186 matches
-
nebunatic,”; „trupul tău de ceară /arzândă”; „înmugrind petale de lacrimi”; „lacrimă a nopților pătate cu stele,”; „sunt încătușat în ploile de /Curcubeu”; „ninse cu foșnet de petale de crin”; “e inundă cu țipete ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze,”; să mă-mbrac cu Toamne de-argint/într-o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu coviltir de stele...”; “Femeie - mireasmă din caditul tămâierii
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a fost petrecută, deci, în Familia Regală a României timp de o sută și cincizeci de ani. Sărbătoarea Nașterii Domnului este cea mai intimă, măi personală și mai definitorie sărbătoare a familiei fiecăruia dintre noi. Ajunul și cele trei zile înzăpezite de Crăciun sunt, în calendarul ființei noastre și al familiei noastre, filă cea mai bogată în înțelesuri, în tradiții și credința, rămânând, cumva, o puternică reflexie a prezentului, pe care il îmbracă în mister, strălucire și candoare. Crăciunul găsește Famila
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
a fost petrecută, deci, în Familia Regală a României timp de o sută și cincizeci de ani.Sărbătoarea Nașterii Domnului este cea mai intimă, măi personală și mai definitorie sărbătoare a familiei fiecăruia dintre noi. Ajunul și cele trei zile înzăpezite de Crăciun sunt, în calendarul ființei noastre și al familiei noastre, filă cea mai bogată în înțelesuri, în tradiții și credința, rămânând, cumva, o puternică reflexie a prezentului, pe care il îmbracă în mister, strălucire și candoare.Crăciunul găsește Famila
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
Iubirea e spațiul necuprins, Un Apogeu ce poate fi atins. *** PALETĂ DE CULORI Oare ce culoare Ți se potrivește? Ești un albastru Ca cerul nesfârșit? Ești verde precum Câmpul în primăvară? Ești roșie ca merele În toamnă? Doar părul E înzăpezit. Culori diverse, Interpătrunse, Amestecate palete, Ca evenimente, Devenite amintiri. Referință Bibliografică: Cum e iubirea? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 420, Anul II, 24 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CUM E IUBIREA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346822_a_348151]
-
din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vrea să părăsesc căldura,Să-ngheț odată cu natura,Să-mi simt suflarea transformată-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să vă privesc pe geamul luminat în noapte,Cum depănați
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
sol vierge et pur!1 Pentru prima oară în viața mea, îmi priveam țara din exterior, de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei nu ar fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă, fără jocuri de cuvinte. Întorcându-mă de la școală, mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme șterse și pline de împotrivire. Încerc să-mi deslușesc urma, sub privirea lunii înfiorată în argintirea gerului, întoarsă de învolburarea
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
drepturilor civile și politice ale femeilor. La convocarea făcută au răspuns un mare număr de femei și de reprezentante ale Asociațiunii, nu numai din București, dar și din toate unghiurile țării, care înfruntând frigul și cu perspectiva de a rămâne înzăpezite pe drum, au purces spre București pentru a asculta cuvântul autorizat al conducătoarelor Asociațiunii și a contribui prin prezența lor la formarea curentului de opinie publică în favoarea drepturilor civile și politice cuvenite femeilor. S-a observat, de asemeni, prezența unui
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pe care vântul i-l răsfira peste obraz. Prin zgomotul roților de tren, se auzi strigătul de admirație al lui Pavel. Ea dădu din cap, dar nu își exprimă nici surpriza, nici teama. Avea aerul că n-o interesează vârfurile înzăpezite din zare, ci că scrutează doar colinele împădurite și satele rare, încă adormite. Pavel voi să coboare cu prima ocazie, atras de un oraș mare pe care trenul îl străbătu, oprindu-se câteva minute. Regiunea aceea verticală i se părea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
accentului chinezesc, ar fi putut fi foarte bine unul dintre ei. Le-a povestit despre locurile pe care le mai puteau Încă vizita la căderea serii. De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu și prietenii mei vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
personală cât și socială. A rostit cuvinte dure și la adresa polițiștilor și a presei. Probabil că are un temperament vulcanic, dar mi s-a părut un personaj direct și onest. Am discutat la cofetăria hotelului Aoyama într-o sâmbătă după-masă înzăpezită din ianuarie,. „Nu m-am gândit niciodată că în Japonia, o țară extrem de sigură, se poate întâmpla așa ceva, dar s-a întâmplat“ dă el din cap, parcă dezgustat. „Merg de la stația X până la stația Kayabachō, pe linia Tōzai, apoi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile de pe Rhenus, în căutarea lui Julius Civilis, regele batavilor, vechiul său prieten, cel care fusese atât de curajos încât reușise să-i scape lui Nero. Călătoria lui Valerius era una solitară. Se înfășură mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mult. Zăpada i-a surprins pe toți, așa cum face în fiecare an. M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai în mijlocul troienelor! A sărit de pe sanie și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî tata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tu, străinule. - N-ai cum să știi de unde vin. - Sau poate că am. Te caut de două săptămâni. Nu te-am putut recunoaște În forfota asta. Dar știam că nu puteai fi mai departe de Xi’an, fiindcă drumurile sunt Înzăpezite la nord de munții Himalaya. - Mă cauți de două săptămâni? ridică sprânceana Ștefănel, uimit. Știi cine sunt? - Nu. Dar știu alte lucruri. - Ce fel de lucruri? - Știu că ești așteptat la templul Shaolin. Ceea ce Înseamnă că ești o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament al Apărătorilor. Îi veți cunoaște pe camarazii voștri italieni, francezi și spanioli. Avem și câțiva elvețieni, vorbitori de limbă franceză. Iarna e grea, iar drumurile peste munți sunt Înzăpezite. Nu veți pleca prea curând, decât dacă schimbări grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la voi acasă, Într-o țară latină și europeană, ca și a voastră. Ne vedem mâine. Angelo se Îndepărtă și intră În mijlocul Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu vijelii ca pe timpuri, primăria dăduse ordin să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element compensator, care mai acoperă tonalitățile altminteri atotprezente ale kitschului și agitației fără rost: imaginile atârnate pe pereți. Contrar așteptărilor, acestea nu sunt goblenuri înrămate, nici acuarele prost executate cu peisaje înzăpezite din Vermont, nici reproduceri după Currier și Ives. Pereții sunt acoperiți cu fotografii alb-negru, 15 pe 25, ale unor staruri ale comediei din trecut. Este singura contribuție a lui Stanley la felul în care arată încăperile, dar ea schimbă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
M A N U C Roman Avertisment: Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]