122 matches
-
la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut că are multă patimă în el și că această patimă e chiar bolnăvicioasă. De fapt, încă nu-i înzdrăvenit. N-ar fi exclus ca de la primele zile petrecute în Petersburg să cadă iarăși la pat, mai ales dacă se pune pe chefuit. — Da? Așa vi s-a părut? se agăță generalul de această idee. — Da, așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru această întâlnire, însă s-a întâmplat ceea ce nici eu n-aș fi bănuit: leșină, seara începe să delireze, iar a doua zi îl scutură febra; plânge ca un copil, zbătându-se în convulsii. Peste o lună, de îndată ce s-a înzdrăvenit, a cerut să fie trimis în Caucaz; a ieșit un adevărat roman! Până la urmă, a fost omorât în Crimeea. Pe atunci, fratele lui, Stepan Vorhovskoi, încă mai era comandant de regiment, în luptele acelea s-a distins. Mărturisesc că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pălăria în mână. Deci te-a prevenit cineva și știu cine: Ippolit, nu? — Da, mi-a spus ceva... bâigui prințul, mai mult mort decât viu. — Să mergem. Știi doar că trebuie să mă însoțești neapărat. Cred că ești suficient de înzdrăvenit ca să ieși din casă, nu? — Sunt sănătos, dar... e posibil așa ceva? Tăcu repede și nu mai putu spune nimic. A fost singura lui tentativă de a o opri pe această ființă nesăbuită, după care o urmă ca un sclav. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă ce semăna cu supa. S-a plîns că trebuie să se mai Înzdrăvenească puțin, trebuie să aibă grijă de stomac și nu-i amuzant să fii taximetrist. Părea cu adevărat preocupat de soarta dispărutului și s-a străduit să răspundă prompt la toate Întrebările mele. Iată dialogul care s-a desfășurat Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă mai ating de pian o vreme. Reiko a tras un fum cu nesaț și i-a dat drumul, în sus. Și-a plecat apoi capul, de câteva ori, într-o parte. — Am plecat la bunici, în Izu, ca să mă înzdrăvenesc. Îmi imaginam că acolo o să uit de competiție și că o să reușesc să mă relaxez complet, neatingându-mă de pian timp de două săptămâni și făcând tot ce-mi dorea sufletul. A fost în zadar. Nu mă gândeam decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu? — Mă rog, totul e să nu le facă mai rău, am zis eu. Midori se uita la fumul țigării ce se ridica drept în sus. — Știi, începu Midori, tata nu e om rău. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu lingura. După cinci sau șase înghițituri, bătrânul a dat din cap și a spus că nu mai vrea. — Trebuie să mănânci măcar asta, zise Midori. — Mai târziu, spuse el. — Ce mă fac cu tine? Dacă nu mănânci, nu te înzdrăvenești. Nu vrei să faci pipi? — Nu. — Watanabe, n-ai vrea să coborâm la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
totul era de un farmec nespus. Întâlnirile acestea din apartamentul doamnei Marga Pop au fost multe și zilnice preț de vreo două săptămâni, cât a dat ea de știre și, mai cu seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei de bună-credință și pe care nu-i poți învinui de nimic, au dat năvală să vadă minunea. O invidiau, chiar de n-ar fi recunoscut în ruptul capului. S-a întâmplat ca momentul acesta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de liniște, voiam să învăț, mă înscrisesem la facultatea asta fără frecvență, lucram și învățam pentru examene. Colac peste pupăză, mă și îmbolnăvisem, m-am dus la spital într-o noapte. Nu m-am mai întors acolo, când m-am înzdrăvenit, am venit direct aici. Nu știu cum făcuseră, cumpărase casa cel care a stat aici înaintea mea, făcuseră un schimb? Habar n-am. Cel puțin îmi mutaseră ei lucrurile, desigur mult mai puține decât credeam eu că sunt ale mele. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni din nou spre miazăzi. Cu noi provizii de apă și de legume, toți cei de la bordul vasului se înzdrăveniră de parcă ar fi reînviat. Puteau să se bucure de călătoria lor pe marea liniștită, așa cum nu o mai făcuseră de mult. În dimineața celei de-a zecea zile de când trecuseră de capul Mendocino, au zărit în depărtare linia unui țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei cu bărcile lor până la Bōnotsu, dar chinezii spun că pot repara cârma joncii. „M-am întors. Acum, în cea de-a patra zi de când am plecat din Kuchinoshima, am în fața ochilor Japonia. Japonia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte. Mai mult decât atât, femeia îi mărturisește soțului că parcursese împreună cu el și cu apostolul Petru toate etapele pelerinajului palestinian. După acest miracol, Maria Magdalena se retrage într-un loc pustiu de lângă Aix
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui este respinsă, și atunci fostul crescător atacă orașele și le dă foc, în căutarea castelanului. Până la urmă este atras într-o cursă: intervine Luther, care îl asigură că i se va face dreptate. I se face
