837 matches
-
lui, greu de conceput în epoca sticlei și oțelului, ne spune totul. Priviți fotografia salonului/ salonașului, cu sofalele sale, cu consola, secretair-ul, draperiile de catifea, covoarele ample, unele pe pereți, cu statueta, bibelourile, cristalurile, porțelanurile, vaze înalte și văsulețe transparente, șalul de pe pian, florile artificiale din vaze, lămpile nouveau style, pe picior de bronz patinat -, dar și casa lui moș Costache, vă mai amintiți? Cea din film. Criza economică din preajma primului mondial s-a soluționat prin izbucnirea conflictului armat, cea din
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită din zăbunul lui, cusut cu desenuri de plapumă, într-o ștofă imprimată cu motive de șaluri, îmi păru mireasma bunătății, și împărechierea mi-a rămas până azi, evocându-mi, cu mirosul oilor și al căciulilor, făptura pierdută de mult în pulbere și cenușe a turcului Ali. Sînt douăzeci și patru de ani de atunci și mai am rămas
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
Cristina Alexandrescu Inna știe să-și țină fanii în priză și postează multe fotografii provocatoare pe Facebook. Fotografia în care Inna apare topless, purtând doar un șal pe umeri și alergând prin ploaie i-a adus cântăreței din România 10.000 de aprecieri în doar jumătate de oră de la postarea pe Facebook.
Inna, cu sânul gol prin ploaie by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72224_a_73549]
-
un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică "ușoară", de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Șerban Foarță nu ezită să-l citeze pe mult mai celebrul poet omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
vechi, desenele unui personaj ori paginile de literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
care sectanții unuia și aceluiași simptom paranoid - setea de putere - n-au avut nici un scrupul să sacrifice oameni, vieți și destine. Așa că, dacă tot vor să ajungă să ne conducă, indivizii la care mă refer ar trebui măcar să-și dea șalurile jos de pe figură!
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale de alamă; în cap cu cauc de șal, a cărui culoare nu se putea destinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era cîrpit, și purtînd ca veșmînt de căpetenie o fermenă de pambriu ca paiul grîului, căptușită cu bogasiu roșu; un astfel de june sta în scara
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Nu trecu mult și se auzi pașii cei leneși și gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o cadență simetrică. în fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de cadouri pe care s-au întemeiat, ca pe o regulă a acceptării într-un grup, societățile, chiar și acelea care fac, acum, obiectul studiilor de antropologie. și pe care
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
pe Gheorghe. - Părinte, dar ce-i asta? La ora asta? Era o zăpadă afară! Erau troiene. - Ileană, te rog, du-te imediat! Că eu mă duc! - Ce spui, părinte? - Du-te și nu mai ... Săraca bătrână și-a tras un șal pe umăr. S-a dus la fin - noroc că finul stătea alături - l-a sculat, a adus preoții. - Ce s-a întâmplat, părinte? - Începeți slujba, părinților, începeți slujba, vă rog începeți slujba! Să-i facă stâlpii. - Părinților, un pic mai
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe care-amurgul o aruncă,-/ iar eu mă veștejesc ca iarba..."( Psalmul 101). Sau un fragment la care orice filolog vibrează, fie via Dosoftei, fie pe calea unui volum ca șalul e șarpele Isadorei: "La apele care curg/ prin Vavilon, acolo stam/ jelindu-ne, întru amurg,/ Sionul când ni-l aduceam/aminte, după ce în ram/ de sălcii spânzurasem harfa,/ pentru că-n stare nu eram/ cântări să vindem, precum marfa.// Ziceau: ŤCântați-ne
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
el n-a cunoscut-o. Cel puțin, dacă ajung până acolo. La șaizeci și nouă de ani ești încă tânăr. Din ce în ce mai tânăr. Când eram copil, bunica, la optzeci de ani, era privită ca un fenomen. Bătrânica aceea în negru, cu șalul croșetat pe umeri, părea uitată de Dumnezeu. Nici rana de la mână, care nu se cicatriza, nu putea să-i vină de hac. A murit în somn. Acum, la optzeci de ani, te bronzezi pe plaje și mori tragic în accident
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
În altă viață, dinspre finalul cărții de față, dă o stranie senzație de reîntregire. Însă nu ajutorul cosmic e decisiv aici. Dragostea pierdută, evocată cu o neobișnuită intensitate, reface conturul uman. Splendid, poemul trebuie citat in extenso: "ascuns sub un șal, corpul/ tău astral, cu/ o coadă încolăcită în jurul capului, corp invizibil pentru/ orice alți ochi în afară de ai/ mei, oprit să/ mă învăluie, fierbinte, plăcut, senzual,/ lucitor, în pulberea/ iernii, gata să-mi înăbușe orice voință... De unde ai/ reapărut? "Din care
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
capul scărilor se auzi o voce bătrână și ascuțită: — Cu cine stai de vorbă, Thérèse? — Cu un om care-l cunoaște pe Michel. O bătrână coborî anevoie ultimele trepte și ajunse în hol, o bătrână uriașă, înfășurată în mai multe șaluri puse unul peste altul, care o făceau să semene cu un pat nefăcut; până și picioarele le avea înfășurate în cârpe. Se apropie cu pași moi și legănați. Era greu să-ți închipui că acest munte de femeie ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nimeni să iasă din casă, iar troienile erau înalte. Făcusem focul în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dintre rudele apropiate ale mirelui pentru a îndeplini acea cerință ce se cheamă pakivale 4, un prim contact cu familia miresei, timp în care se stabilea întâlnirea cu părinții mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu, de care erau legați bani de aur, ceea ce semnifica încredere și înțelegere reciprocă. După îndelungi discuții, dacă tatăl fetei accepta să bea din plosca oferită de viitorii socri, din acel moment, fata se considera tomnime . Înțelegerea se întărea prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata se îndrăgosti de o baiaderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să scot nici un cuvânt m-am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la gâtul altor anotimpuri/ ș...ț Trec secundele gravide; nasc urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]