410 matches
-
vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna unui copil ce încă nu s-a născut. Cîntec de trecut Lumina
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
și întroienita de frunzele toamnei, ce ne-au colindat prin oase... Norii, purtând nepăsători amprenta buzelor noastre unite într-un sărut mort, ne-a rostogolit trupurile purtate de păcat, într-un blestem etern... Sângele meu otrăvit, ce s-a scurs învolburat în toate visele omenirii, memorându-ți formele și implantându-le în gândurile tuturor îndrăgostiților lumii... Aproape obsesiv, visez că, într-o altă viață vom muri împreună sub o ploaie rece de toamnă..., îndepărtați, prăbușindu-ne în pulberi de stele cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
luterane la câteva case de aici și mă așteaptă s-o iau de nevastă. Deși îmi ciulesc bine urechile, n-aud nici un fel de centaur. Dincolo de ferestre vuiește cascada străzii. Aud zgomotele obișnuite ale orașului - ele pătrund în cameră, se învolburează ușor ca un vârtej în inima lumii, apoi se strecoară prin crăpăturile ușii, o dată cu furnicile și gândacii. Pe patul de lângă perete doarme fata soră- mii. Lăsându-mi gândurile s-o ia razna, văd somnul cu degete reci palpând chipul copilului
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Istrati mi-ar spune ursitoare, cea care e în stare să îndrepte ce a greșit soarta. Doamne, ține-l! Mai ține-l! Trimite-i-l pe vântul Matteo să-l întovărășească, "bătrânul vânt Matteo, prietenul lui Benvenuto din La Spacca, învolburându-se obosit printre crengile înalte, prea sus pentru a mai putea fi auzit..." * prea sus pentru a mai putea fi auziți. ...L-a mai ținut doi ani.
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
vin io. Sexy Brăileanca (cască): Da... Numai să nu mai dureze mult, că am oră la coafor. Patapievici: Așadar, distinsă și remarcabilă doamnă, am avut prilejul de a lectura în ziare faptul că realitatea dumneavoastră imediată și concretă a fost învolburată de o întâmplare mai puțin comună, mai puțin ordinară. Traducătorul (după ce trage o flegmă fix lângă fotoliul lui Patapievici): Cică că a citit în ziare că ai pățit o cioacă... Sexy Brăileanca (în timp ce își trece plictisită un picior peste celălalt
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca tâlharul din partea stângă /pe Răstignitul de pe Căpățână. Se-nvolburase bezna, ca-n seara aceea de Vineri grozavă, /și mi-era sete, sete fără sațiu, de răzbunare. / Îmi străjuiau Golgota doar amintiri amare /ce-mi întindeau, în suliți, bureții cu otravă. Și-ntr-un târziu, căzut sub cruce, când /doar
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
urmare a ploilor din săptămâna precedentă, în zona Tomești, o localitate - Baloșești - a rămas izolată datorită inundării drumurilor de acces și a distrugerii celor patru poduri și podețe care făceau legătura între diferitele zone ale satului. Pârâul Vădana s-a învolburat, a ieșit din albie și a distrus ce-i stătea în cale. Avertizările meteorologice au anunțat precipitații intense în zona de munte care pot afecta nivelul apelor din zonele afectate. Cu toate acestea, la începutul acestei săptămâni, datorită retragerii apelor
Agenda2005-24-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283791_a_285120]
-
deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă cheamă Când aduceri aminite somnu destramă, În lira lui Orfeu iubirea-mi vibrează, Din umbre fugare brațe-și desenează. A câta oară, dorul meu mă cheamă Când în nopțile albe iubirea-i tribun
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
ființelor fără Dumnezeu. ” Ambele personaje se strecoară, într-o simplitate a decorului, pe o scenă prăfuită, fiecare în cuibul lui de gânduri, spre izvorul care învie ”duminicile neîmplinite”. Caută esența existenței lor în unicitatea firii. În prezența izvorului, jocurile se învolburează, deznoadă furtunile, esența bolborosește în cei doi ca lava în vulcan. Cuvântul se metamorfozează, șterge unghere împăienjenite, se spun tare adevăruri, până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
plutim între viață și moarte... - Dacă lumea voastră pare atât de perfectă, atunci de ce te-ai întristat? - Vremea va fi schimbătoare și vor urma nopți întunecate cu vijelii însoțite de fulgere și tunete, ploi torențiale ale căror ape se vor învolbura în râuri furioase, dar asta nu mă îngrozește. Am totuși o senzație stranie... Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi ce vor produce dezastre. - Înseamnă că dușmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre... - Semnele care mi se arată
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
fost ținut în brate, De moliciunea apei; Ca o femeie tandră, Te-a mângâiat pe trup. Ți-a picurat, gingașă, Pe buzele uscate, Un strop din vraja lunii, Sărut de dor și drag. Ades ai stat pe maluri De mări învolburate; Ai așteptat apusul, Apoi un răsărit. Te-ai înfrățit cu valul, Cu vasul ce străbate Nestingherit, în noapte, Oceanul infinit. Citește mai mult Ades ai stat de vegheLa margine de ape;Te-au sărutat, în noapte,Un val și-un
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Ai fost ținut în brate,De moliciunea apei;Ca o femeie tandră,Te-a mângâiat pe trup.Ți-a picurat, gingașă,Pe buzele uscate,Un strop din vraja lunii,Sărut de dor și drag.Ades ai stat pe maluriDe mări învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vă oferim adăpost și leacuri. Era un tip subțire, cu trăsături ascuțite. Un nimb de păr alb Îi cobora abundent pe ceafă, atingându-i spatele acoperit cu o bogată vestă de mătase. Avea niște ochi reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între Becchina mea, cu grațiile ei, și Selvaggele și Beatricele, cu spiritele lor. În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia Înaintea limbii. Era o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul”. Ziua, când aveau treburi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea, dacă toată povestea asta o fi adevărată. Chiar și după ani de zile, la capătul nopții, dacă nu dormeam, priveam lacul. N-am crezut un cuvânt din povestea cu Câinele, dar, când se lumina de ziuă, ceața verzuie se învolbura pe ziduri până la fereastra mea. Și atunci totul era de parcă norul lui Vermeer ar fi tulit-o de la Delft tocmai la mine, ca să-l pot privi de sus. — Pe vremuri i-am făcut Colonelului o fotografie. Știi care, ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-ar fi prăvălit peste el dintr-o dată. Își Încordă mușchii gâtului și se frecă la ochi cu putere, Încercând să Își Învingă somnolența. Zgomotul ușii care se deschidea Îi atrase atenția. Șeful gărzilor Înaintă prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un sediment, simțul răspunderii și dragostea de viață, tresărirea slabă a vechilor ambiții și a viselor nerealizate. Dar... of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]