: nimeni nu cunoaște mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
micul bard a fost încuiat într-o cameră, urmând a improviza pe trei teme date. Mezinul s-a speriat și a început să plângă, dar când i s-a spus că dacă termină repede, va ieși la joacă, s-a învoit. După nici un ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca niciodată. La șase ani, avea scrisă o epopee. Un fel de basm în versuri. Vreo cincisprezece mii. La nouă ani a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ai binecuvînta puștile, ca să terminăm cu zvonurile?" Popa îi spune că nu se poate: unde s-a pomenit așa ceva? S-a pomenit! i-a tăiat-o Caludi care studiase dreptul în Franța și avea o diplomă bună pentru Orient. Se învoiește Cristescu, trimite după dascăl, să aducă busuiocul și căldărușa și să fie de față. Cînd erau ei doi gata să-i sfințească puștile, se răzgîndește Caludi și îi lasă să plece. Ciudățeniile astea i se trăgeau de cînd îi muriseră
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
poate fi abuzat cum avem noi chef. Dacă nu aveți probleme peste stradă, nu-l folosiți. „Să aibă” și nu „să aibe”. Ca să nu mai vorbim de și mai urâciosul „să aive”. De asemenea, „Vroiam să vă rog să mă învoiți...” este greșit. „Voiai” să spui ceva, iar eu voiam să te exprimi corect și să fii prezent la oră. Știți momentele alea în care cuvântul pe care îl scrieți are ca ultimă literă un „i” și voi nu știți dacă
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise împotriva lui? Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întâmpinate lucrările, truda de zi și noapte a jertfirii sale de tot soiul, cum se învoiseră cu toții să-l îngroape sub tăcere!" Romantismul sentimentaloid al acestor descrieri, psihologia ce amintește frapant de calamitățile în serie ale celor Două orfeline arată nivelul deplorabil la care evoluează Mateiu Caragiale. Ca profunzime și credibilitate, Craii reprezintă varianta pentru un
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
se poate realiza două contradicții, sarcina sa, trista sa sarcină, s-a mărginit la a retrage, cât ma blând posibil, unul după altul, toate decretele guvernului provizoriu. Totuși, pentru a nu face decepția prea crudă, ea a dorit să se învoiască puțin. Anumite angajamente au fost menținute, altele au primit un mic început de execuție. De asemenea, administrația actuală se străduie să conceapă noi taxe. Acum mă proiectez mental cu câteva luni în viitor, și mă întreb, cu tristețe în suflet
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
Soră, Dumnezeu mi-a poruncit să fac sex cu tine! Ea îi răspunde: - Bine, dacă asta e voința lui Dumnezeu! Dar, deoarce sînt fată mare și datorită iubirii mele față de Dumnezeu, nu o fac decît în c*r. Tipul se învoiește și are cea mai grozavă experiență sexuală. Dupa ce termină, își dă jos hainele și-i spune: - Surpriză! Sînt tipul din autobuz. La care călugarița se întoarce și ea și-i spune: - Surpriză! Sînt șoferul autobuzului! O fată merge la
BANCUL ZILEI: Vizită între Sărbători () [Corola-journal/Journalistic/67706_a_69031]
-
cer (văzduhul e cuvîntul care face diferența, într-un vers, altminteri, de Alecsandri), decît șiruri de domni întorși din drum de pedagogiile unor mame-castelane. Între două lumi, și între două lupte, unde e parada, și unde adevărul? Mateiu Caragiale se învoiește să defileze cu frica. Să decupeze secvența în care toți strămoșii sînt oameni, fără ca slăbiciunea lor să fie ceea ce ne apropie, cum au crezut rînduri de poeți care le-au bătut armură, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]