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a căzut peste mine ca o pătură mi-a răcit sângele? Am dat cu ochii de tavan și am văzut că totul prinsese viață. Frântura din tavan crescuse parcă și tot sistemul era din ce în ce mai viguros. Trăia și începea să se înzdrăvenească. Era o tăcere deja familiară. Am sesizat pașii unei femei trecând prin fața ușii mele și apoi s-a oprit. I-am auzit capul lipindu-se de ușă de parcă s-ar fi așezat pe o pernă moale și i-ar fi
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
s-a căptușit cu dureri de cap. Vocea a început să i se voaleze, iar muzica îi răsuna în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le îmbibase în kerosen și le așezase sub patul părinților. Imediat a început să strige după Naji, iar pe maică-sa a scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să se-ntîmple ceva de bine și a simțit Îndată că talpa lui atinge o piatră. Soldatul i-o Împin sese ușor cu piciorul ca punct de sprijin. În acea clipă, a În țeles că va supraviețui. CÎnd s-a mai Înzdrăvenit și a revenit la muncă, i-a spus lui Valeriu că pe prietenul lor Izsi nu-l mai găsise acasă. De fapt, toată casa Reiszmánn era goală, ca și casa Hermánn. Pe cele două familii jidovești din sat le ridicaseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
măsura lucrurilor ce le citea În adâncime. Gruner nu mai lucra În profesia lui de zece ani. Avusese un atac de cord și se pensionase pe asigurare. După un an sau doi de plăți, compania de asigurări insistase că se Înzdrăvenise destul cât să-și reia practica și avusese loc un proces. Apoi doctorul Gruner aflase că agențiile de asigurări angajau În regim permanent pe cei mai talentați avocați din oraș. Cei mai buni erau ocupați, iar tribunalele erau intenționat Înecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe hîrtie. V. tînăr, fascinat de cunoaștere, nu pot interveni asupra propriei mele tinereți. Nu-mi pot transmite mie însumi nici un mesaj din trecut. În vîrsta aceea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
FI TREBUIT ENORM DE MULT TIMP CA SĂ ÎMPIEDICE RĂSPÎNDIREA CUNOȘTINȚELOR DESPRE PREZENȚA LOR. ZILELE PREȚIOASE SE TÎRAU ÎNCET ȘI CURÎND NU MAI ÎNCĂPEA ÎNDOIALĂ CĂ TRECUSE DESTUL DE MULTĂ VREME PENTRU A SE ÎMPRĂȘTIA DESTUL DE DEPARTE DISCURILE. PACIENȚII LUI NU SE ÎNZDRĂVENEAU DESTUL DE REPEDE. ERA LIMPEDE CĂ TRUPURILE LOR NU SÎNT ÎN STARE SĂ ABSOARBĂ ÎN MOD CORESPUNZĂTOR HRANA PE CARE LE-O ADMINISTRA ȘI CĂ AVEAU NEVOIE DE ÎNGRIJIRI MEDICALE PE CARE NU AVEA CUM SĂ LE OFERE. KERSHAW AJUNSE CEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
imaginat în tratarea țăranilor zootehniști, ce se molipseau de leptospiroză de la animalele crescute după vechea stabulație colhoznică, și a minerilor care, după stagiul în subteran, reveneau cu sângele în două de silicoza tradițională. Înainte de a da ortul popii, ea îi înzdrăvenea miraculos, atât pe unii, cât și pe ceilalți, ținându-i în frecții cu spirt medicinal, în clisme cu terebentină și obligându-i să doarmă, pe frigul iernii, în balii cu zeamă de fân uscat în amestec cu Iarba lui Tatin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aduce ceva de mâncare. Ultimele vorbe le spunea pe când era deja în chilioara lui. S-a întors repede cu o mămăliguță aburindă răsturnată pe un fund de lemn, iar alături se afla o strachină cu brânză. Mănâncă! Vreau să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am căzut bolnav. Atât de greu Încât am crezut că mi-a sunat ceasul. Am văzut În asta un semn, un semn din partea Preaînaltului, și am făcut jurământul, dacă aș fi scăpat, să mă convertesc la credința ismailiților. M-am Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și, după doi ani, mi s-a Încredințat o misiune: să merg la Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se Întâlni cu „omul negru de la Securitate” Îl cufundau Întrun somn profund și Întrerupt adesea de câte un Ah! sau Of! perfect omenești. Chiupul cel mare se mai Înzdrăvenise un pic și atunci când mintea sa era suficient de limpede purta discuții cu cei doi olari pe care Îi numise „Îngerii mei pământeni” și li se adresa cu Nene Victore și Mamă Marie. La rândul lui solicitase insistent să i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rezultată din pisarea rădăcinii plantei. De folos erau și spinii de holeră fierți cu cârcei de bostan. În Bucovina, pe timp de molimă, femeile smulgeau buruiana cu rădăcină cu tot și o fierbeau într-o oală cu apă, mulți holerici înzdrăvenindu-se după ce băuseră acea zeamă. Alții îi scăldau în zeamă pe bolnavi, care îndată se și vindecau. Holericii mai erau scăldați într-o fiertură de viță de mure, bostan, castraveți, împreună cu buruiana holerii. Românii bucovineni erau de părere că, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un fluier, o trișcă sau o drâmbă, fraților? Să-i zică ceva, că altfel ne apucă somnul. Nu după multă vreme, s-a auzit ca prin vis tril de fluier, care parcă pipăia auzul celor din jur. Încet-încet, s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]